| = # | igor cladov [24.May.10 14:45] |
| primul vers spune o întreagă poveste așa, în simplitatea lui caldă. mă gândesc că o singură propoziție ar putea alcătui un roman. :) apoi, dragostea asta secetoasă, care arde și purifică deopotrivă, dogoarea asta care provoacă sete, capătă aici proporții apocaliptice, (urșii ăia care rămân fără banchize & Veneția înghițită de ape ) :D lucru care îmi place mult. e o poemă cu nerv și mai ales cu dinte :) culmea, care mușcă. și asta iar îmi place mult. ca de obicei, bucuros să-l citesc pe Adrian Suciu. servus! | |
| = !!!! | marie vranceanu [25.May.10 22:20] |
| ...sa arzi din dragoste pina la a fi scuipat de pamint si viermi..imagine extraordinara! Mi-as taia venele pentru asta! | |
| + ca de obicei ... | florin otrocol [26.May.10 02:00] |
| ca de obicei suciule, nu te dezminti. remarc aceași nevrotică nevoie de îmbălsămare a iubirii pure, necondiționate. îmi place cum te pierzi în sălbăticia simțurilor, o faci exact că atunci când doar atât mai rămâne din ființă. bravos amice, tu continuă să scri acerb obligându-mă să mai scap câte un comentariu. reverente, florin o. | |
| = lovitura sub centura | Victor Potra [26.May.10 02:51] |
| mda... lasa ca iti zic pe bune cand ne vedem... altfel cum ar spune un prieten comun, neo-impresionism cum as zice eu: nu cumva ai început sa-ți asculți propriul ecou? text plăcut dar mă obișnuisei cu un zvâc... în proză încă e... | |
| = multumesc | Adrian Suciu [27.May.10 14:54] |
| Va multumesc tuturor pentru atentia cu care v-ati aplecat asupra acestor rinduri. | |
| = Mistere sublimate | Dragoș Vișan [02.Jul.10 22:36] |
| Un candid semn, bifurcat în Yin și Yang - țigări, muțcătură din măr, vorbind aluziv și de moarte. Trenspiră ori se propagă departe tot ce trăim. Cercurile fumului preînchipuie cercurile în apă. Undele. Rezonanța, echilibrul, unitatea contrastelor. Căldura insuportabilă e definită tactil, ca o întărire a simțurilor, o degajare de mister feminin. Prin palparea masculină a acestuia. | |