| = si alternativa... | Oana Popescu [26.Jun.10 16:09] |
| Intr-o zi vom cadea si vesmintele isi vor recapata culoarea la piept o batista alba plina de lacrimi ne va atinge ochii si vom vedea totul sau aproape nimic o realitate cruda salbatica parul tau lung va acoperi lumea si tamplele mele mirosind a praf de pusca vom sti sa atingem vom cunoaste tandretea si nebunia sangelui | |
| + . | nica mădălina [26.Jun.10 16:33] |
| ca mesaj, reușește să nu gliseze dinspre tragic înspre dramatic. poate grație lipsei de sirop, tocmai că în cauză se află tandrețea. ca discurs, reușește să fie dramatic, grație construcției, o "punere în scenă" fluidă, rapidă, la țintă, în ce privește fiece detaliu. poate doar prima strofă nedebarasată de propriul ecou, însă se justifică prin aceea că ea, prima strofă, este chiar scena. iar lexicul e mai omogen decât în alte dăți. și, ca efect, mi-a desfăcut porii. | |
| = nodul spânzurătorii/urma împușcăturii | Alexandru Gheție [26.Jun.10 16:34] |
| "numai noi doi vom cunoaște tandrețea. vom ști ce înseamnă să treci cu o mână prin păr fără să o murdărești de amintiri și de sânge" - e tare sincer grupajul acesta, foarte sugestiv. Discursul de aici este unul melancolic, grav, dar păstrează ceva din intimitatea celor ce se vor dincolo de amintiri, sânge... E o contopire deplină aici, nimeni altcineva nu are ce căuta între, nimeni nu poate murdări... tandrețea :) - oameni, realitate, amintire, sânge, existență chiar - doar iluzii... cu plăcerea lecturii, alex | |
| = Nicolae Popa, iată | Ottilia Ardeleanu [26.Jun.10 16:48] |
| o inversiune care se rostogolește spre suflet și se deșiră în toată frumusețea cuvântului. cunosc sentimentul întoarcerii către capăt. m-a impresionat ideea transpusă cu atâta tandrețe și gravitate. Ottilia Ardeleanu | |
| = Da, | Liviu-Ioan Muresan [26.Jun.10 18:03] |
| un poem frumos, molcom, bine redat și frumos citirii. Nu e o capodoperă, dar se poate remarca stilul poetului deja cunoscut. LIM. | |
| = dureri nestemate | Anni- Lorei Mainka [26.Jun.10 20:47] |
| un poem ca un film documentar cu lumini si umbre dorinte si noduri in gitul vietii | |
| = să nu îndrăznească nimeni să-ți mângâie | Silvia Goteanschii [27.Jun.10 00:59] |
| chiar nu se poate recomanda un asemenea text? o construcție perfectibila, un dramatic absolut și poate, cel mai frumos scris despre tandrețe cu plăcerea lecturii, sil | |
| + stea! | Vasile Mihalache [27.Jun.10 13:40] |
| Pentru mine este poemul anului.Aceasta intoarcere a curgerii timpului cu dramatism puternic asemanator celui dintr-un videoclip al lui Michael Jackson, mi-a curatat sufletul, Nicolae Popa.Puteai sa ratezi spre final dar nu s-a intamplat asta,"vom ști ce înseamnă să treci cu o mână prin păr/ fără să o murdărești de amintiri și de sânge."Sunt puternic emotionat, multumesc. | |
| = din floarea bumbacului | Ioan-Mircea Popovici [27.Jun.10 16:30] |
| drum invers de lacrimă din floarea bumbacului prin urechile acului fără să o murdărești de amintiri și de sânge aș salva amintirile dar e treaba ta | |
| = Submerie poetică, depoetizare maximă, dar și mesaj spiritual | Dragoș Vișan [27.Jun.10 17:07] |
| Poem cristal, fără cusur. Poem macabru însă atât de tandru... Am remarcat în primul rând iscusința unor tropi nespecifici, cu idee aparent ilogică, simili-metonimică, ori simili-antitetică, tropi foarte originali. De exemplu: - vom cădea dezgropați înapoi pe pământ - veșmintele putrede (simbol poetic și pentru simțuri, fapte, vorbe) vs. culorile sărbătorești - personificarea batistei-floare de bumbac - metamorfozarea în stropii veșniciei a lacrimilor rudelor din batista lăsată în sicriu - vis al neființei e universul cel himeric (Eminescu, Scrisoarea I) apare la tine mult, foarte mult și îmbucurător de original schimbat în strofa revelației spirituale, în strofa secundă. E vorba oare de-o polemică dusă cu pesimismul eminescian? Aș fi nerăbdător să știu, să-mi confirmi, dacă așa ai gândit. Poate greșesc. - urmează niște tabuuri ale mângâierii, niște alegorice thanatograme, fiind permise numai tandrețea și reciprocitatea sentimentelor. Totul de dincolo de nivelul zero, parcă și de gradul zero al scriiturii, al poeticului | |
| = Typo - submersie | Dragoș Vișan [27.Jun.10 17:10] |
| Scuze, am sărit un s la titlul comentariului! Vă descopăr abia acum. Cu plăcerea relecturării! | |
| = Într-adevăr, | Bot Eugen [28.Jun.10 02:51] |
| un poem de zile mari. Orice alte cuvinte sunt de prisos aici. Îndrăznesc să contrazic părerea antecomentatorului care spune că e perfectibil. Mie mi se pare, nici mai mult nici mai puțin, un poem perfect, spre deosebire de altele. Orice altă schimbare ar putea să pericliteze structura poemului. Pe lângă asta, nu orice modificare adusă în timp unui text este binevenită. Ba chiar poate să-i dăuneze. Felicitări, domnule Nicolae Popa, pentru poemul perfect. Cu apreciere, Bot Eugen | |
| + . | Veronica Valeanu [28.Jun.10 17:34] |
| si eu il descopar abia acum pe acest autor apreciez echilibrul fortei al discursului si al impactului emotional nici un cuvant nu e intamplator nici o secventa deci bine dozat- maturitate a discursului iar planurile registrele se suprapun f curat [cotili] insa- imi e necunoscut suna ciudat oricum textul faca sa taca orice vorbarie ma mai intorc prin paginile dvs. VV | |
| = se vor cotili... | Cătălin Al DOAMNEI [29.Jun.10 02:34] |
| ca stare și sentiment al dragostei într-o lume ce -și va da seama cândva că există, poemul este superb, chiar și cu acest arhaism înduioșator de dulce; nu pot fi de acord cu sugestia malefică a ,,nodului spânzurătorii''pentru /alături de femeia iubită,în istoria literaturii universale feminine, găsim prea puține cazuri, niciunul exemplar, fiolosofia lui cioran n-a trecut niciodată de pragul estetic al cunoașterii. | |
| = "Și văzând ne vom uita" | silvia caloianu [29.Jun.10 14:12] |
| am tot citit. scris in stilul tau, cu un plus de tragism. interesant curge cea de a doua strofa: și vom vedea. Și văzând ne vom uita cu totul și cu totul altfel la tot ce se vede. vom răsfăța cu privirile noastre realitatea, făcând-o să creadă că într-adevăr există. finalul parca ar fi din Stendhal ("rosu si negru"). (re-)trait. | |
| = Vasile, Oana, nica mădălina, Alexandru, Ottilia, Liviu-Ioan, Anni-Lorei, Silvia, | Nicolae Popa [29.Jun.10 15:22] |
Mda. Nici nu știu ce să zic. Uneori textele noastre obișnuiesc să ne facă surprize. Deși poemul de mai sus e unul care îmi place și mie, totuși nu m-am așteptat să-mi aducă atâtea comentarii. Și chiar laude. Precizez însă că nu e un poem de dată recentă. În ultima perioadă nu sunt într-o formă tocmai bună. Când trec la poezie nu-mi iese nimic. Inspirație – ioc! Dorință de a mă concentra... la ce mi-ar folosi? Poemul acesta l-am scos de undeva unde stătea de vreo cinci ani neluat în seamă și l-am restartat aici. Și uite că place! Deși auditoriul e cam același, aprecierile vin abia acum! Probabil pe criza asta mondială se rezolvă cumva și crizele de percepție poetică. Din păcate, însă, eu continuu să rămân în pană (în criză?) și când e vorba de scris comentarii. Sper să fiu înțeles de prietenii agoniști. Se mai întâmplă și la case mai mari, nu? Cândva eram cât se poate de focos la comentat și chiar la replicat... Sper să mă refac cât de curând. Îmbrățișări pentru toată lumea! Numai bine Vă doresc! | |
| = Veronica, | Nicolae Popa [10.Dec.18 14:27] |
| Ție îți mulțumesc în mod special. Probabil îți dai seama de ce. Lecturi plăcute în continuare! | |
| = sa stii ca te credem! | Anni- Lorei Mainka [29.Jun.10 19:56] |
| cine n-a avut pana sau pene sau goluri de aer, de inspiratie?!....noi te asteptam....timp in virtual e presupun vesnic.... din pacate nici nu stii cind dispare unul altul..... am observat ca esti mai rar, dar eu care o vreme buna n-am fost chiar ma jenez sa intreb ce si cum pe altii.... iti doresc inspiratie - si poate mai gasesti ascunse printre filele cartii de bucate....unele, altele....iti tin pumnii sa te refaci, "vine vreme, trece..." | |
| = parere | Motoc Lavinia [29.Jun.10 23:16] |
| Este, cu siguranta, poemul meu tau cel mai reusit, consistent, consecvent atat cu tine cat si cu cititorul. O sa il iau ca pe o ecuatie, care se rezolva prin operatii inverse. | |
| = reglaj fin | Leonard Ancuta [30.Jun.10 05:44] |
| se simte de la o posta reglajul fin al registrului in care se desfasoara actul liric. imaginativ, plin de forta, degajand energie vie si emotie. cred cel mai bun poem citit de mine pe site in acest an. | |
| = Nu, nu e bine! | Nicolae Popa [26.Jul.10 16:34] |
| Recitesc acum cu mai multa atentie acest poem și mă întreb cum de-am putut scrie niște versuri atât de confuze, ca să nu zic idioate, precum primele două versuri din strofa a doua: "și vom vedea. Și văzând ne vom uita cu totul și cu totul altfel la tot ce se vede." Cum adică "văzând ne vom uita / cu totul și cu totul..."? Un autor care se respectă ar scrie așa: "și vom vedea. Și văzând vom privi cu totul și cu totul altfel la tot ce se vede." Într-adevăr, așa-i mai bine. Mâine-poimâine sper să ajung și un autor care se respectă, așa că urmează să refac strofa a doua! | |
| = De fapt, nici așa nu e bine! | Nicolae Popa [26.Jul.10 16:46] |
| Începutul strofei a doua, în loc de "și vom vedea. Și văzând vom privi cu totul și cu totul altfel la tot ce se vede." ar trebui să sune, și să arate, așa: "și vom vedea. Și văzând vom pipăi tot ce se vede." Așa da! Acum acest text chiar pare să fie un poem de trei stele! | |
| + frumos | dorin cozan [26.Jul.10 17:51] |
| traiam cu gandul ca am dat si eu stea sub acest text. mi-a placut mult. mai ales modul dezvelirii povestii si al implicarii in poveste. dincolo de estetic, cred ca ac text pune o intrebare. felicitari | |
| = "văzând ne vom uita" | Anni- Lorei Mainka [11.Nov.10 00:38] |
| un poem pansament, un poem ce ține de cald si iti poti sterge noapte din ochi l-ati slefuit bine, de ma orbeste cu discursul deschis despre misterele lumii | |
| = cu minus, cu plus | farcas george stefan [28.Jul.11 19:29] |
| am citit, recitit. strofa a doua este complet eșuată, după părerea mea. "și vom vedea. Și văzând ne vom uita[..]" sună tras de păr. la fel "și vom vedea. Și văzând/ vom pipăi tot ce se vede." sugerat de dumneata mai sus. poate nu este o soluție ideală repetiția acestui "a vedea". dacă adaug naivitatea (accidentală) a celorlalte două versuri ale strofei dă cu virgulă. O idee (sper să nu supăr): "vom pipăi (cu degetele) tot ceea ce se vede, să credem că există". altminteri poezia se poate mulțumi cu frumusețea celorlalte strofe, chiar fără a pierde din substanță. amestecul acesta de posesivitate brutală și tandrețe este deosebit de frumos și dezvoltă o poezie tare. îmi place foarte mult. | |