| = invoc | Valeriu Dandeș Ganea [08.Jun.06 22:48] |
| negrul devine o ușoară obsesie poetică în ultima vreme în poeziile tale este un fond, pe care celelalte nuanțe capătă sunet este o doamnă care te citește și ar picta (sau chiar face)poezia ta eu aș asculta Wagner aș duce bucățile "acelea mici" în lut reavăn, nou și aș aștepta încolțirea...! ipsos este un semn așa de vremelnic! negrul este și o scenă perfectă pentru a veni eu cu o orhidee poate așa invoc ziua când o voi oferi cu plecăciune curată fără poezie fără tastiera asta, plastic docil cu mâinile mele slăbănoage și strâmbe...! | |
| = Valeriu | Ela Victoria Luca [08.Jun.06 23:35] |
| Da, e cumva Wagner aici. Interesantă percepție. Și nu e decât perioada de nigredo probabil. Că doar ști că tot la albedo ajung. Și doar știi și că am trecut prin roșu. Și prin câte alte culori. Dar mai departe, vom vedea, nici eu nu știu. Obiectele să ne spună povestea lor, și oamenii, și tot. Mulțam pentru popas. Ela | |
| = Note de lectura | Pașa Gheorghe [09.Jun.06 00:58] |
| = Remarc si eu, asemenea lui Valeriu, tonul cernit al ultimelor doua texte, dar as mai adauga si faptul ca fundalul acesta, aparent sumbru, este neutralizat de imaginea diminetii, devenita (si nu cred ca ma vei contrazice) laitmotiv al creatiei tale din ultimul timp. Eu as spune ca dimineata este contrapunctul in acest fragment de sonoritati si modulatii sufletesti. Reiterezi, intr-o maniera personala, eterna confruntare cu timpul efemer, iar dihotomia trup- suflet se armonizeaza prin constientizarea "fragilitatii necesare", dar nu prin acceptarea ei. Armonia dintre indragostiti presupune insa calea ispasirii prin suferinta (ma refer la unele sugestii semantice din primele versuri). Setea de alb, nevoia de interiorizare, ascultand glasul tacerii "pana la somn", fragmentarea existentei perceputa ca instrainare sunt alte idei care mi se reveleaza la lectura. Imaginea "umbrei altor maini" cred ca trimite si la avatarurile fiintei, dar si la acele interferente spirituale, despre care imi spuneai intr-un raspuns la un comentariu. Te rog sa ma scuzi daca am abuzat de spatiul paginii tale. Cu bine! George Pasa | |
| = ~ | MA Ioan Tite [09.Jun.06 01:39] |
| "rămâi mâna ta atinge până la absurd o împăcare cu trupul" "am nevoie de sete" "eu sunt numărul neînseriat în fișa alb-încremenită" "am nevoie să tac până la somn să îmi mișc iar degetele peste muchia dimineții " "să nu te privești"..."decât cu umbra altor mâini" Nonculorile din "curcubeul" trăirilor sufletești... "și nu mai pot scrie" "căderile în dezechilibrul orei trei" | |
| = popas...e! | Valeriu Dandeș Ganea [09.Jun.06 01:44] |
| am bucurat juventinii cu "percepția" și i-am dat în praf cu roșul-negru milanez ("mneta" te pregătești pentru "mondialele" de azi?!) Am un obiect care io prefer să tacă: pantoful stâng, pe el îl lustruiesc cel mai "acurat"! De Wagner se ocupă părul meu, lui îi place! (altfel, nu s-ar manifesta!) îmi place cum spui mulțam pentru popas pot să mai stau, că-i bine aici la tine! hhe! am uitat orhideele țacă le țin precum un faun precum un "eu", la spate în mâini fremătând...! Să ai albul sidef pe vise și la trezire orhidee pe pleoape | |
| + un fel de dulce melancolie a soarelui negru | Ioana Petcu [09.Jun.06 09:10] |
| ceea ce regasesc eu in poezia elei e o desfacere a fiintei - careia ii lipseste umbra (simbol al alteritarii in medievalitate si al sufletului minor). pleaca de la asezarea ca intr-un ritual magic, in centrul unor obiecte (ascutite - relevante pentru universul profan). apoi totul se contorsioneaza in jurul unui tip de onirism care caracterizeaza chiar faptura "din centu". aceasta e "decojita" mereu pina cind ramine doar nervuri; universul ei ei e infinitezimal mic: muchia diminetii, rup in bucati foarte mici, imi misc degetele. mie mi-a placut in ideea asta... | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [09.Jun.06 11:03] |
| Gheorghe, percepția ta printre spații și stări mă impresionează. Aș dori să mărturisesc: poeziile mele postate în ultimele zile nu au fost și scrise în aceste zile, ci acum câteva săptămâni, unele ciar mai demult. Însă am ales să le postez în funție de o anumită acordare cu realitatea din mine și din afara mea. De aceea acest contrast - alb-negru, întuneric-lumină, dimineață-miez noptatec, pierdere-regăsire, descompunere-recompunere. Probabil că dacă le-aș fi postat în cronologia lor nu ar fi avut același efect. Oricum, într-un volum, ar face parte din aceeași secțiune. Te aștept oricând simți pe textele mele, impresia ta vine în completare bună. Ioan, tu ai luat culorile și le-ai scuturat umbra, ai luat versurile și - astfel așezate fiind de tine - ai creat cumva o altă semnificație. Interesant. Mulțumesc. Valeriu, revenirea ta așa cu viață și cu reamintirea sidefului, mă bucură. Cred că e nevoie să fac un salt vital, să schimb registrul, să experimentez, cum îmi spunea un amic curând. Ioana, ai descifrat fin, ai analizat până la centru și mai mult, până la acel nucleu , acel punct din care existența se face oblică, răsucindu-se spiralat spre vibrație vitală. Mulțumesc pentru fina percepție. Și luminos semn. Ela | |
| = Semn | Jianu Liviu-Florian [09.Jun.06 11:23] |
| Eu, cel care nu se pricepe sa comenteze o iota dintr-un poem, simt nevoia sa las, totusi, pe acest act de creatie un semn, care nu imi apartine. Va rog sa ma iertati. Epistola 174 Catre o vaduva Scrisa cam prin 374 “Cu toate ca marea mea placere era sa va scriu mereu, prea stimata Doamna, totusi de fiecare data m-am oprit pentru ca nu voiam sa provoc discutii din pricina oamenilor porniti cu dusmanie fata de mine si care imping ura, dupa cum se spune, pana acolo unde se dedau la anchete indiscrete, chiar daca numai cineva primeste vreo scrisoare de la mine(1) . Intrucat ai procedat bine scriind D-ta cea dintai si intrucat mi-ai scris tocmai ce trebuia, instiintandu-ma despre anumite probleme sufletesti, am ajuns la randul meu sa-ti raspund, implinidn astfel doua lucruri deodata: pe de-o parte, ca sa-mi platesc datoria, iar pe de alta, ca sa raspund la ceea ce mi-ai scris Domnia Ta. Fericit e sufletul care zi si noapte n-are in gandurile sale alta grija decat a sti cum, atunci in marea zi, cand toate fapturile vor sta in fata Judecatorului ca sa dea socoteala de faptele lor, va putea sa raspunda fara frica de viata lui. Si intr-adevar, cel care-si pune inaintea ochilor acea zi si acel ceas si care cugeta mereu la apararea pe care o va face inaintea nemitarnicului Judet, acela ori nu va mai gresi deloc, ori va savarsi doar pacate usoare, pentru ca daca I se intampla sa greseasca, acest lucru se intampla fara ca sa existe la mijloc frica de Dumnezeu. La cei in care e treaza asteptarea amenintarilor judecatii teama care se salasluieste in ei nu le va da prilej sa cada in fapte sau ganduri nedorite. Prin urmare adu-ti aminte de Dumnezeu, sa ai in inima teama de El si cuprinde pe toti in comuniunea rugaciunilor. Intr-adevar de mare ajutor sunt cei care pot imblanzi pe Dumnezeu prin rugaciunile lor! Fa si Dumneata lucrul acesta fara incetare. Caci si in vremea cat traim in trup rugaciunea ne este de mare folos, iar cand plecam de aici ea ne serveste drept provizie pentru veacul ce va veni. Dar daca aceasta grija e un lucru bun, in schimb descurajarea, lasarea in voia sortie si pierderea nadejdii de mantuire sint cele care strica cel mai mult sufletului. Sa ai, asadar, nadejde in bunatatea lui Dumnezeu si asteapta ajutorul Lui, cunoscand ca daca ne vom intoarce bine si sincer spre El nu numai ca nun e va respinge de tot, ci poate tocmai cand vom pronunta cuvintele rugaciunii ne va spune: Iata-ma!.” Sfantul Vasile cel Mare | |
| = Liviu | Ela Victoria Luca [09.Jun.06 12:43] |
| Mulțam, Doamne Ferește să ajung vreodată și vădană, că de pierdut ființe iubite am tot pierdut. Am reținut mai ales: "Caci si in vremea cat traim in trup rugaciunea ne este de mare folos, iar cand plecam de aici ea ne serveste drept provizie pentru veacul ce va veni." Mulțumesc. | |
| = Iarta-ma, Ela | Jianu Liviu-Florian [09.Jun.06 12:54] |
| Iarta-ma, Ela, furat de sensibilitatea si delicatetea epistolei, am comis o gafa. Eu, nu Vasile cel Mare. Eu iti multumesc pentru ca ai trecut peste ea, si ai luat aminte nu la stangacia mea, ci la cuvintele epistolei. | |
| = Liviu | Ela Victoria Luca [09.Jun.06 12:59] |
| Nu-i bai. Păstrez din epistolă ceea ce mi se potrivește, așa cum fac de obicei cu tot ce e de trăit și păstrat. Mulțumesc. Ela | |
| + ora trei | Adina Batîr [09.Jun.06 14:11] |
| e o risipire a semnelor pana la disparitie, tocmai acea pastrare pentru sine a negarii a exteriorului fata de interior, e ca si cand n-ar mai fi loc pentru o existenta concreta, albul devine urma de perete, urma de var decojit in sud, ipsos in loc de aer. pierderea respiratiei produce efectul unei spirale, pentru ca ora 3 este cea mai plina de semnificatii, este cea care provoaca nasterea sau moartea, divinul si maleficul - ora 3 din zi este vie, cereasca, cea din noapte este deschisa spiritelor rele, stihiilor pustiite. trecerea din alb in negru, apoi din negru in alb da semnificatia unei metamorfoze voite, eul isi asuma toate urmarile - ia cu sine totul, incat i se pierde conturul, mainile devin ale altcuiva, nu se mai cunoaste cine pe cine exista. e o magie aici, Ela, un fel de descatusare.. | |
| = parere | Enache Ionut Laurentiu [09.Jun.06 13:14] |
| am scris un comm si m-a delogat:( .. noroc ca salvez mereu comentariile :D deci, am nevoie de sete .. cea mai frumoasa imagine a textului mi-a inspirat pasiune.. o sa intrebi de ce.. fiindca Descartes descrie sub acest titlu placerile, durerile si sentimentele . o spune si Hegel, Gellu Naum .. un text deosebit de puternic, care pe mine m-a intristat simtind efectele "eu"-lui din spatele poeziei, si zic ca este puternica datorita starii pe care a transmis-o .. cred ca asta este cel mai important in poezie .. Ionut | |
| = cuvantul dintre pleoape | Florina Daniela Bordieanu [09.Jun.06 14:37] |
| "înțelegi soră în negru aerul are gust de ipsos și nu mai pot scrie decât cu umbra altor mâini" asta mi-a placut, sora Daniela. in restul imaginilor m-am taiat si a curs ingrosat din rani culoarea si m-a durut de-am inchis ochii. am clipit la strofa aceea pret de-o lumina. iar tu, tu sa ma ierti, ca intotdeauna, pentru ca nu pot sa mai indur usor durerea. | |
| = Mersul pe sirma | Adrian Suciu [09.Jun.06 15:25] |
| Obsesia intimului, apropiatului, familiarului tine loc de forta gravitationala intr-un text care se deschide mereu inspre afara, inspre dincolo (vezi oglinzile, sudul, dilemele identitare asumate cu o nedisimulata voluptate a dedublarii - "numarul x") si se inchide mereu in aproape. "Impacarea cu trupul" e insasi victoria senzorialului-teritoriu al certitudinii asupra viziunii abstracte (teritoriu al absurdului si speculatiei). Reusesti sa mergi simultan pe doua sirme intinse, sa te-arunci de pe una pe alta si tii spectatorul cu sufletul la gura. | |
| = Adina, Ionuț, Daniela, Adrian, mulțumesc | Ela Victoria Luca [09.Jun.06 15:38] |
| Adina, da pentru cum ai descifrat ceasul trei al zilei-nopții, cum ai simțit că la un moment dat nu se mai știe cine pe cine iubește aici sau cine pe cine trăiește și cum descătușarea este necesară dinspre afară spre înăuntru pentru ca spirala să se desfășoare fără înnodări. Mulțumesc pentru punct luminos la ceasul al paisprezecelea când ai scris. Ionuț, mulțumesc pentru trimiterile la Descartes, Hegel și Naum, nici nu știi cât de aproape de ființa mea sunt toți trei, și nu singurii. An nevoie de sete, altfel nu aș mai ființa în lumină. Mulțumesc. Daniela mea din Florina, mulțumesc pentru că ai pășit peste durere ca peste o apă arzând. Fiindcă ai simțit tu pe tălpi umbra întoarsă și nisipul memoriei. Mulțumesc, deosebită pătrundere în sensuri. Adrian, frumos și real spui "nedisimulată voluptate a dedublării", ca o sete de tine și de celălalt, simultan, ca și cum intimul nu înseamnă decât tu întors spre ceea ce real ești. Cumva, aici este o dublă dedublare. Am sentimentul că ai perceput-o deja. Mulțumesc, cu sufletul chiar mai sus de nivelul gurii, uneori. Ela | |
| = ...depersonalizare si constientizare a sinelui... | alexandru cosmescu [09.Jun.06 21:56] |
| ela draga, in textul asta vad in acelasi timp o frica si o dorinta a depersonalizarii (manifestata atat prin 'x', cat si prin 'umbra altor maini')... una extrem de ciudata si apropiata fiintei mele acum... in acelasi timp vrei sa te integrezi in ceva in care sa te pierzi, dar si sa descoperi lucrurile care te constituie si te fac sa fii tu. si sunt placute ambele stari - iar cel mai placut e sa gasesti echilibrul dintre ele. si il gasesti in poezie, de obicei... trecand dincolo de dezechilibrul orei, iesind, de fapt, din timp... plus, aluziile tale la alchimie le simt foarte aproape... | |
| = alex | Ela Victoria Luca [09.Jun.06 23:57] |
| cumva inter-spațiile interioare se ramifică luminiscent, dureros și totuși vital. de aceea, ceea ce pare depersonalizare nu e decât o treaptă spre altă integrare. ceea ce tu deja știi. și ai văzut demult. alchimic sau nu, fenomenul există. mulțumesc. mult. Ela | |