| = dacă nu ai fi fost editor | Dana Banu [07.Nov.06 17:57] |
| aș fi aruncat cu o stea și mi-aș fi chinuit neuronii să elaborez un comentariu cel puțin mediocru care să o argumenteze... dar...dată fiind situația, mă abțin și spun doar că ai aici o poezie autentică salut, | |
| = hm! | dan mihuț [07.Nov.06 18:49] |
| dana, cunosc fenomenul dar... nu înțeleg ce are coada vacii cu ștampila primăriei. tu te raportezi la text, nu la cel ce-a scris. altfel, ideea ta devine pernicioasă și se poate recidiva. textele primează aici. restul e doar... mulțumesc pentru trecere. | |
| = curiozitate | Sandulescu Madalin [08.Nov.06 00:10] |
| cateva trairi ce ma fac sa nu trec, pur si simplu, pe langa acest text. musti dintr-un mar care de fapt esti ... nu te regasesti; astepti si alte mere care sa fie langa tine, in tine si sa va pierdeti undeva, in natura din care ati nascut. cel putin asa am vazut-o eu... intr-un mod cat se poate de simplist. mai mult sunt curios daca ce am surprins are vreo legatura cu ce este scris mai sus | |
| + Mușcătura | Nicolae Popa [08.Nov.06 14:42] |
| Dan, Ca să vezi ce nostimadă! Astăzi am vorbit la telefon cu ai mei de la țară, care au trebuit să alerge la delefon de prin livadă, mi-am amintit de merii bătrâni și am scris un text. Am venit cu el la birou, avându-l scris frumos de mână, l-am cules, l-am postat, ca mai apoi să descopăr textul tău și să-l găsesc destul de apropiat de al meu. Atât de apropiat încât a trebuit să-l retrag pe-al meu pentru a nu provoca tot felul de interpretări neplăcute. Totuși, dacă nu te superi, țin să ți-l arăt ție în acest comentariu. Uite-l: ROSTOGOLIRE ieșeam uneori dimineața în livada pustie unde același măr se desprindea de aceeași creangă, se rostogolea la picioarele mele și aștepta mușcătura. îl încălzeam o vreme la piept, îl lustruiam cu fularul, mă uitam la neclintirea crengilor goale, la trunchiurile lor speriate și mușcam adânc, apoi așteptam să muște și mărul din mine, să muște la fel de adânc din mine, amintindu-mi cum ieșeam uneori dimineața în livada pustie unde același măr se desprindea de aceeași creangă se rostogolea la picioarele mele și aștepta mușcătura. îl încălzeam o vreme la piept, îl lustruiam cu fularul, mă uitam la neclintirea crengilor goale, la trunchiurile lor speriate și mușcam adânc, apoi așteptam să muște și mărul din mine, să muște la fel de adânc din mine, amintindu-mi cum ieșeam uneori dimineața în livada pistie… Textul tău este mult mai dens și m-a cucerit, de fapt, mai mult decât mă cucerise ideea care mă împinsese în zori spre poezie. Fără alte comentarii - o stea! | |
| = dez-golirea de sosete si de indulgente | medeea iancu [08.Nov.06 14:44] |
| de fiecare data cand citesc un poem scris de tine, regasesc o liniste si o asezare aparte. este un univers rotund aici, o monada omeneasca, in care iubirea este o regasire si o dez-golire si o completare, un rod, medeea | |
| = ... | dan mihuț [17.Nov.06 18:43] |
| mădăline, tu o vezi cum vrei. că doar de aia cetim, să vedem ce vrem noi. nic, frumoasă întâmplarea ta și-mi face onoare că ai pus textul tău aici. medeea,mă bucur pentru liniștea și pentru cuvintele tale. vă mulțumesc pentru semne. | |