| = Mihai | Rusu Cristina [13.Oct.06 21:08] |
| "incerc sa raman in starea mea de acum/ nu cumva Dumnezeu pedepseste cu mainile mele?"...vers deosebit de profund. l-am citit si m-am trezit de undeva de departe. un poem deosebit cu un final pe masura. te citesc cu placere. cu prietenie, cristina | |
| = Tulburarea de la Miezul Nopții | Nicolae Popa [13.Oct.06 23:11] |
| Mihai, Finalul poemului e de-a dreptul copleșitor: doar când o străină uimire zguduie aerul din jur îmi amintesc vag de colosul plângând cu muntele de gheață în brațe Mă obligă să recitesc poemul cu și mai multă atenție. Mulțumesc pentru această luminoasă tulburare de la Miezul Nopții. | |
| = parere | nica mădălina [14.Oct.06 12:54] |
| pentru ca numai omul, dintre toate lucrurile, are capacitatea de a sta, cand restul curge si de a da un sens lumii. de ar fi vorba aici numai de atat... numai ca aici ideile, conceptele, categoriile devin accesibile celui care citeste tocmai prin capacitatea de a fi sustinute printr-o zicere blanda, ferma, onesta. ca un drum de sisif, care isi cunoaste imposibilitatile, dar care tinde. si pe care noi, putandu-ne opri, il privim. il semnificam. apare si dubiul asupra manifestarilor lui dumnezeu. numai ca limpede formulat fiind, nu poate decat urni intru simtire. si nu doar cugetare. | |
| = Mihai Leoveanu | Catalin Gaian -Konig [14.Oct.06 18:47] |
| "pe unde altădată pietrele se desprindeau să cânte"...de unde doamne iarta-ma iti ies, mestere, imaginile aceste nu stiu si Doamne iarta-ma nu vreau sa aflu, tzara imaginilor tale nu se cade sa fie aflate de nima, nu se cade si basta..."din limite sau din orgoliu iubeam nu atât lumea cât imaginea lui despre ea"...Imaginea Lui!... dar Dumnezeu nu are imagini, la El toate sunt trairi imediate, respiram acum, maine nu ne poate fi de folos respiratia de ieri. Dar minunile cat tin...cat? Astazi vorbim despre fapte si trairi imediate... "voi fi aflat ceva despre moarte privesc în adâncul ființei fiecărui lucru Adevar graiesti poete, in fiecare lucru fiinteaza fapte de arme, din vremuri demult trecute...Pacat ca din generatie in generatie nu ne putem vedea sufletele, nu le putem lua la refec, nu le putem saruta, lovi cu podul palmei si intreba... de ce? "nu cumva Dumnezeu pedepsește cu mâinile mele?"...cu mainile tale se intampla toate acestea dragul meu prieten..ale tale, ale mele, ale tuturor...celor care urca muntele... cu un munte de gheata in brate..." | |
| = unele secvențe | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [14.Oct.06 23:09] |
| Ce să zic unele secvențe merituoase, altele nelustruite destul iar finalul codimentat cu prea mult patetism."nu cumva Dumnezeu pedepsește cu mâinile mele?"-memorabil! | |