| = tehnica, sau doar Tama? | Cristina Sirion [04.Feb.11 00:44] |
| mi s-a parut delicat, desi puternic in imagini. nu mi s-a parut c-ar fi avut un mesaj distinct in afara de-o stare de "îmi venea să strig/ tată, ni se apropie sfârșitul", pana la final, cand "unde sufletul meu se întoarce și azi să revadă coșmarul cu mărgăritare" l-a luminat parca deodata si l-a facut poem. nu stiu daca purtatul asta de mana ca pe copii carora le deschizi deodata o usa exact cand nu se mai asteapta e o tehnica, sau e pur si simplu Tama. e remarcabil, in orice caz. | |
| = Re Cristina cu Mărgăritare | Irina Nechit [05.Feb.11 17:05] |
| Mulțumesc mult, Cristina! Problema mea e că nu mă pricep la tehnici. Doar am grijă să spun limpede ceea ce am de spus și să descopăr lucruri și imagini la care nu mă gândisem până în momentul scrierii poemului. Sună pretențios și naiv, da? Te-aș întreba și eu pe tine ce tehnică ai, încât îți ies texte atât de surprinzătoare. Ne mai citim, cu drag, Tama-Irina | |
| = Prea multă... | Nicolae Popa [10.Feb.11 13:41] |
| Găsesc aici prea multă implicare personală pentru a putea savura Poezia.Prea mult plâns și chiar bocet pentru a înțelege tristețea. În plus, ultimele două versuri banalizează imaginile sclipitoare de mai sus, precum: "mă ghemuisem la rădăcina pomului cu seve circulând spre un soare atât de limpede încât i se vedeau petele și crăpăturile din care țâșneau furtuni magnetice..." În rest, vine vine primăvara, se așterne-n toată țara... | |