| = Lumina proprie, plapanda si intermitenta | razvan rachieriu [31.Jan.14 10:43] |
| Dacă din cosmos cineva ne-ar observa, ar vedea viața ca o linie subțire încâlcită de eșecuri și neputințe, omul ca un punct mișcându-se haotic, construcțiile ca niște excrescențe diforme, boala ca un țipăt în neant, realitatea ca un vis macabru și timpul ca un segment întrerupt de hiatusuri. Din frământări, zbateri și anxietăți, naști o lumină proprie, plăpândă și intermitentă, pe care o văd doar inițiații. | |
| = Razvan | Diana Caragiu [31.Jan.14 21:13] |
| Mulțumesc pentru lectură, reflecțiile pe marginea poemului și aprecierile tale. | |