| = „De asta (...) ai culoare” | Nicolae Popa [16.Sep.07 14:53] |
| Ioana, Poemul acesta ascunde o taină pe care abia dacă o intuiesc. S-ar putea să fie o chestie de întinerire prin îmbătrînire. Emoționantă răceală aici: „Cu lumânarea aprinsă moșneag Ai închis povestea pe ambele părți cu ochii” „Nu ai cum să refuzi o porție de viață Din ea ies rând pe rând viespile pe care le-ai crescut” „Degetele subțiri și prelungi ale poveștii îmi ating părul Pe frunte se țese altă filă” Îmi simt sufletul oarecum amanetat... Ah, dar 2000 de ani e prea de tot. Mă întreb dacă nu cumva textul are mai multă profunzime fără ultimul vers. A, dar „nu bag mâna în foc...” | |