| = o respirație | Nicolae Popa [02.Jan.06 18:53] |
| Cristina, M-am simțit atras de finețea unui gen de lirism înclinat spre paradox, așa cum transpare din primele versuri: gol e umărul și eu beau din golul lui să umplu ca o salcie sorbind din albia ce desparte umărul tău de al meu... În continuare o întorci însă spre aceleași răs-cunoscute aripi și, bineînțeles, faci să apară astrul, fără de care (așa cum se crede la școală) poezia nici n-ar putea să existe. Dar se simte și o respirație rece care parcă ar vrea să te scape de pericolul sentimentalismelor. | |
| = pentru Nicolae | cristina dobreanu [02.Jan.06 19:28] |
| da, pana la urma toate cuvintele pot fi folosite..si de ce nu si aripa, astru ?!nu sunt nicidecum expirate, sau prea mult folosite..sa zicem ca universul meu poetic e format din cuvinte ca aripi, nori, umbre, astri, ape, copaci,cateva cuvinte, conteaza ca sunt atat de putine,si asa de des folosite, sau ce fac cu ele, ce reusesc sa construiesc cu ele?! | |
| = Creație | Nicolae Popa [02.Jan.06 19:51] |
| Cristina, Nu se pune în nici un caz problema renunțării la anumite cuvinte. Îmi pare rău dacă din comentariul meu a reieșit așa ceva. Este vorba doar de refacerea și redobândirea unor încărcături sugestive (și energizante – de ce nu?) ale unor cuvinte prin punerea lor într-un context mai puțin obișnuit, încât să poată declanșa ceea ce se cheamă starea de revelație. Altfel la ce am mai pretinde că am fi creatori, posesori ai unor energii creatoare? | |
| + despre femei | Florian Stoian Silisteanu [02.Jan.06 20:22] |
| Despre femei bine ar fi să vorbească doar sfinții... și nici nu am vrut să mă arăt că mergeam spre casă spre o casă și-mi eram înfometat și sete..așa am văzut femeia cu umărul gol și am băut din umărul acela gol al poemului...și ea cică...jurist plictisit...auzi..jurist....gol e umărul și eu beau din golul lui să umplu ca o salcie sorbind din albia ce desparte umărul tău de al meu de umărul meu reintors ...idee de poem grozav...nu dau de știre și nici indicații...doar înjur ca la ușa cortului fiindcă despre femei au dreptul bine ar fi să vorbească doar sfinții | |
| = umar gol umar iar gol si regol pregol | Ruse Andrei [02.Jan.06 22:09] |
sincer. mi-a placut ideea de umar gol si acel sorbit ce ar putea fi chiar iubire. numai iubind poti sorbi ceva gol, dar ca sa si umpli ceva cu golul sorbit dintr-un umar tot gol asta ori ma depaseste ori unde vrei sa ajungi ? ma pot gandi la lipsa aripilor sau alte mii de motive. dar... ce vrei sa spui ?! te rog explica-mi tot traseul acestui gol care se goleste si razgoleste ca o salcie. | |
| = *** | Ioana Veronica Epure [03.Jan.06 15:28] |
| Poezia asta este frumoasă prin simplitatea ei. Îi lipsesc cu desăvârșire floricelele de orice fel, imaginile alambicate menite să lase un eventual cititor cu gura căscată. Parcă a fost scrisă dintr-o răsuflare, și tot așa se și citește, iar ușorul iz melancolic nu strică deloc, ci dimpotrivă, îi sporește farmecul. Mi-a plăcut mult. Ioana | |
| = Fascinația de-a doua zi! | Nicolae Popa [03.Jan.06 16:50] |
| Am recitit poemul, acum fiind ceva mai relaxat decât cum eram ieri. Mi s-a arătat un tablou fascinant. Are dreptate Florin, are dreptate Ioana. Dar mai ales ai dreptate tu, Cristina! Felicitări! | |
| = o adiere impiedicata | Alex Ion [03.Jan.06 22:32] |
| cred ca va grabiti atunci cand postati unele poeme. de exemplu formularea : " golul lui să umplu ca o salcie sorbind din albia ce desparte umărul tău de al meu" folositi nu mai putin de trei formule genitivale intr-o singura structura sintactica, apoi atasati totul pe un joc paradoxal "sorb gol...ca sa umplu" in acelasi fragment faceti o comparatie pe care o ratati pentru ca al doilea termen al comparatiei este folosit si ca o legatura cu ceea ce urmeaza si nu doar folosit ci dezvoltat: ca o salcie sorbind din albia ce desparte fiecare dintre aceste elemente vand atasat cate un referent verbal (sorbind... desparte) acest gen de constructie ingreuneaza poemul construit pe baza unei cosmicizari rezonabile:) a corpului uman... | |