| = sticla lui klein | florin caragiu [14.Dec.06 22:08] |
| pare aproape științific condusă această tehnică pe care aș numi-o de "chirurgie topologică", pentru care glonțul e un pretext. Gaura din cap devine tăietura, rand-ul unde se întâmplă ceva, unde se lipesc două lumi după o metaforă ce îmi trezește amintirea formării unei sticle a lui Klein. Subversionarea sensului are loc pe axa comunicării: în loc ca cei de aici să-i întrebe pe cei de dincolo ce este nou, întrebarea e purtată în direcție inversă, spre a se topi în răspunsul deja previzibil, finalul luând o turnură de banc sec. | |
| = adăugire esențială | florin caragiu [14.Dec.06 22:12] |
| în fapt, finalul ascunde discret și protector ca o perdea imaginile în care pulsează nucleul liric al poeziei: "cadrele acelea cu fetița așezată pe iarbă lângă o râmă umflată și cu părinții tineri jucând volei pe stadionul de la marginea satului și cu bunicii înmărmuriți în fața unui trandafir alb" | |
| = crăciun fericit! | albert catanus [14.Dec.06 23:48] |
| frumos... mie tot ce-i cu gloanțe, morți și stilouri made in china imi produce o puternică excitare poetică... mai lucrează la text ca l-ai impodobit ca bradul de crăciun și stă să cadă... | |
| = Videoclip | Ioana Geacăr [15.Dec.06 08:32] |
| Dacă te uiți la gaura luminată, perspectiva se află pe undeva dinafară. Umplerea golului din altă lume cu materia acesteia e o încercare de revenire sub aceeași formă, sau de cărat corp greoi în paradis cu p mare. Muzica sună a disperare surdinizată, văzută de departe cu ochi rece. | |
| = parere | emilian valeriu pal [15.Dec.06 08:44] |
| Obiectii: "made in china"-inutil vintul bate dinspre aurora boreala? Ilogic pentru ca, din ce stiu eu, aurora boreala e determinata de vintul solar. "sa-mi curga lacrimi stupide pe obraz"-prea, prea prea comun. Pe de alta parte, interesanta ideea de a te strecura in propria moarte pentru a gasi un mesaj catre ei vii. Final bun, in opinia mea. | |
| = Fiecare își trece prin cap cum îl duce capul | Nicolae Popa [15.Dec.06 12:03] |
| Un element nou în scrisul tău: violența. Mai exact, un gen de violență care te ajută să nu te plictisești. Nota ușor umoristică de salvează de ridicol. În special mi se par lamentabile lacrimile, chiar și cu precizarea că sunt așa cum sunt "să-mi curgă / lacrimi stupide pe obraz." Punct după "momentul". Pentru o logică mai firească a celor descrise, mai normal ar fi să începi așa: "Îmi trag un glonte în cap ș.a.m.d." | |
| = Florin, Albert, Ioana, Emilian, Nicolae, vă mulțumesc! | Tamara Zub [15.Dec.06 15:58] |
| Surprinsă și bucuroasă de tălmăcirile voastre, se pare că poemul a avut loc. Desigur, voi ține cont de obiecții, aveam nevoie de ele fiindcă am scris ceva ciudat, nou pentru mine și am prea mizat pe inspirație. Cu prietenie, Tama. La mulți ani tuturor! | |
| = Câtă ironie. | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [16.Dec.06 19:16] |
| Ai o atitudine de bun creștin vizavi de călăi. Cu atâta naturalețe. Chiar ți s-a întâmplat și ne privește de deasupra? Sau e ca și cum. | |
| = Răspuns lui Viorel | Tamara Zub [16.Dec.06 19:30] |
| Da, mi s-a întâmplat. | |
| = Groznic! | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [16.Dec.06 20:14] |
| Nici nu pot glumi cu treaba asta. | |
| = ecou | Tamara Zub [16.Dec.06 20:21] |
| Se pot găsi și alte metode, e-adevărat, dar până la urmă nu noi decidem. Glumele dau peste noi uneori și nu le putem ține piept. De fapt, am vrut să-ți mulțumesc pentru ecouri. | |
| = totusi e prea teribil, ai atata talent si te lasi dusa de moda | cornel marginean [16.Dec.06 21:32] |
| Ai reusit sa te intorci pe dos, singura, prinzandu-te asa cum bagi mana prin maneca, parasindu-te tu insati prin gaura glontelui si fiind de partea cealalta, intr-un fel de univers paralel, de dupa moarte. E tare ideea, de rasunet, la fel ironia finala , ce nu e insa la inaltimea medie a poeziei. | |
| = părerea mea | Dura Cristina [16.Dec.06 22:02] |
| Descrierea e foarte bună și "stiloul made in china" joacă un rol important, fără el descrierea nu ar mai avea acelaș impact. Sfârșitul este excelent! cu stimă | |
| + flash-back rabdator | felix nicolau [20.Dec.06 22:52] |
| ai construit poemul pe sistemul gest socant, dupa care i-ai metaforizat consecintele. poate un pic prea metaforizat, insa mi-a placut mult datorita adancimii perspectivei temporale si a capacitatii de a evita la timp teribilismul | |
| = Mulțumiri lui Felix Nicolau | Tamara Zub [21.Dec.06 20:06] |
| Sigur, lumina stelei pe care mi-ai acordat-o îmi face mult bine, mulțumesc și sper să avem și în continuare prilejuri de a mai conversa despre poezie. Crăciun Fericit și La mulți ani! | |
| + wow | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| e cel mai frumos text pe care l-am citit azi. la chestia cu teribilismul subscriu parerii lui felix. citind am asteptat foarte curios finalul, adevarul e ca daca-l stalceai stricai tot textul. mi-a placut si ideea, si-n special ultimele 2 strofe, chiar nu am nimic de reprosat poeziei. felicitari | |
| = sa nu te impusti | Anni- Lorei Mainka [22.Dec.06 19:16] |
| sau daca totusi vrei sa te impusti, fa-o mai tirziu....de fapt problema e ca de impuscat nu putem decit o data, dar de trait traim zilnic inca o viata si poate ca aici e aici....iar dpdv literar, felix ti le-a spus mai bine, e o.k. | |
| = Desene animate | ionut mustata [22.Dec.06 21:08] |
| Cititirea acestui text duce cu gandul la acele personaje animate (si animale) clasice, warner brothers, care isi rateaza sinuciderea numai de dragul de a face dupa o remarca amuzanta (I need a bigger gun). Testul acesta la care ti-ai supus personajul e un pic cam prea metamorfozat. e plin de tebylirisme dar mie imi place rau | |
| = celor care aprind lumini | Mihai Robea [22.Dec.06 21:22] |
| o poezie care spune mult despre posibilitatea Tamarei de a aborda subiecte diferite cu mijloace diferite. Și cred că îi reușește. Sărbători fericite! | |
| = vin și eu, nemernic ultim | Romulus Campan [22.Dec.06 22:44] |
| Bună Tamara, Am încercat să te urmez grăbit, fără să-mi permit luxul de a gândi. Când am ajuns lângă râma umflată, mi-am dat seama că fetița care ești, a devenit om remetamorfozându-se din fluturele (sau pasărea?) din ultimul cadru al filmului "Nimic nou pe frontul de vest". Apoi am înțeles: pruncii trecuți prin războaie, au întotdeauna vocea guturală. Fumul prafului de pușcă nu iartă pe nimeni. Oricum, chiar dacă nimicul și-a făcut abonament permanent sub soare, rămâne totuși soarele... Mulțumesc mult. Revin. Cu respect. | |
| = un remix dezbrăcat | cornel stefan ghica [28.Dec.06 02:08] |
| poc! lasă-mă dezbrăcat să-mi trag un glonte în cap și să mă uit prin gaura încă luminată de focul ucigaș la televizor într-un alb-negru doar acolo liber ceea ce văd răstignire personală nu seamănă cu o poartă de aur stigmele au un miros ciudat de ușă înaltă petrecută într-o coroană din ramuri de brad poc! scap stiloul made in china pe podea stropindu-mă nud transpirând respirația încă vâr prin gaura fierbinte rostind o mână întinsă între goluri cu cinci degete ude iau un balck day de pe noptiera dărâmată și simt că vântul începe să bată dinspre aurora boreală cu urmele desenate aproape de tine poc! lasă-mă să te dezbrac și pe tine din mine să-mi strecor umerii coșul pieptului burta lunecoasă șoldurile tale și tălpile goale între noi să nu mai fie acel nimic prin tunelul rămas în capul meu să ne vedem după ce glontele iese prin tâmpla stângă dincolo două priviri dezvelite statui care mai respiră o zecime de secundă la multi ani! cu stima, blueboy | |
| = mulțumiri pentru ca ați auzit Împușcătura!!! | Tamara Zub [05.Jan.07 22:36] |
| Mulțumiri celor care au citit și comentat Împușcătura! A fost o mare bucurie să mă întâlnesc cu părerile și cuvintele voastre sub această poezie. Vă urez tuturor să visați și să scrieți multe poeme în 2007! | |
| = Felix Nicolau, Tosa Claudiu, mulțumesc pentru stele! | Tamara Zub [05.Jan.07 22:41] |
| Felix și Claudiu, Stelele voastre mi-au luminat sărbătorile, m-au ajutat să trec puntea dintre ani cu gânduri bune. Mulțumesc și să ne revedem cu poezii inspirate! | |
| = te-ai impuscat? | Anni- Lorei Mainka [06.Jan.07 01:12] |
| a trecut gloata anilor, te-ai impuscat, daca nu , oare cum iti e dupa atita ploaie de vorbe peste metaforele tale | |
| = Problema morții și a vieții este de mare importanță pentru oameni | Dan Constantin [16.Jan.07 09:30] |
| Tamara, îți răspund poemului prin două poeme, preluate din "Interferențe lirice - Constelația haiku" de Florin Vasiliu și Brândușa Steiciuc. "Se spune că atunci când Hung-jen simți că i se apropie sfârșitul a adunat pe bonzi discipoli la templul său și le spuse: Problema morții și a vieții este de mare importanță pentru oameni.Dar cât timp mințile vă sunt impure meritul nu vă poate aduce iluminarea.Duceți-vă în chiliile voastre și priviți la propria voastră natură.Fiecare din voi să facă apoi un scurt poem și să vină să mi-l citească.Dacă voi constata că unul dintre voi a găsit marele principiu al Buddhismului îl voi unge al șașelea Patriah.Plecați!Nu întârziați!Gândiți-vă la tema înțelepciunii, pe care nu o puteți folosi".Poemul lui Shen Hsin, considerat de toți cel mai evoluat și probabil viitor patriarh a fost următorul: Trupul este copacul înțelepciunii Mintea este o oglindă strălucitoare imobilă Ai grijă să o stergi tot timpul Nu da voie prafului să se aștearnă Hung-jen a lăudat poemul, dar i-a spus lui Shen Hsin că poezia sa nu denotă spontaneitate, că el nu și-a găsit propria natură și deci va trebui să încerce din nou. Poemul lui Hui-Neng a sunat astfel: De fapt, nu există un copac al înțelepciunii Nici nemișcarea unei oglinzi strălucitoare. Din moment ce totul este totuna Unde se poate așeza praful? Hui -Neng a devenit cel de al șaselea Patriah Zen | |