| = Fără deșteptător | Nicolae Popa [04.Jan.06 17:06] |
| Imagini la pachet. Totul atât de compact exprimat. Un sentiment al neputinței dublat de senzația imposibilității de a te trezi din vis. Și cred că anume așa ar fi trebuit să rămână până la urmă. Iată și adevărata revelație a acestui poem: „jos, langa cearceafuri, zace o camasa neagra, / patata de sufletul scurs prin lacrimi”. Iar ultimul vers („visez si ma trezesc, era o iluzie, plang”) îmi apare total inutil. De fapt, ideea trezirii din vis strică toată construcția. Și încă ceva, fără diacritice mi-i greu să înțeleg dacă este vorba de „ceată” (grup de oameni) sau de „ceață”. Mie mi-ar plăcea să fie „ceață în punga de plastic” – superbă imagine. | |
| = ... | Enache Ionut Laurentiu [04.Jan.06 19:04] |
| "jos, langa cearceafuri, zace o camasa neagra, patata de sufletul scurs prin lacrimi, visez si ma trezesc, era o iluzie, plang. " cuvintele sunt de prisos, starea creata de acest poem depaseste granita comunicarii... felicitari... | |
| = stuffs (nu prea...) | Olga Stefan [05.Jan.06 02:18] |
| mie nu mi-a plăcut.am găsit o grămadă de imagini contrafăcute, golite de emoție și de autenticitate. inversiunile creează impresia unui ritm greoi, poticnit. are dreptate nicolae, ultimul vers e prolix, poate că fără el efectul final ar fi altul. | |
| = Pata de lumină era o " cămașă neagră " | Nicolae Diaconescu [05.Jan.06 10:47] |
| La început ceață, atât de deasă că nu vedeam nimic. Abia de la" Mi-e dor de zâmbete, mi-e dor de azi..." am văzut pata de lumină. De aici încolo poți să păstrezi tot sau să mai retușezi, însă, dacă ai renunța la ce e mai sus de citat, n-ar fi nici-o pagubă! | |
| = pestii din punga de plastic | adrian grauenfels [05.Jan.06 14:00] |
| Sunt atitea rani deshise pe agonia ca ne-ar trebui un spital, citiva chirurgi si tone de plasture. Punga de plastic este o rechizita importanta in arta. Intr-un film excelent de prin anii 70 cind comunismul facea ravagii culturale, 2 tineri sunt arestati pt o frauda minora. Securistul opreste masina cu prizonieri pe malul unui riu ca avea chef de pescuit. In timpul pescuitului are discutii filozofice cu baietii care se dezvaluie victime inocente ale sistemului putred. Securistul cu punga de plastic plina de pesti si apa, decide sa elibereze tinerii si baga punga cu inapoi in apa riului zicind : "sunteti liberi mai baieti." Mesajul era clar, libertatea utopica era doar "zarita" prin peretele transparent de nailon. Daca intrebi care e legatura cu textul : trecutul care ne dezbraca de forme ne ofera privilegiul cunoasterii unor trairi care ne modeleaza viitorul. dorul de azi adica.. sau cam asa ceva .. | |
| = multumesc | Diana Rizoiu [09.Jan.06 15:47] |
| eu multumesc la toti pentru comentarii si sugestii. mi-au fost de mare folos sa inteleg unele retusuri de care mai are nevoie poezia. nicolae textul l-am adaugat fara diacritice pentru ca il aveam pierdut pe undeva si am zis sa-l postez, pentru ca m-a emotionat la a nu-stiu-cata citire, reusind sa traiesc ce am scris prima data... deci a fost destul de spontan ca sa-l transcriu :) imi cer scuze. olga nu vreau sa ajung sa fac din poezia mea o arta. vreau sa o finisez, vreau sa exprim ceva prin ea. unii reusesc sa vada ceea ce simt, unii nu. adrian dar exista un spital de rani deschise pe suflet :) e chiar aici... si se poate spune ca deja este un spatiu intim. multumesc inca odata | |