| = flori de cicoare | Eugenia Reiter [31.May.09 20:57] |
| florin nu face o poezie de cunoaștere accentul cade pe drama opțiunii, pe atitudinile care nu se pot transmite decât într-un contur capabil să impună o anumită stare de spirit de aici senzația copleșitoare de viață mi-a plăcut tare mult pus la reco, să se știe cine | |
| = as reformula | GHERMAN ADRIAN [31.May.09 21:07] |
| "ca atunci când" Per ansamblu: sensibilitate evidenta.Dar pana la recomandare - drum lung. | |
| = nu e nimic de reformulat | Andreea Samsher [31.May.09 21:29] |
| nu e nimic de reformulat, dimpotriva; poate de taiat, da. luat separat, versul "nu mai știu despre tine nimic" pare desprins dintr-un cantec, dar cred ca e potrivit in acest context(dat fiind faptul ca avem florile de cicoare). restul e foarte misto, sincer + strofa cu aruncatul lucrurilor care e preferata mea. gh. adrian, poate voiai sa spui smth like this: pana la un comm. de bun simt din partea mea - drum lung. | |
| + O lume vie | Călin Sămărghițan [31.May.09 23:51] |
| Florile de cicoare sunt cu siguranță albastre. Îndepărtarea cere o foaie de hârtie care să suporte "totul". Tot cuvântul nespus. Florin Caragiu scrie despre lucrurile care nu se pot spune. Căci ce folos este să scrii despre cele care se pot? Din prima strofă poezia se încarcă, blând, cu semnificații. Iar atât de greu devine corpul căzut în mijlocul străzii, de parcă este crescut acolo, încât accidentele ființei par a fi însăși ființa. Dar nu e așa. A două strofă este empatică. Umărul acela, venit ca din senin, "nu mai simte căldura", dar parcă este umărul tău propriu, opintit acolo. Cititorul se vede astfel prins în meandrele poeziei. Nu mai are scăpare. Aruncarea unui suvenir este întotdeauna dureroasă. Este o rupere a propriei inimi. O ne-voință. Aici e poarta mistică (misterică, dacă doriți) a poeziei. Mie personal, pubelele îmi aduc a scăldătoare. Apoi, e "omul în minus". Este acel neaoș românesc: "am de lipsă". Poate fi lipsa unui om, a unei viziuni, a unei înțelegeri anume a lucrurilor. Inerția acelei movile de neclintit (care aici poate primi orice semnificație), e proiectată în final pe un sugestiv cer, care "se dă pe role". Spre deosebire de asfaltul străzii și acea "movilă" de neclintit (a se citi imposibilitatea de a face ceva), cerul devine subțire, alunecos, dinamic, înalt. Muzica, plimbată/înălțată și ea din "cărucioare pentru copii", nu face altceva decât să sporească inefabila proiectare înspre un final deschis. E ca un abur ce se poartă deasupra. "Plimbarea" lui Florin Caragiu pe străzilee orașului devine, astfel, o explorare a ființei. Imobilitatea ei, ai zice funciară, nu este decât o aparență și un pretext de a întinde "marginile parcului" înspre un cer zglobiu și copilăresc. Senin, de culoarea florilor de cicoare care, să ne amintim, "nu mai știau despre tine nimic". | |
| = "Workshop de recomandate": Florin Cargiu - "Plimbare" | Călin Sămărghițan [01.Jun.09 00:12] |
| Ooo, am uitat! A fost "Workshop de recomandate". | |
| = finalul excelent | Alina Manole [01.Jun.09 01:12] |
| Un poem frumos, liniștit, cu un final de zile mari. Felicitări! | |
| = Re | florin caragiu [01.Jun.09 10:31] |
| Eugenia: viața are într-adevăr acel flux iraționalizabil din care reacțiile noastre se desprind și pe care încerc să-l atrag în poem... mulțumesc pentru reco. Adrian: mă bucur că există și diferență de păreri, e interesant să fie așa. Andreea: mersi frumoss pentru semn, mă bucur că am fost pe aceeași lungime de undă și, desigur, că am făcut cunoștință pe calea asta. Chestia cu aruncatul lucrurilor e un fel de leit-motiv al meu fiindcă în general simt nevoia de spațiu liber. Călin: mulțumesc pentru comentariul pe larg, e fain să vezi poemul devenind o "poveste în poveste" :) Alina: mersi frumos pentru apreciere. | |
| = semn.. | Petruț Pârvescu [01.Jun.09 12:12] |
| Florin, am citit cu placere. un text bun, bine regizat, cu tablouri in tablou, sugestiv, meditativ... felicitari! cu prietenie, | |
| = ... | marian vasile [01.Jun.09 16:00] |
| sugestie, fara a fi indemn: renunta la prima si ultima strofa (la ultima mai m-as gandi, prima sigur e de renuntat). "...albastrul/ are un om in minus" (?!?!) | |
| = Re | florin caragiu [01.Jun.09 21:21] |
| Petrut: multumesc pentru apreciere, ma bucura, mai ales ca vine de la un autor pe care il apreciez in mod deosebit. Vasile: multumesc pentru sugestie. prima strofa e sigur faibletea mea ;) cat despre expresia din ghilimele, pe langa variabile legate mai trebuie musai sa fie si variabile libere pentru imaginatia cititorului... deci nu e pus arbitrar acolo si are un rost, pe care insa nu-l voi explica... | |
| = scena...
are un om în minus | ioana matei [03.Jun.09 11:59] |
| poemul se desfasoara intr-un spatiu al efemerului in care viata si moartea (temele majore ale cuvantului) coexista...fin si profund ochiul observatorului!...gandul bine strunit, cu forta de sugestie... "albastrul are un om în minus"... | |
| = imi place mult | ștefan ciobanu [03.Jun.09 12:56] |
| poezia asta a ta florine. chiar daca incepi pe o linie si apoi schimbi macazul (ma asteptam la o confesiune catre iubita dupa cum incepe prima strofa), dar poezia se redreseaza si isi gaseste linia din mers. nu o sa zic frumos finalul ca s-a zis la fiecare comentariu. o sa iti multumesc ca ne-ai oferit ceva frumos de citit. cu drag, stefan | |
| = Re | florin caragiu [04.Jun.09 00:54] |
| Ioana și Ștefan:mă bucur de prezență și cuvinte, da, îmi place să fie o doză de imprevizibil în poezie... mersi frumos si să ne citim cu bine. | |
| = albastru | Mihalcea Maria [13.Jun.09 23:21] |
| fiori, pasiune și multă discreție totodată insa poate fi destul de albastră pentru a putea fi considerată extravagantă. florile de cicoare vor apăsa mereu asupra sufletelor vi. | |
| = Maria | florin caragiu [14.Jun.09 13:37] |
| Mulțumesc mult pentru felul in care ai privit spre acest text. ma bucur de viyita. cu prietenie, Florin | |