| = Plagiatul în istorie | Plopeanu Petrache [30.Sep.07 17:24] |
| Mulțumesc pentru reaprinderea ideii, la care sincer să fiu nu m-am oprit până acum suficient, că plagiatul literar a fost o practică nu numai a vremurilor contemporane ci și a celor trecute. | |
| = un punct de plecare | Fluerașu Petre [01.Oct.07 00:05] |
| Valeria, o recenzie inedita, care ridica o problema foarte fierbinte a lumii artistice. E mult de meditat, e mult de discutat. Multumesc pentru acest punct de plecare. felicitari pentru stilul inconfundabil petre | |
| = secretarul și oceanul oriental | lucian vasile bagiu [02.Oct.07 11:55] |
| Călugărul italian Martino Martini a navigat pe ocean, spătarul Nicolae Milescu a călătorit, ulterior, pre două continente. Ambii au ajuns în același imperiu. Impresiile de voiaj vor fi fost, în cazul amândurora, sensibil influențate de itinerarul ușor diferit... Cele cu referire la administrarea imperiului, nu. Că SECRETARUL spătarului, cel care a redactat efectiv jurnalul, va fi citit în prealabil însemnările călugărului maritim ține de logica bunului simț. Sau cel puțin așa m-a asigurat un cunoscător. Subiectul plagiatului este dispus unor inepuizabile abordări inedite... felicitări deopotrivă autorului cât și recenzentului. și, nu în ultimul rând, subiecților... | |
| = atractiv | Adrian Suciu [03.Oct.07 09:16] |
| Nu e prima data cind citesc o recenzie de calitate a doamnei Manta Taicutu. Dumneaei are talentul rar de a imbina surprinderea lucrurilor semnificative in analiza cu un stil atractiv, dinamic si ofertant la lectura. | |
| = raport | Stefan Doru Dancus [03.Oct.07 21:20] |
| O recenzie scurta si la obiect ofera o impresie mult mai vie in mintea unui citititor. A semnala o carte nu inseamna neaparat a impana cateva randuri cu citate din acea carte. Mi se pare remarcabil faptul ca autoarea nu face abuz de citate (desi, marturisesc sincer, in acest caz as fi vrut sa o faca!) ci raporteaza privirea sa la cartea despre care scrie. Excelent. Dancus | |
| = Tomul | Valeria Manta Taicutu [04.Oct.07 07:43] |
| „Tomul” d-lui Dobrescu (vreo 370 de pagini format atipic din A4) merită o lectură atentă, cu atât mai mult cu cât criticul de la Iași nu numai că este cultivat și inteligent, dar are umor cu carul și-și câștigă imediat simpatia iubitului cetitor. Din câte știu, urmează un volum dedicat exclusiv plagiatului în literatura română și aștept cu nerăbdare să văd cine nu s-a putut dezlipi de paginile cui (am câteva banuieli și le-aș vrea confirmate, mai ales că „se fură ca-n codru de peste două mii de ani” – l-am citat pe Al. Dobrescu, și nu-i vorba, evident, despre furtul de bunuri materiale). Îmi pare rău că la volumul recenzat nu au acces mai mulți cititori (nu-i cazul să discutăm aici despre tiraje și despre modul cum se face popularizarea și distribuția unei cărți valoroase). | |