| = vise | Adrian Suciu [19.Sep.07 13:08] |
| Sa dea Dumnezeu sa-ti ajungi visele din urma. Visele tale, chiar neajunse din urma, imi fac o reala placere. | |
| = Idealuri inabusite | razvan rachieriu [19.Sep.07 13:28] |
| Eu asociez piatra care “urcă în zadar muntele” cu greutățile existențiale insurmontabile și nerezolvabile, care se așează în noi ca un lest greu peste sufletul sensibil, acoperind speranța. “Păsările ce plâng precum oamenii” pot simboliza idealurile înăbușite de “zidul negru”,încorporate în tăceri dureroase ce “sparg lumina în nopți”. Fascinantă poezie ! | |
| = Toate | Gelu Bogdan Marin [19.Sep.07 15:24] |
| durerile tale, clipele de dor ce se transformă în altceva decît plăcere. Toate ale tale care nu te lasă să dormi. Este bine că ești cu noi acum. | |
| = raspunsuri: | Nuta Craciun [19.Sep.07 23:31] |
| eh, nu de vise ne temem noi, Adrian! multumesc Razvan, la fel de analitic cum te stiam da, Gelu „toate” pietrele mele, desi mi-am propus sa nu mai invoc umbre, in plina amiaza | |
| = un nume ca piatra (petra) | Ioan-Mircea Popovici [22.Sep.07 06:35] |
| Fac un nod intre ecouri. Ma bucur sa gasesc semnele de carte, aici, la tine-n departe. Ai continuat frumos gandul de atunci. Zilele astea voi trece pe la casa cu iedera. Uitasem ca ultima treaptă a scării casei cu iederă este facută cu pietrișul adunat de mine și de Anna cu cele mai rotunjite pietre culese vara, pe plajă. Anna le adunase în serii de câte 17. Fiecare piatră și fiecare serie au un nume pus de ea. Când ajung pe ultima treaptă, mă așez pe scară și-mi aprind o pipă... de mult se adunasera 17 ori 17 iar eu nu-mi aduc aminte decat de un nume... așa îmi spuneai iar o dorință foșnea atât de aproape așeza îngeri (...) în vitrina unui timp........... cu multumiri... in poveste mult mai este... | |
| = Pietrele Annei și pietrele îmblânzite de Orfeu | Gheorghe Pașa [22.Sep.07 10:02] |
| Remarc rotunjimea compoziției și paralelismul sintactic perfect în acord cu izvorul ideilor. Efortul uneori sisific al creatorului-îndrăgostit, întrezărirea esenței prin clarobscurul dilatat al lucrurilor sau prin hățișul de umbre al sentimentelor, transfigurarea suferinței prin existența creatoare, iată câteva dintre sensurile pe care le discern în și dincolo de aceste frumoase versuri. Frumos, Anana! | |
| = raspunsuri: Mircea, George | Nuta Craciun [25.Sep.07 01:49] |
| Mircea, "gandul de atunci" imi lasa mereu o urma de liniste pe pleoape... o sa incerc sa il continui dar, zidul alb nu mai e alb, semnul bun nu mai e bun... numai pietrele acelea rotunjite au ramas sa ascunda ecoul ... George, imi plac nuantele tale personale de perceptie, multumesc de apropiere! | |
| = semn.... | Petruț Pârvescu [06.Jan.08 15:00] |
| Nuta, era sa zic ana, nu era rau, in rutualul re/zidirii. un poem puternic, situat intre mit si realitate. rotund in compozitie si mesaj. sfat: fara ultimul vers... cu prietenie, | |
| = in ritualul re/zidirii... | Nuta Craciun [06.Jan.08 15:51] |
| iti multumesc Petru, pt. citire si pentru... sfat! | |