| + dilema cuvantului | Andu Moldovean [15.Nov.06 01:34] |
| Ei bine da! ar zice un vechi cantec iar eu nu pot decat sa sub-scriu durerii cu durere, pentruca poezia bat-o vina, e nascuta din durere. Un text care m-a infiorat, nu este fior mai mare decat fiorul mortii. De aceea as fi spus in final nu "o ultima rascruce" ci "ultima rascruce" cu riscul asumat de a fi patetic. O lectura buna de pus pe rana pentru a te vindeca de rele, Bobadil. | |
| = acest pamant al normelor :) | mircea lacatus [15.Nov.06 05:13] |
| si eu mi-am facut casa aproape de maorte si cum stiu ca ea nu prea are timp sa vina pe acasa nici vacantza nu are pot sta si eu linistit dar tot ma imbrac numai in negru...doar pe dedesupt am meru ceva alb | |
| = Interesant | Negru Vladimir [15.Nov.06 07:09] |
| Joc de-a afirmatia si negatia, de-a credinta si tagada, intre tentatia contemplarii ("azi ți s-a mai dus o viață/ azi ai mai pierdut un capăt de lume") si nevoia organica de a trai, de a intelege adevarul in mod "spermatic", cum ar spune Cioran ("numai tâmpla nu vrea să se plece/numai inima asta de noapte nu mai vrea"). | |
| = O alta normă | Jianu Liviu-Florian [15.Nov.06 08:27] |
| Este o poezie cu o dedicație specială, un recviem, de aceea orice comentariu critic din parte-mi, eșuează în ridicol...Singurul lucru pe care vreau să vi-l spun este acela că titlul mi se pare foarte interesant, când l-am citit m-am gândit că veți trata în poezie o altă norma a Pământului, norma lui Malthus, sper să fi transcris corect numele... Legat de ea, nu contenesc să mă întreb ce normă ar fi elaborat Iisus Hristos. Vă rog să îmi scuzați intervenția brutală în scoica durerii. Cu respect, Jianu Liviu-Florian Cu respect, | |
| = Uneori când nu poți accepta ceva e vorba de intuiție, alteori iluzie | Iakab Cornelia Claudia [15.Nov.06 09:00] |
| *ehei Domnul meu cât din credința ta în om este vie* Numai cel ce e aproape de munca sufletului sau, intre normele alese de sine, dupa puteri, dupa influente, nevoi...putea sa inteleaga cat de prost merg lucrurile. Sunt sigura ca exista si oameni, care oricat de departe de lumina din ei sunt, in ei se investeste incredere pentru ca e doar o chestiune de timp sa reușeasca. Dar la fel de sigura sunt că în alți oameni lumina a apus din vârste fragede, iar opaițul s-a stricat. | |
| = omagiu | Victor Tudorache [15.Nov.06 09:12] |
| Am observat cuvintele de pamant descrise de linia poetica incovoiata simbolic. Aceste versuri sunt doar valul negru ce acopera o atitudine plina de tristete... Semnez cu tacerea mea aici / | |
| = . | nica mădălina [15.Nov.06 09:03] |
| pentru ca pamantul este substanta prima a lumii, inceput si sfarsit, pentru ca ajungerea la capat este un timp al durerii, pentru ca tampla incearca depasirea inevitabilului, pentru ca iesirea din ineluctabilitate se face cu inima urland ca un clopot si mai ales pentru frigul pe care vantul (vietuirea finita) il lasa cand trece, las semn ca am citit. | |
| = Dor | Adrian Suciu [15.Nov.06 09:18] |
| Mi-era dor de versul tau. Nu te-am mai vazut demult sau, poate, nu am privit eu destul de atent. Si-mi place poemul asta limpede, scris cu atita neprevazuta si neverosimila detasare. Depatetizarea pateticului nu poate fi numarata decit printre reusite. :) | |
| = ela luca | Ramona Ungureanu [15.Nov.06 11:10] |
| intresant poem. dar foarte trist. si mare lucru din el n-am inteles. :D nu inteleg nici cine e domnul. dzeu sau cineva caruia ii spui tu asa? p.s. pt emir: crezi ca daca porti chiloti albi scapi da moarte? :)) | |
| = .......... | ștefan ciobanu [15.Nov.06 10:46] |
| ideea trecerii prin viata ca printr-un teatru absurd imi place.sa mergi asa alene si sa dai cu piciorul in pietre zicand mereu ca e dumnezeu acolo.credinta nu se masoara pe niciun cantar... numai bine | |
| = of | mircea lacatus [15.Nov.06 17:31] |
| ramona (scuze ela) faza cu chilotzii e tare :) dar sa stii ca functzioneaza cu conditzia sä-i imbraci pe dos :) | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [15.Nov.06 17:56] |
| mulțumesc mult tuturor celor care au apreciat și au simțit aceste versuri, rar se întâmplă să îmi pot deschide lumii sufletul meu așa de larg. dar când îmi mai piere un om drag, e timp pentru liniște și lumină. Și pentru cei ce trăiesc și scriu alături. (Ramona am rugămintea să NU mai comentezi niciodată pe pagina mea. Mircea am rugămintea să NU mai dai curs la astfel de glume indiferent cine le provoacă. Un minim respect, cel puțin atât cât v-am acordat eu fiecăruia în parte, merit și eu. Mulțumesc. Acum închid comentariile. Mai ales din cauza glumelor de prost gust. Dacă v-ar muri un prieten și un om rar, ați suporta pe un poem dedicat lui să se glumească astfel? NU îmi răspundeți, răspundeți-vă vouă înșivă, într-un moment de sinceritate. Atât!) Ela | |