| + ... | Adrian Suciu [19.Jul.07 12:08] |
| Pentru limpezime si curatenie, pentru frumusete, pentru lipsa de metafore inutile, pentru imaginile pregnante si sugestive. Atentie, ai un typo in versul 7! Si felicitari pentru poemul asta! | |
| + Valeria | Elia David [19.Jul.07 13:47] |
| O poezie foarte frumoasa, la fel ca rochia pe care o porti. De apreciat firescul, sensibilitatea, gratia si mai ales culoarea cuvintelor. | |
| = nimic de zis... | Anghel Pop [19.Jul.07 14:05] |
| Chiar e un poem memorabil, ca o sclipire în noapte ce iluminează lumea. Foarte foarte! | |
| = mac | Mihai Tița [19.Jul.07 15:48] |
| o problema a agoniei este motivarea stelutelor acordate. se vorbeste despre sensibilitate, gratie, imagini pregnante si sugestive. ok, care e faza cu ele? unde sunt? ce inseamna? de ce sunt importante? valeria, rochia este la tine un vestigiu nostalgic, detaliile pe care mi le dai sunt importante, pentru ca imi dau seama cat de bine s-au mulat in timp iubirile tale. celei de-a doua parti, acea referitoare la barbati, nu ii vad rostul, adica, imi spui ca unii "barbati e porci" :) nu aveam nevoie de o morala rebarbativa, pentru ca ne implicasesi intr-o chestie intima foarte misto la inceput. dar, ma rog, a fost alegerea ta. | |
| = Plecăciune Doamnă! | florian stoian -silișteanu [19.Jul.07 14:19] |
| dacă din întâmplare ajung viețuitor pe băncile școlii doresc să citesc poemul acesta în manual.Doamna profesoară să-mi dea temă pentru acasă pe de rost să-l învăț poemul acesta. Plecăciune Doamnă! | |
| + da | Dana Banu [19.Jul.07 14:25] |
| versuri care se rețin, imagini pline, lirism integru, bine modulată vocea poetică, fluiditatea discursului e remarcabilă, o anume senzualitate ce impune și se impune cu eleganță lectorului | |
| = Valeria, | Aida Hancer [19.Jul.07 14:37] |
| Da, de ce nu, poemul e frumos.Nu chiar neinchipuit, fiindca la urma urmei nu vine cu nimic nou.Vesnica tanguire resemnata, sau vesnicul monolog "in oglinda"al femeii care stie cum este privita, isi cunoaste limitele si le accepta.Barbatii care lasa urme "materiale"(rochii)pe trupuri, rochii cu bretele(se poarta si sunt practice).Imi place fiindca e armonios si curge natural, muzica aproape, dar nu stiu sigur daca mesajul maie valabil si la iarna(sau schimbam rochiile cu hanorace).De retinut insa naturaletea exprimarii si faptul ca nu se exagereaza in nimic, nu e nici urma de teribilism.Cu recomandarile....hmmm Oricum felicitari! | |
| = un amănunt discret | Anghel Pop [19.Jul.07 16:25] |
| "eu am o rochie roșie făcută din buzele bărbaților care m-au atins" "pe șolduri/ și-n locul acela volanele se adună" Mihai, eu văd aici o stilizare discretă și reușită a poeticului cunnilingus. Cum se poate să nu-ți placă? :) | |
| = anghel | Mihai Tița [19.Jul.07 19:22] |
| ,ai mare dreptate. mie mi-au placut acele versuri, de fapt, toata prima parte, pana la "rochia mea are bretele subțiri" | |
| = obsedaților! | Costin Tanasescu [19.Jul.07 19:43] |
| :) "și-n locul acela, da-n locul acela volanele se adună de fiecare dată prea multe încât stau să cadă", sunt convins că bărbații au dat stea pentru aceste versuri. și femeile tot pentru acele versuri. căldură mare! :D trimiterea este destul de stângace. (în locula acela) și totuși poemul are ceva... | |
| = . | laurentiu enache [19.Jul.07 19:56] |
| inseamna doamna valeria tamas ca sunteti o cuceritoare desavarsita. iar poetii ar trebui sa ia aminte sa va prinda mestesugul ca de altfel ei sunt gelosi ca nu au si ei haine din buze de fete. dar bine le-ati facut acelor barbati ce cred ca femeile ar trebui intinse pe asfalt si calcate cu masina. ar trebui sa va faceti, si va rog frumos sa ma iertati pentru limbajul nepotrivit, incaltari din ouale lor misogine si sa sariti coarda. lasand la o parte vocea prafuita si stangace a poemului, trebuie sa recunoasteti ca finalul e bun. | |
| = *poemul cochilie | Adi Gav [20.Jul.07 11:40] |
| daca nu ai obosit de comentarii, dragă valeria (căci văd că nu sunt primul care a îndrăgit acest poem), lasă-mă să remarc că poezia ta mi-a părut hiperinedită, prin simplitate și îndrăzneala cu care ai scris-o (de ce nu) te-ai putea ascunde în ea ca într-o cochilie! Cu stima | |
| = o sclipire | Săndulescu Marian [20.Jul.07 00:42] |
| e ok poemul. totusi sunt baiat si mi-e mai greu sa-l inteleg.. glumeam... ce am inteles eu.. femei persecutate (daca asta e tema poeziei.. poate). oricum .. o sclipire. | |
| = ... | Lucia Popescu [20.Jul.07 10:02] |
| De, sunt gusturi și gusturi, nu se poate, și ar fi atât de monoton să fim cu toții la fel. Poemele plac, nu plac, asta e! Dar Valeria, ai reușit aici atât de bine să aduni buchete, buchete, de maci roșii-roșii. Mie chiar ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Și chiar în versul „și-n locul acela, da-n locul acela volanele se adună”, mi-a plăcut exprimarea oarecum naivă, a femeii nevinovate, curate. Sigur, pentru „unii bărbați” e greu de crezut că există așa ceva. Valeria nu a făcut decât să își exprime, direct, fără prelucrări și artificii, un gând. Sunt mulți care susțin că în poezie sufletul nu contează, dar e minunat când îl vezi, la vedere, fiindcă exact de acolo pornește poezia, și iată cum se vede aici. Valeria, fără brațe și fără umeri, ca o șosea... „unii oameni”... preferă „să poată să treacă..... în cea mai mare viteză”. Acesta este miezul pe care l-am găsit eu aici. Felicitări, Valeria! | |
| = frumos | ionut caragea [21.Jul.07 15:09] |
| las si eu un semn pentru poezia frumoasa, plina de feminitate si eleganta, remarcand rochia "croita" din buzele barbatilor si continuitatea pe masura jocului de cuvinte si volane | |
| = Interesant | Mihail Bîrsan [21.Jul.07 21:02] |
| Aveam o rochie albastră Brodată cu zorii numelui tău, Bărbații dispar unul după altul E miez de noapte. | |
| = valeria totul esplendid | Teo Teofil [21.Jul.07 22:46] |
| frumoaso ai îmbrăcat rochia roșie ca inimile bărbaților care te-au iubit, și frumos se mulează pe-al tău trup lipită de tine ca cel mai pătimaș sărut celelalte femei te privesc lung și nu înțeleg de ce rochia ta e așa de lipită de trup de tine de unde apar uneori pliuri si volane că într-un loc anume pliurile înfloresc mii și ard ca un roșu trandafir parcă fierbând ca al iubirii elixir umerii tresar ca într-un joc de iele privirile-mi țin loc și de bretele acum vreau săruturile mele să fie altă rochie pentru tine ce te-nfășoară de la glezne șolduri, talie, sâni și buze și-n locul acela roșu și fierbinte mii și mii de pliuri adunate ca petalele unei imense roze | |
| = ............... | luana zosmer [22.Jul.07 11:48] |
| Excelent! | |
| = mai | Mihai Robea [22.Jul.07 15:36] |
| puține drumuri și mai multe autostrăzi; cu un final frust pentru a nu fi cinic. Spun la fel, poezia are ceva. | |
| = Dumnezeule!!! | Gabriela Marieta Secu [22.Jul.07 17:07] |
| Ce zbatere, ce volane, ce adevaruri, si totusi, dincolo de drumuri, dincolo de masini , dincolo de generalizari - uneori fortate, mai exista un el si o ea, ce nu ajung niciodata sosele sau masini, ci doar doua suflete ce se intalnesc fie intr-o rascruce de spatiu si timp, fie pentru a merge mai departe in spatiu si timp... pacatul e altul ca astia un el si o ea sunt atata de putini fata de ceilalalti... aia care sunt ca masinile ca soselele... | |
| = Un "bold" uitat... | Silvia Miler [22.Jul.07 18:18] |
| Unduiri racoroase de volane... Interesanta asciere a volanelor rochiei cu implicitele volane ale masinilor... Frumoasa rochie din macii de-o zi de la marginea soselelor, mult prea drepte, cu pavajul slefuit de treceri si pentru viteza... Imagine eleganta, captivanta prin simplitatea liniei si un bold uitat la final: "cât mai multe mașini să poată să treacă pe cât mai multe șosele în cea mai mare viteză." Amical, Silvia MILER | |
| = Riscul | Alexandru Uiuiu [26.Jul.07 10:03] |
| Le-a cam spus Adrian Suciu. Eu adaug doar - Orice sarutare de acum inainte va fi doar un petec! | |