| = Cochetarie/ senzualitate | Adrian Suciu [08.Aug.06 11:16] |
| Esti atit de toulousian-senzuala in poemul asta incit, pervers cum ma stiu, as fi in stare sa-ti framint educatia, cultura, gura si toate injghebarile chiar daca as sti ca ai exact cele patru calitati esentiale ale femeilor din bancurile misogine plus un picior de lemn si-un ochi de sticla. :) Dar sint sigur ca nu ai numai tristete in gura, aici deja e cochetarie. :) | |
| = tristețe cu gust de ciocolată | still me [08.Aug.06 11:29] |
| ...apreciez senzorii activi,zău!și pervers fiind, nu faci decât să mă inciți să mai scriu ceva. Toate picioarele sunt la locul lor și ochii îs verzi, de sticlă nu mai aveau... ...tristețea textului meu are totuși gust de ciocolată... | |
| = lumea este împărțită... | Elena Toma [08.Aug.06 12:27] |
| dacă ar fi să ne luăm după noile descoperiri științifice și să-mi pot permite să vorbesc din punctul de vedere al hominidului:))aș putea afirma că, în urmă cu 7 milioane de ani, evoluția a marcat existența prin apariția strămoșilor noștri hommo sapiens, dat nevrând să fiu Toumai, ci doar creația divină a Tatălui Ceresc, revin și spun că adevărata frumusețe nu are vărstă, greutate sau înălțime, ea este spirit ce dăinuie. Tolouse sau Qvasimmodo, au existat și există printre noi, fiecare cu menirea sa. de ce se-ntâmplă ca în viața unora să existe numai astfel de chipuri în preajmă, de ce numai nebunie si deformare fizică, asta este mai greu de răspuns. dar, dacă mulți dintre noi am avea lumina, inteligența, bunătatea, responsabilitatea, conștiința și sufletele acestor marginalizați ai vieții, ai societății, cu siguranță, viața ar fi mai frumoasă. se spune ca omul slut este machiavelic, misogin, parcă-l văd pe Tolouse creionând prin barurile de noapte femeile de moravuri ușoare și nu numai. cine poate înțelege ce zace în sufletulu acestor năpăstuiți și de ce le este lor dat un chip hidos? sunt tot oameni capabili de nobile sentimente, poate cu mult mai sinceri decât cei înzestrați de natură, dar cine poate accepta viața lângă ei? îl caut pe Qvasimmodo...l-am întâlnit de două ori în viața mea, nu am avut curaj să-l opresc din drum, și, ca o pedeapsă, parcă, îmi ține calea. asta am simțit citind textul tau, o retrăie a unor întâmplări de viața de care mulți stau departe și, firește, nu au cum înțelege proporția inegală între trup și suflet. | |
| = ce cred eu | still me [08.Aug.06 13:57] |
Elena, nu știu de ce unora le este dat un chip hidos, știu însă cum alții poartă hidoșenia înăuntru, dinapoia unui chip frumos...Cine pune "greutățile" astea pe balanță și cum se construiește un om și din ce? mulțumesc de trecere... | |