| = copii care vor suferi | Traian Rotărescu [24.Jul.09 02:12] |
| nu credeam ca te va "avantaja" atat de mult poezia arida, deznudata (de semne de punctuatie) PS. e pe gustul meu, dar nu se justifica steaua doar pe asemenea aprecieri "la obiect". Fiindca ai "taiat" dinainte analiza...ceea ce, pe agonia, e salutar. n-ai facut concesii. | |
| = să salvăm timpul... | Maria-Gabriela Dobrescu [24.Jul.09 02:28] |
| ziua a trecut în cinci minute. îmi pari sătul de senzații și de imprevizibil. și puțin ironic cu tine însuți. tu, care altădată i-ai râs timpului în față. Maria | |
| = acelasi adevar patimas | Anca Anghel Novac [24.Jul.09 02:47] |
| copiii care sufera si noi, la randul nostru, copiii parintilor nostri suferim, prada aceluiasi adevar patimas poemul se justifica atata timp cat nu amintesti de locrui comune am remarcat ancora acestui parti din poem: "ți-am vorbit despre cum fumez mult și pînă la capăt despre adevărul care e un muritor pătimaș obsedat de putere control și discipoli" | |
| = . | Anca Anghel Novac [24.Jul.09 02:50] |
| a se citi "acestei parti"; vroiam sa scriu initial "acestui vers"; defapt erau mai multe | |
| + da | dan herciu [24.Jul.09 08:23] |
| un text rupt din realitatea imediată și propus așa „neîmpodobit” la „vânzare”…nu știu dacă autorul a trăit sau nu senzațiile prezentate, (de fapt ce importanță are?)-(la fel cum nu „importă” dacă cel ce citește a trecut prin asemenea experiențe…), însă un lucru e clar (vă spun eu :) ) : ele sunt reale, degajă forță, conving ...construcția, originală de altfel, „și ziua va trece în cinci minute”, folosită repetat, este cheia acestui text; practic indiferent ce faci, cum faci și cât faci, timpul trece în același ritm...și raportate la cele 5 minute de timp, paradoxal poate, mâncătoarele de salam, spărgătoarele de semințe și iubita capată aceiași “valoare” pe o scară, dacă vreți, a întâmplării un poem f.bun, marca A.Suciu, care merită pe deplin o stea. | |
| = adrian | gena gurau [24.Jul.09 10:42] |
| mă gândesc cum că acel "ar trebui să ne despărțim" invită la persiflarea teoriei ce urmeză. căci, da! "adevărul care e un muritor pătimaș obsedat de putere control și discipoli" susține cauzele 'pierdute'. dar asta doar într-o "viață de 5 minute".:)) este direct, crystal clear și cinstit ce spui aici. și e mișto. | |
| = adrian s | Nache Mamier Angela [24.Jul.09 11:01] |
| poem filmic care reuSeste "în 5 minute " sa reuneasca secventele unei vieti întregi care duc la un fel de spleen ,o disperare ,o filozofie sceptica privind cursul repetitiv si aproape melodramatic al existentei(telenovela...) imaginile constrasteaza ,trec de la satira la lirismul cel mai pur,socheaza si ne conduc spre adevaruri amare un gust de paradis perdu et impossible sur terre | |
| = mai ai patru minute de fericire la dispoziție, pentru că în restul timpului te-a | Adrian Firica [24.Jul.09 13:57] |
| din cinci în cinci minute am avut accese de cinism. am ieșit și din casă - se suprapopulase cumva. aerul era irespirabil. am șters datele din computer și ... cum se spune: mi-am pus mâna-n fund și-am plecat. ai un minut la dispoziție ca să mă dai în judecată. astă seară mă duc la un concert fiindcă e foarte foarte cald. ... "ți-am povestit dramele frivole aventuri cu mîncătoare de salam cu spărgătoare de semințe ți-am vorbit fumez mult și pînă la capăt adevărul care e un muritor pătimaș obsedat de putere control și discipoli și ziua a trecut în minute o dimineață tîrzie cu trupurile sătule trase din așternuturi ca ancorele prin mare am sunat să ne aducă o pizza am privit la dansez pentru tine să ne despărțim ai spus dragostea ne împinge la telenovele o să ne certăm de la bani o să facem copii care vor suferi o să divorțăm pentru nepotrivire de caracter și ziua trece în cinci minute" | |
| + Ce îl face pe Suciu poet? | Călin Sămărghițan [24.Jul.09 14:34] |
| Ce îl face pe Adrian Suciu poet, m-am întrebat. Traian Rotărescu a spus mai sus "poezie aridă" și cred că are dreptate, i-a caracterizat bine scriitura lui Adrian Suciu. E pustiu în jurul poeziei sale și nu crește nimic decât simțirea aceea artistică a puterii nimicitoare a cuvântului gol care pârjolește totul în preajmă. Poezia lui e ca o piramidă în deșert; ea și atât. Nimic împrejur. Expresivitatea lui Adrian Suciu vine din frusta tăietură de bisturiu, din cinismul dus la extrem, din ironiile, sau autoironiile ascunse, împinse pâna la sarcasm. Sau vine din privirea de gheață pe care autorul o aruncă chiar și celor mai sensibile lucruri, de crezi că nici măcar nu-i pasă, ori că e un insensibil. Dar tocmai pentru că o aruncă într-acolo și nu într-altă parte, înseamnă tocmai că-i pasă. Și-i iese întotdeauna. El dă impresia că vrea să-și demonteze propria poezie, dar, de fapt, o asamblează discret, dar foarte solid prin mijloace de el inventate. Și asta face un poet: inventează modalități semantice. Iată una dintre ele: Mie Adrian Suciu îmi pare un îndrăgostit de comparație. El s-ar putea să nici nu știe. Chiar dacă sunt rare, atunci când apar, sunt exact ca morganaticele arătări din acel deșert dimprejurul poeziei sale: dau sens, potențează impresii (poezia lui este una de impresii, nu de imagini, e important să menționăm asta), seduc, atrag, pun în valoare măreția acelei "piramide", dar dispar la fel de repede de parcă nici n-ar fi fost. Nici nu cred că ați remarcat-o pe cea de aici: "trupuri sătule/ trase din așternuturi ca ancorele prin mare". Ei? Importanța subtilă a acestei unice comparații se poate vedea în multe din poeziile lui: În Am vorbit cu mama: "a început să plângă/ ca un copil prost...". În Mâna mea este esențială: "ca un cearșaf alb, într-un război alb". În Mă dau în vânt... e mai puțin evidentă: "îngroapă sângele cum îngroapă ceasornicarul...". ș.a. Poezia lui are ceva grandios, un fel aparte de a face din elementele simple ale vieții, elemente de cotitură cosmică: "fumez mult", dar fumez "până la capăt". Eh? Sau, exact invers, lucruri esențiale în viață pentru cei mai mulți, devin lucruri derizorii privite aproape cu repulsie de autor: "să ne despărțim" căci "o să ne certăm... o să facem copii care vor suferi, o să divorțăm..." Nu e cinic? "Și ziua va trece în cinci minute", "marile momente" ale vieții devin minore detalii lipsite de importanță. Perpetua problematizare a axei valorilor este și ea o sursă a poeticității autorului. În încheiere un cuvânt despre "vulgaritatea" poeziilor sale: este la modă, da, iar Adrian Suciu uzează de ea din plin, dar există pe undeva un simțământ că o face totuși artistic. Fără emfază, fără a spulbera propriuzis moralitatea, e doar un element constitutiv și nu un principiu al constructului final. Nu e niciodată artificial aruncată în text ori gratuită. Pentru unii (aici mă includ și pe mine) nu e ușor digerabilă și o luăm mai degrabă ca pe un accident necesar faptului poetic în subiectivitatea lui. | |
| = multumiri | Adrian Suciu [25.Jul.09 11:57] |
| Vă mulțumesc. Dan și Călin, analizele voastre aplicate mă onorează și trebuie să vă spun că fiecare dintre voi, are îngrozitor de multă dreptate în feluri pe care nu le voi comenta. Călin, mă impresionează buna-credință cu care poți citi texte care pot fi considerate ofensatoare și iconoclaste. | |