poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2504 .



Urangutanul
scenariu [ Teatru ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [marianpopescu ]

2013-10-05  |     | 







URANGUTANUL


Personaje:

Mihail Burlacu
Grațiela Burlacu
Soacra
Reprezentantul Bammer
Lefterie
Slujnica
Domnul Blejar
Paraschiv Clănțău Zornăianu


ACTUL 1

Scena 1

O cameră înghesuită, un pat cu o mulțime de cărți pe o etajeră atârnată de perete deasupra patului. Cărți aruncate peste tot. Un calendar de perete. O mică pianină într-un colț al camerei, mai multe măsuțe mici pline cu foi scrise, statuete de diferite mărimi aruncate în cele mai improbabile locuri, tablouri atârnate pe pereți, șevalete cu pânză încă în lucru, o vioară și un flaut azvârlite pe pat, o oglindă mare atârnată pe peretele din dreapta.
Un bărbat în jur de 35 de ani, păr negru pieptănat peste cap, ochelari cu lentile mari, rame groase negre, scrie agitat la o masă.
Burlacu (vorbind cu sine însuși)
- Este perfect, prinde foarte bine acolo.
Se mută la o altă măsuță, cântă câteva note la vioară, apoi se mută la pianină făcând același lucru, se repede la o măsuță și notează, cu nervozitate, pe un caiet, cântă ceva ce pare o arie dintr-o operă necunoscută. Apoi se apropie de o oglindă și-și acoperă ochiul drept cu un petic negru, prins de cap cu un elastic, se schimonosește puțin în oglindă, apoi își acoperă celălalt ochi, se repede cu avânt până în mijlocul camerei încercând să execute o săritura de balerin, cântând în același timp ceva ce-ar fi trebuit să se potrivească pe mișcare.

Scena 2

Ușa se dă de perete și-n încăpere intră o femeie tânără, destul de durdulie, cochetă, voce mieroasă, comportament versatil.
Grațiela
- Să presupun că te transpui în pielea unui personaj imaginar, nemaiîncăpând într-a ta ?
Burlacu
- Mi-e teamă că va fi cu mult mai mult de-atât. Vodevilul vieții te identifică uneori exact cu ceea ce gândești despre tine.
Grațiela
(aruncând pe masă o pungă cu o pâine și-o legătură de praz) (ironică)
- Abia te-ai trezit în sfârșit, dragul meu ? (mângâindu-l, maimuțărindu-se) Și-acum abia aștepți să ți se dea ceva de mâncare ?
Burlacu
- Oricum, nu mă așteptam să înțelegi suferința prin care trec.
Grațiela
- M-am plictisit eu sa-ți reamintesc ce-ai făcut din ‘90 încoace și cât ai câștigat pentru tine și pentru familie. Ai terminat liceul pedagogic, foarte bine, ai fost învățător, magazioner, vânzător de pești exotici, chelner, apoi macaragiu, am cheltuit o groază de bani să faci școală de macaragii, te-ai suit pe macara beat și te-au dat ăia afară.
Burlacu
- De fapt, eu am vrut să plec, mă durea capul la înălțimea aia, la cererea mea am plecat.
Grațiela
- Te-au angajat la drumuri, le citeai la muncitori, între două lopeți de bitum, fragmente din ultimul tău roman, mi-a spus șeful tău de echipă, iar vinerea, înainte de weekend, îi torturai cu ultimele poezii. Apoi ai încercat să devii, după spusele tale, ce-ai visat dintotdeauna, pedagog.
Burlacu
- Cine mai are nevoie în ziua de astăzi de pedagogi !
Grațiela
- Ai stat o jumătate de an suplinitor.
În acest răstimp femeia pune o oală la fiert, taie prazul, pune ulei într-o tigaie și-l prăjește, adaugă roșii.
Burlacu
- Cine mai are nevoie sa fie suplinitor în ziua de azi ?! Am visat însă, dintotdeauna, că voi deveni un mare, mare, mare artist, am simțit că trebuie să creez ceva, tot timpul să fac ceva cu totul deosebit.
Grațiela
- Uită-te puțin la tine, artistul trebuie să aibă o barbă îngrijită, un aer doct, trebuie să pară că jonglează cu silogismele, să știe latina, greaca veche, și să rupă persana.
Burlacu
- Totul se poate învăța, nu există limite în cultură, decât pragul vieților noastre.
Grațiela
- Dacă nu te suiai beat pe macara, acum aveam o viață sigură și liniștită, câștigai frumușel pe șantier.
Burlacu Mihail
- Oricum o duceam greu.
Grațiela
- Iar acum o ducem bine ! Fără bani, cu datorii imense și legume în farfurie de la soacră-ta.
Burlacu
- Și din ce în ce mai rar câte un ou, parcă nu mai știe să-l conceapă, găina soacră-mii. Alchimia oului.
Grațiela
- Nu vrei sa-ți dea și găina ? Oricum, ne hrănește si pe noi dintr-o pensie.
Burlacu
- Sunt conștient că o ducem rău, dar uită-te, (bătând cu mâna pe ziar) nu se mai găsește nimic prin ziare de muncă !
Grațiela
- Până se va termina și ajutorul de la primărie, nici nu mai știu de când n-am mai plătit întreținerea). Nu mai avem mult până la evacuare.
Burlacu
- Mizez tot pe un mare succes artistic.
Grațiela
- În România nu se mai trăiește din așa ceva, Mihaile. De fapt, nu s-a trăit niciodată.
Burlacu
- Nici nu vreau să trăiesc, e de ajuns să supraviețuiesc.
Grațiela
- Creierul are doua jumătăți, jumătatea mai bună și jumătatea mai proastă. Eu nu știu cu ce gândești tu, dar bănuiesc. Uite, ia muzicuța asta de gură și du-te la intrarea unui MOL, să nu-ți fie rușine. Artist stradal. (caută în geantă) Am uitat să-ți dau plicurile astea cu răspunsuri: (le deschide) (citește) Stimate domnule Burlacu... stimate, hm, te stimează ăștia... cu regret vă anunțăm că opera dumneavoastră nu se încadrează în repertoriul obișnuit al teatrului nostru de estradă, vă mulțumim pentru abnegația repetată cu care încercați să ne îmbogățiți repertoriul,... bla, bla, bla, dar suntem nevoiți, cu părere de rău, să vă înapoiem lucrarea. Sau asta, nuvela dumneavoastră, stimate domnule Burlacu, poate constitui un material didactic de cum nu trebuie scris un text beletristic, fără suflu sau fir narativ dar presărat din belșug cu impardonabile greșeli de ortografie. Așteptăm în continuare de la dumneavoastră manuscrise de valoare, cunoscându-vă abnegația cu care perseverați, bla, bla, bla...
Burlacu
- Am primit totuși ceva bani pe cele doua poezii publicate în revista Lirismul oltenesc.
Grațiela
- Cu care îți cumperi două pungi de stixuri și o băutura carbogazoasă, dăunătoare. Da, foarte încurajator. De ce nu scrii un balet ? S-au scris foarte puține balete în ultima vreme, ai o șansă imensă ! Sau de ce nu treci la genul dramatic ? Scrie și tu o piesă de teatru cu un titlu, să zicem... „Tarom, Tarom”.
Burlacu
- Am scris doua piese, „Epigonii lui Aristotel” și „Exilul filosofic”.
Grațiela
- Nu se caută așa ceva, prea multă filozofie, la teatru, spectatorul vine să vadă circ, șuturi în fund, clownării cu găleata cu apă în cap, vine omul să se distreze nu să se delecteze cu filozofia ta.
Burlacu
- Am scris 3 pagini de partituri, astăzi, cu mișcare scenică, pașii pe timp, uită-te puțin: la, la, la... la, la... la, la...la, la, la...
În timp ce cânta face câțiva pași, ce se vor, de balet.
Grațiela
- Nu te înfierbânta să nu-ți scrântești vreo gleznă, că nu mai ai asigurare medicală, stai cu piciorul cât pepenele și nu se uită nimeni la tine.
Burlacu
- E musai să identific mișcările și apoi notele, am învățat-o de la Prokofiev. Stravinski făcea altfel, ce-aude urechea și-apoi ce vede ochiul.
Grațiela
- Pentru ce faci tu aici, amatorism e un termen chiar apreciativ. Nu ne vedem noi sătui din baletele tale. De ce nu scrii o carte de bucate ?!
Burlacu (dezinvolt)
- Ai văzut ce-am pictat astăzi ?
Grațiela
- Nu, și nici nu-mi doresc !
Burlacu
- Privește puțin (dezvelind o pânză rezemată de o masă, reprezentând un cap de om fără păr, având un ochi acoperit cu un petic negru de piele).
Grațiela (înspăimântată)
- Ce-i asta ? Mă sperii, zău așa, tu chiar vrei să-ți cumpere cineva asta ? Nu știi ce se cere ? Munți oglindiți în lacuri cristaline, cerbi la margine de pădure, femei tolănite pe divan, asta se vinde ! Nu pânza asta...
Burlacu
- Autoportret !
Grațiela
- Ești ridicol, ai o presimțire ?
Burlacu
- E un simplu joc stilistic, am trecut de la postimpresionism la fauvism și-apoi la constructivism.
Grațiela
- Cine dracu crezi că se uită la prostiile tale ? Și care să fie nebunul să-ți mai dea și bani pe ele ?!
Burlacu
- Vom primi primele răspunsuri în curând.
Grațiela
- Până la urmă îi dau dreptate lui mama când spunea că ești un zănatic și n-ai picioarele pe pământ, i-am explicat toată „nebuneala” ta, așa zis artistică.
Burlacu
- Și ce mai spunea mama soacră?
Grațiela
- Să mă duc la medicul de familie.
Burlacu
- La medicul de familie. Și de ce să te duci la medicul de familie ?
Grațiela
- Să-mi dea trimitere.
Burlacu
- Sa-ți dea trimitere. Și de ce să-ți dea trimitere ?
Grațiela
- Să te internez la țicniți !
Burlacu
- Aha, stăm bine, avem o căsnicie fericită.
Grațiela (arătând spre o statuetă de lemn de 70 de centimetri înălțime, reprezentând o femeie care în loc să țină, să zicem, un ulcior de apă în mâna, își ține propriul cap)
- Uite, asta-i arta care te caracterizează, dar pe care, din păcate, nu ți-o-nțelege nimeni ! Femeia cu capul la subsuori ! Iar în locul capului un ou. Doamne Sfinte, de unde te-oi fi inspirând ?! Numai o minte bolnavă putea să conceapă așa ceva.
Burlacu
- E, de fapt, prima mea lucrare post impresionistă la care și țin foarte mult.
Grațiela
- Probabil, la mulți ani după ce vei muri de foame, operele tale vor valora enorm !
Artistul neînțeles care s-a sacrificat pe altarul artei. Asta gândești, am întâlnit de multe ori șablonul ăsta.
Burlacu
- Posibil, pentru că e unul realist.
Grațiela
- Lumea astăzi prețuiește un alt tip de cultură, cei care își vârau nasul într-o carte de dimineața până se întunecă, au murit demult, suntem în pragul unei alte epoci, iar tu, (ironic) cu simțurile tale de artist, nu sesizezi schimbarea. Tot ce știi tu despre artă va fi aruncat la coșul de gunoi al evoluției culturale. Arta va fi revendicată numai de oameni bolnavi, care vor fi duși de îndată la ospiciul artiștilor.
Burlacu
- Balamucul celor cărora le place arta ! (repezindu-se să scrie ceva la o măsuță) O idee de roman.
Grațiela
- Iar pe tine o să te numească purtătorul lor de cuvânt. Nu cumva crezi că pe viitor, oamenii asemeni ție, vor mai fi considerați întregi la minte, și vor circula liber pe străzi ? Ar putea stârni panică ideile lor (ironic) ‚, estetic superioare”, contaminând la rândul lor și pe alții cu molima asta ...ăă… creatoare.
Burlacu (ironic)
- Da, da, sunt realmente periculoși.
Grațiela
- Gândește-te mai bine cum să faci bani Mihaile. Am o intersecție pentru tine unde ai vad de șters parbrize.
Burlacu (năucit)
- Parbrize, adică, să le spăl !
Grațiela
- Slujbă de parlamentar n-am pentru tine.
Burlacu
- Nu e nevoie să mă jignești.
Grațiela
- Nu știam că a fi parlamentar e jignitor. Deocamdată, eu sunt cea care te hrănește.
Burlacu
- Cu ciorbă de lobodă acrită cu zarzăre.
Grațiela (gustând din oală)
- Foarte bună, dreasă cu ou când o să ouă găina mamei, care-i foarte slabă și n-are nici cocoș.
Scena 3

Câteva bătăi puternice în ușă. Fără să aștepte, o femeie grasă, puternică, trecută de 60 de ani, intră cu dezinvoltură până la jumătatea camerei. Burlacu se ascunde, fără șanse.
Soacra (cu aroganță)
- V-am adus oul. Dar unde e pierde vară ăla de bărbate-tău ?!
Burlacu (intimidat)
- Sărut mâna mamă soacră.
Soacra
- Haimana fără căpătâi !
Grațiela
- Așa l-am luat, fără studii, mamă !
Soacra
- Ce studii ? Nu-ți trebuie nici un fel de studii, ce eu am studii ? Și uite cum vă țin pe toți !
Burlacu
- N-am nevoie de studii, n-am bani să mă întrețin într-o formă de învățământ, iar despre o bursă nici vorbă, cine să-mi mai dea mie așa ceva, la vârsta asta ?! Am nevoie de hârtie, de pânze bine tratate, uleiuri bune, câteva trunchiuri mari de copaci și o trusă de dălți ascuțite. Am de terminat o nuvelă, două piese de teatru, un balet, a treia parte din trilogia unei opere, și încă una neterminată, vreo 17 pânze începute și puse la uscat, douăzeci și ceva de sculpturi în lemn și două în piatră.
Soacra
- Mai oprește-te că-ți dau cu oul ăsta-n cap !
Grațiela
- Nu mamă, rămâne supa limpede. Așa-l apucă pe el dimineața, pe stomacul gol, pofta artistică. Încărcătura emoțională dă pe dinafară până pe la unu, două, după amiaza, pe urmă se liniștește, pare un om normal , așa, după ora două.
Burlacu
- Hârtie, nu mai am petic de hârtie.
Grațiela
- Ia hârtia asta mai veche de împachetat salamul.
Burlacu (mirosind-o îndelung)
- Salam ....hmmm... de porc ...magnifice simțuri are omul, dar care nu trebuie să-i subjuge voința.(încercând să scrie ceva) Dar nu scrie, e cretată și unsuroasă.
Grațiela
- Scrie atunci pe spatele calendarului de perete.
Burlacu
- Dar nu s-a terminat luna.
Grațiela
- Nu-i nimic, de-abia nu mai știm când sosește ziua de plată a întreținerii. (continuând să gătească, cu spatele la public) O să iasă o ciorbă de zarzavat grozavă ! Iar din puținii bani rămași mi-am luat și eu o cremă la promoție cu o loțiune de păr la jumătate de preț, o adevărată pomană, uite cum se economisesc banii ! Și un abonament pe trei luni la sală.
Burlacu
- Da, cu cât îți iei mai multe articole cosmetice cu atât economisești mai mult !
Soacra
- Mai pune și lăptucile astea în oală, să nu mai ziceți că n-am grijă de voi, și mai toarnă două căni de apă, să v-ajungă toată săptămâna.
Grațiela
- Cum ne îngrijești de bine, mamă ! Din ce piață le-ai luat, par mici, și ce subțire e frunza ! Probabil sunt sută la sută naturale !
Soacra
- Da, bineînțeles ca-s naturale, le-am luat de lângă un gard când veneam spre voi.
Burlacu
- Parcă ar fi pir.
Soacra
- Mai ești și pretențios acum. Tu n-ai bani nici de zarzăre.
Burlacu scoate cu precauție din spatele tăbliei unui pat, un teanc de bani.
Grațiela (cu ochii sclipind)
- Ce-ai făcut, de unde ai banii ăștia ?
Burlacu
- Mă uit cu uimire la tine cum apariția unui teanc de bani schimonosește un chip frumos. Îndoiala, lăcomia, voracitatea, avariția, toate astea te transformă.
Grațiela
- Ai dat anunțul !
Burlacu
- Ce era să fac ?! pentru o perioadă ne vom descurca mai bine !
Soacra
- Presupun că ăsta e un avans, o cornee în ziua de azi valorează mult mai mult.
Burlacu
- Restul după intervenție.
Grațiela (cu falsitate) (îmbrățișându-l)
- Oh Ionele, nu trebuia, ne descurcam noi într-un fel, până la urmă.
Burlacu
- Până la care urmă ? Eu nu mai pot aștepta această urmă !
Grațiela (cu o jumătate de gură)
- Ar trebui să te duci să dai banii înapoi și să renunți.
Burlacu (se îndreaptă spre ușă)
- Așa este, cred că m-am pripit, înapoiez banii !
Soacra (blocând ușa)
- Stai, dragă, să judecăm puțin lucrurile, e adevărat, un act disperat, dar poate el vrea să se sacrifice pentru familie și noi îl influențăm negativ în actul său de martiriu.
Grațiela
- Știi că ai dreptate ? La asta chiar nu m-am gândit. Să nu-i dai posibilitatea bărbatului, nici măcar, să fie crucificat pentru cei apropiați ?! E o încălcare a demnității lui !
Burlacu (cu emoție)
- Voi deveni un martir, un exemplu pentru acei care, la rândul lor, se vor sacrifica pentru familie.
Soacra (bravând))
- De-aia exista soacre să-și ajute ginerii neexperimentați cu sfaturi de viață. Și ca să nu mai ai vreo tentație de restituire a banilor, să-ți strici firmamentul de erou, da-mi mie banii, să ți-i țin eu.
Burlacu
- Oh, mamă soacră, m-ai salvat pentru a nu știu câta oară în a aluneca pe panta jertfirii familiei pentru interesul meu personal, ce e un ochi, pentru fericirea celor apropiați ? Un sacrificiu minor.
Grațiela
- Doamne, faci tu asta pentru noi ?
Burlacu
- Faptul e deja consumat cucoană, vine un doctor pe la 6 pe la noi, să verifice compatibilitatea și să mai facă alte câteva teste.
Grațiela
- Și ce ochi luminoși aveai Mihaile, la prima noastră întâlnire, ochii tăi mi-au spus tot, înaintea ta, m-am îndrăgostit nebunește de ochii tăi, iar acum, acum (încearcă să plângă forțat) Dumnezeu mi-i înstrăinează ! (dintr-odată gravă) Și cât ai convenit în total ? (revenind la bocit)
Burlacu
- Voia sub șaptezeci de mii, dar am convenit la șaptezeci și două de mii cinci sute.
Grațiela (printre sughițuri)
- De euro ?
Burlacu
- Dolari !
Grațiela începe să bocească mai rău.
Soacra
- E scandalos, o cornee atât de puțin, (printre dinți) vreau neapărat să-l privesc în ochi pe acest escroc lipsit de scrupule.
Grațiela (oprindu-se brusc din bocit)
- Extrem de puțin, nu ști să te prețuiești. Scufunzi bunăstarea întregii familii cu lipsa ta de abilitate în a negocia.
Burlacu
- Asta e, să-i mâncăm sănătoși, și să nu uitați nici o clipă că-mi mâncați corneea. Mi-au mai dat și un petic de ochi, uite ce frumos îmi vine (punându-l la ochi) e din catifea, 50 de dolari mă costă și-mi dau și-o proteza de picior, din bambus, gratis.
Soacra
- O sută de dolari ! (către fiică-sa) pune-i Grațielo mamă, un leucoplast.
Burlacu
- Mi-a propus și-un ochi de acril de o mie cinci sute de dolari.
Soacra
- Doamne iartă-mă, o mie cinci sute ?! Pune-i Grațielo un dop să nu-i intre mizerie înăuntru.
Grațiela
- Cum se enervează el de tare, i-ar sări dopul imediat ! Trebuie unul cu filet.
(către Burlacu ) o mie cinci sute de dolari ! Și noi cu ce mai rămânem Mihaile ?! La întreținere avem de dat cincisprezece mii șapte sute, o poliță de achitat de treizeci și opt de mii cinci sute, datorii la trei bănci...
Burlacu
- Am bătut palma, am semnat vreo zece hârtii, gata.
Soacra
- Așa e el păgubos, nu te-ai obișnuit ?
Burlacu
- Nu mai e absolut nimic de făcut ! Ăștia sunt toți banii !
Grațiela
- Și cine e beneficiarul ?
Burlacu
- Un amărât de senator, i s-a întors firul undiței, la pescuit pe nu știu ce pârâiaș amazonian, și acul l-a nimerit drept în ochi. Acolo sunt mulți pești trăsniți, s-a făcut că mușcă dar de fapt trăgea de fir, ușor, cu coada, iar la un moment dat când a simțit că sărmanul nostru, senatorul, vrea să recupereze, pac ! a dat drumul la ac, care i s-a-nfipt drept în ochi !
Grațiela
- Nu poți fi sigur pe nimic, cu peștii ăștia din Amazon !
Burlacu
- Da, sunt imprevizibili și tare șireți !
Soacra
- Sărmanul parlamentar !
Burlacu
- Un nenorocit de pește să facă atâtea necazuri unui reprezentant ales democratic. Și eu m-am revoltat și am zis, hai să ajut un senator, dacă fiecare dintre noi ar ajuta un amărât de parlamentar, altfel ar merge treburile în România. Dați un pol pentr-un senator !
Grațiela
- Și totuși, n-ai așteptat și tu alte oferte?
Burlacu
- Cu onestitate îți spun, am gândit că gestul contează.
Grațiela
- Dai și cristalinul cetățene, ce să mai faci cu el ?
Burlacu
- Cu suma obținută pe cristalin, abia dacă îmi acopăr cheltuielile de spitalizare și alte mici sume datorate, cumulate de-a lungul anilor, d-aia n-am inclus în suma de șaptezeci și două de mii de euro, banii obținuți pe cristalin.
Grațiela (răsfoind un ziar)
- Cornee de ochi albastru, puțin folosită, uite aici, 85 de mii , 82 de mii, 98 de mii, nu se vinde sub 80 de mii.
Soacra
- Zi Mihail, zi pagubă la casa omului.
Sună soneria.
Grațiela (ironic)
- Răspund eu, stai în continuare în pat, nu te deranja.
Încă odată, soneria.

Scena 4

Grațiela (nervoasă)
- Aud ! (deschide ușa, nervoasă, dar se calmează când vede ținuta impunătoare a unui domn solid, par alb tuns scurt, costum deschis la culoare, figură jovială)
Dar poftiți domnule, sper că nu v-am lăsat un timp prea îndelungat să așteptați la ușă.
Reprezentantul Bammer (ezitant)
- În legătură cu anunțul... (pășind stingher în cameră)
Grațiela (împingându-l spre ușă brutal)
- S-a vândut, s-au semnat actele, ați întârziat domnule.
Reprezentantul Bammer (ieșind pe ușă)
- Concernul pe care-l reprezint m-a delegat să negociez o sumă cu cinci zerouri, în anumite condiții !
Soacra
- Dar poftește-l în casă dragă,totuși. În casa noastră orice musafir trebuie să se simtă binevenit.
Reprezentantul Bammer
- Să nu deranjez totuși, nu aș vrea ca propunerea mea modestă să deranjeze, în vreun fel.
Soacra (trăgându-l zdravăn de haină) (răstit)
- Intrați domnule odată !
Burlacu
- Inutil, am semnat toate actele.
Grațiela
- Din păcate a semnat prostovanul ăsta de bărbate-meu toate actele. Uitați-vă la ochii lui, albastru intens (belindu-i ochii cu degetele), o cornee minunată ca apele limpezi ale unui izvor de munte, face suta de mii de dolari !
Reprezentantul Bammer
- Cred că este o confuzie aici, de fapt eu am venit pentru altceva.
Soacra
- Pentru altceva. Cum pentru altceva ? N-avem altceva, te rog părăsește casa imediat (bruscându-l spre ieșire).
Reprezentantul Bammer (ieșind din locuința)
- Voiam să cumpăr un rinichi...
Grațiela (trăgându-l înapoi cu putere)
- Un rinichi, ia stai domnule puțin, unde pleci așa ?
Reprezentantul Bammer (prinzând curaj)
- Sunt reprezentantul unui renumit concern farmaceutic, Bammer, scopul nostru științific fiind, în două cuvinte, implantarea unui rinichi perfect sănătos, pe o durată de timp determinată, și anume, un an, unui urangutan aflat 24 de ore din 24 sub atentă observație.
Burlacu (cu privirea năucă)
- Unui urangutan !
Reprezentantul Bammer
- Exact domnule.
Burlacu (privire pierdută)
- Rinichiul meu unui urangutan ?!
Reprezentantul Bammer
- Exact domnule Burlacu.
Burlacu
- Să înțeleg că totul este temporar ?
Reprezentantul Bammer
- Rinichiul i se va înapoia în bună stare donatorului, având o perioadă de garanție de cinci ani din momentul reimplantului către donator. Totuși oferta noastră se adresează exclusiv marilor iubitori de animale.
Soacra (arătându-l cu degetul pe Burlacu)
- Uite-l ! E absolut adevărat, a făcut o pasiune pentru găina mea.
Grațiela
- Ce zici Mihaile ? Călcând peste resentimente, din partea mea ai tot sprijinul.
Soacra
- Așa suntem noi, familia ta, te susținem întotdeauna. Nici n-ai visat tu să ai o asemenea familie, să te susțină așa !
Reprezentantul Bammer
- Se va face în prealabil o cercetare amănunțită a funcționalității glandei.
Burlacu
- Am un rinichi ca lacrima, dar l-am și întreținut numai cu „beuturi” de calitate.
Grațiela
- Ce zici de propunerea dumnealui ?
Burlacu (ezitând)
- Dar nu doare ?
Grațiela
- Vorbim cu cel mai bun anestezist, nici nu se pune problema.
Soacra
- Putem, la cererea ta, să-ți facem anestezie de tot !
Burlacu
- Să-mi ia totul din corp.
Grațiela (răstindu-se la maică-sa)
- Mamă ! (îmblânzindu-și vocea către Mihail) Mama a vrut să zică, anestezie totală ! N-avea nici o grijă ! N-o să se ajungă la așa ceva. Știi, am început să te prețuiesc din ce în ce mai mult !
Soacra
- Ești pe mâini bune Mihaile. Nu simți nimic.
Reprezentantul Bammer
- Domnule, mă simt nevoit să repet, experimentul nostru are ca scop prelevarea unui singur organ și acela este rinichiul. Atât.
Grațiela
- Vă mulțumiți cu-atât de puțin, domnule.
Soacra
- Și cu cât este dispus concernul pe care-l reprezentați, să cumpere pe o perioadă limitată de un an, rinichiul ginerelui meu, dacă puteți să-mi răspundeți.
Reprezentantul Bammer
- Prețul tranzacției este confidențial doamnă și va fi comunicat numai donatorului. Astea sunt practicile.
Burlacu
- Cât ?
Reprezentantul Bammer se apropie de Mihail si-i șoptește ceva la ureche.
Burlacu
- Cinzeci și patru de mii ! e inacceptabil.
Musafirul se apropie încă odată de Mihail si-i șoptește altceva la ureche.
Burlacu
- Șaptezeci și două de mii cinci sute, e mai bine, dar e încă mult prea puțin.
Reprezentantul Bammer (îndreptându-se spre ușă)
- Îmi pare rău că v-am deranjat, era ultima mea ofertă.
Burlacu
- Răspunsul meu este un categoric nu ! La revedere domnule.
Reprezentantul Bammer
- În cazul ăsta eu nu vă mai deranjez cu prezența mea, timpul este prețios, poate acceptă altcineva oferta mea...
Grațiela (barându-i ieșirea)
- Dar stai dom’le puțin ! Ce naiba dezarmezi așa ușor.
Soacra (către Grațiela)
- Aș vrea să am cu soțul tău o scurtă discuție privată.
Burlacu
- Nu știu dacă vrea și el.
Soacra îl ia pe sus și dispar amândoi în bucătărie în țipetele ginerelui.
Grațiela
- Mama are o putere de convingere remarcabilă, de fiecare dată își impune ideile cu ușurință.
În acest răstimp se aud vase azvârlite, văietături, rumoare.
Reprezentantul Bammer (chircindu-se pe scaun, înfricoșat)
- Sunt convins de asta, doamnă.
Grațiela
- Din ce-am înțeles, rinichiul nu va fi transplantat unei ființe umane.
Reprezentantul Bammer
- Exact, se va preleva de la un om, în speță, soțul dumneavoastră, și se va grefa pe un urangutan, ca apoi, după o perioadă de un an, să fie restituit perfect funcțional, pacientului donator.
Grațiela
- Bine domnule, nu știm ce vreți să obțineți cu experimentul ăsta și nici nu ne interesează, dar vrem și noi garanții, în perioada asta, dacă maimuța dumitale îi strică rinichiul bărbatului meu, știu și eu, mănâncă banane prea verzi, bea apă din toate bălțile, așa cum fac urangutanii, face sex cu toate maimuțele pădurii... rinichiul va suferi cumplit, o garanție de cel puțin, să zicem, 20 de mii de dolari ar acoperii toate aceste pericole reale.
Apare Soacra sprijinindu-și ginerele care merge împleticit.
Soacra
- Cred ca ginerele meu și-a schimbat puțin părerea !
Burlacu (cu fața extrem de șifonată, suflând greu, vorbind cu greutate)
- Accept toate condițiile dumitale domnule.
Grațiela
- V-am spus, are o putere de convingere cu care n-ați vrea să faceți cunoștință.
Reprezentantul Bammer (puțin speriat)
- Accept desigur, și eu, ca o dovadă de bună înțelegere, o garanție de 20 de mii de dolari ! Care însă, atenție, va face obiectul unui cont bancar, așa zis, de bună purtare a urangutanului, și ne va fi înapoiat imediat la retrocedarea organului.
Burlacu (amețit bine)
- Eu am avut grijă să-l tratez numai cu vinuri alese și să-l dezinfectez cu țuiculiță de zarzăre. (mai ia un gât dintr-o sticlă) Urangutanul, sunt sigur, (sughiță) va fi foarte mulțumit.
Reprezentantul Bammer
- Stimate doamne, și mă adresez cu precădere dumneavoastră, ca donator, stimate domn Burlacu, instituția Bammer care m-a delegat să fac această ofertă, nu numai că garantează integritatea glandei dumneavoastră renale, dar timp de un an, pacientul va fi supravegheat îndeaproape, va avea un regim adecvat și va beneficia de distracții nesolicitante ce nu predispun la efort.
Soacra
- Vezi Mihaile, toată lumea va avea grijă de tine !
Reprezentantul Bammer
- E vorba aici de urangutan !
Grațiela
- Nu de bărbate-meu ?
Reprezentantul Bammer
- Oh, nu doamnă. Domnului Burlacu i se va da posibilitatea să-l viziteze de două ori pe săptămâna, pe Ranguțu, fără a plăti taxele de intrare în spital, va avea dreptul să-i cumpere fructe exotice și să i le aducă personal, și va plăti la jumătate de preț analizele obligatorii și extrem, de costisitoare pe care i le vom face lunar, inclusiv prelevare de lichid cefalorahidian.
Grațiela
- Vezi Mihaile ce avantaje ai ? Cine-ți trăgea ție din creier lichid cefalo... (încurcându-se) cefalo... rahidian, așa, pe gratis. Vezi și tu cum toată lumea se învârtește în jurul tău, neștiind cum să te îngrijească mai bine.
Soacra
- Și totuși nu puteți să-i creați o camera provizorie și lui Mihail, lângă Ranguțu al dumitale, așa ca de la donator la beneficiar ?
Grațiela
- Mama n-o spune în nume de rău, este spre binele și în spiritul experimentului !
Reprezentantul Bammer
- Părerea institutului nostru este alta. În cazul ăsta, vom confunda similitudinile apărute prin transplant, cu apropierile comportamentale induse odată cu vecinătatea lor, ori ăsta nu mai poate fi numit studiu riguros.
Grațiela
- Și cu bărbatul meu ce se va întâmpla ?
Burlacu
- Chiar așa, cu mine ce se va întâmpla ?
Reprezentantul Bammer
- Vă veți bucura de toată simpatia concernului Bammer și a mea personal.
Burlacu
- Dacă nu sunt indiscret, ce s-a întâmplat cu rinichiul urangutanului, de ce e nevoie de un transplant?
Reprezentantul Bammer
- Nu vă pot da amănunte prea multe, ce trebuie să știți este că din cauza unei vitrege moșteniri de la naștere, constând într-o malformație congenitală, urangutanul nostru nu va mai putea supraviețui multă vreme fără un rinichi.
Burlacu
- Iar după ce mi-l veți înapoia ?
Reprezentantul Bammer
- Vom găsi un alt donator, iubitor de animale.
Burlacu
- Iar în cazul în care, în acest răstimp de-un an, voi muri ?
Reprezentantul Bammer
- Ranguțu va ști să prețuiască rinichiul Dvs. (scoțând niște foi) Ce ziceți ? Semnăm actele ?
Grațiela
- Noi, în principiu, suntem de acord, și asta numai gândindu-ne la binele soțului meu.
Soacra
- Nu se mai pune problema, contractul de donație se va semna.
Reprezentantul Bammer
- Dar mai trebuie să semneze și donatorul.
Grațiela (voce mieroasă)
- I-auzi Mihaile, așteaptă omul ăsta în picioare un răspuns, semnezi sau superi toată familia, așa cum faci tu, de obicei.
Burlacu (printre dinți)
- Țțțț ! Nu semnez nimic. Auzi, rinichiul meu la un cimpanzeu !
Reprezentantul Bammer
- Cu voia dumneavoastră aș face o corecție, la un urangutan.
Burlacu
- Urangutan, cimpanzeu, care-i diferența ?! Cică spre binele medicinii mondiale ! Cine a mai pomenit o astfel de monstruozitate ? Și culmea telenovelei, după un an mi-l înapoiază. Având în vedere că malpraxisul a devenit o practică curentă, dacă în loc să-mi înapoieze adevăratul meu rinichi, mi-l reimplantează pe-al animalului, cum mi-l recunosc ? Sau dacă în aceasta perioadă de un an, rinichiului meu îi crește păr pe dinăuntru, sau se umple cu coji de banane.
Reprezentantul Bammer
- Păr de urangutan.
Burlacu
- Nu, riscul e prea mare, sunt hotărât, nu mai semnez nimic. E de ajuns că-mi sacrific o cornee, spre bunăstarea familiei. Tu n-ai fi în stare să donezi trei fire de păr spre bunăstarea noastră comună.
Grațiela
- Iată ce înseamnă egoismul atroce, domnule doctor. Sunteți doctor, bănuiesc.
Reprezentantul Bammer
- Nu doamnă, sunt vânzător de organe, avocat și am numeroase diplome. Am scris chiar un manual, „Arta escrocheriei în negociere”.
Grațiela
- Frumoasă conduita morală. Așadar, revin (arătând spre Burlacu) iată un bărzăune leneș, (către maică-sa) nu știu ce mă face să nu-l las...
Soacra
- Nu acum, imediat, termină-ți întâi idea.
Grațiela
- Îmi voi dona părul, spre binele casei, părul meu superb, (bocind) mă voi sacrifica încă odată !
Reprezentantul Bammer (glacial)
- Nu suntem interesați doamnă, cu părere de rău.
Grațiela (oprindu-se brusc din bocit)
- Așadar Mihaile, toate speranțele noastre se îndreaptă spre tine. (teatral) Ne omori pe toți, sau ne mai dai o speranță cât un firicel de ață?
Burlacu
- Știu și eu ...
Grațiela
- Tu știi întotdeauna Mihaile, d-aia te-am și luat drept bărbatul visurilor mele, fără școală, fără bani sau avere dar cu ochii albaștrii ca luciul mării, corneea limpede, rinichiul și ficatul mustind de sănătate ! (lipindu-și palma de șoldul soțului) I-auzi cum lucrează !
Burlacu
- Aștept răspunsul dumneavoastră domnule, actele sunt pregătite pentru semnat.
Burlacu (cu naivitate)
- Având în vedere că mi-l pune la loc...
Reprezentantul Bammer (scoțând din geantă un dosar doldora de hârtii).
- Se garantează returnarea organului în cea mai bună stare cu o garanție extinsă de 2 ani, dar cu schimbarea lichidului numai la berăriile agreate și atestate de noi.
Grațiela (așezându-se lângă maică-sa)
- Nici nu am accepta noi dacă nu ți-ar mai fi înapoiat. N-am mai dormi zi și noapte de grija ta !
Soacra
- Și nici n-am mai mânca nimic !
Burlacu
- Sunt hotărât totuși să nu mă pripesc, să mai vedem, (arătând spre teancul cu bani) deocamdată avem din ce trăi, nu murim de foame, până vin ăia să-mi scoată ochiul și să-mi mai dea și restul de bani, ne mai gândim, mai punem în balanță argumentele pro și contra.
Grațiela (izbucnind)
- Tortura familiei minut cu minut, iată ce faci tu !
Reprezentantul Bammer
- Absolut de acord.
Soacra
- Așa este.
Grațiela
- O epavă de om înfometându-i pe cei apropiați !
Burlacu
- Grațiela, nu te necăji, zău așa, n-am zis un „nu” hotărât, să ne mai gândim, să mai cugetăm puțin !
Soacra
- Cât să te mai gândești Mihaile ?! Acum e momentul, cât ești tânăr și ai organe viabile, dacă îmbătrânești cine-ți mai ia ție un rinichi cocoșat și putred ? Acum, când ești proaspăt și tocmai bun de tranșat, pardon, de donat am vrut să zic.
Burlacu
- Mai bine cheamă puștiul vecinului să dea o fugă în colț la „Bocetul viței” să ia două sticle seci de Murfatlar și să-și ia și el o acadea, uite aici bani (scoate o hârtie din teanc), să umple și două sifoane. Eu am un principiu, niciodată fără sifon (arătând spre rinichi), am avut grijă de ei ca de ochii din cap.
Grațiela
- Numai la băutură îți stă mintea, așa ai nenorocit o întreagă familie (schimb de priviri cu musafirul) (dintr-odată schimbându-și tonul) Hai totuși, dacă simți nevoia de o mică beție, poate dorești și ceva mai tare. Vin de douăsprezece grade ! Asta-i băutură pentru un bărbat adevărat ?
Burlacu
- Cât de bine pui problema, parcă n-ai fi nevastă-mea, spune-i să ia și-o sticla mică de votcă pentru pofta de mâncare !
Priviri aprobatoare între mamă și fiică.
Reprezentantul Bammer
- Eu aș recomanda o palincă. Accelerează procesele fiziologice benefice în orice organism
Grațiela
- Ascultă-l Mihaile, e sfatul unui om competent.
Burlacu (puțin amețit)
- În palincă ?! Nu e mai competent ca mine ! (căutând pe sub pat) Eu mai am un activator de proces dintr-ăsta benefic, cum zici dumneata (căutând febril) pe-aici pe undeva. (găsește sticla și bea cu poftă) Uite o hârtie, dar să-mi aduci restul ! Beau o săptămână dintr-o bancnotă d-asta ! Vezi doctore, (luându-l după gât) ce se-ntâmplă să te sacrifici zi de zi pentru familie ? E o filozofie întreagă !
Reprezentantul Bammer (distant)
- Nu mă îndoiesc domnule.
Grațiela iese pe ușă.
Burlacu (luând o poziție de gânditor)
- În cele din urmă, care e diferența dintre om și cimpanzeu sau între om și urangutan ?
Reprezentantul Bammer
- Uitându-mă la dumneavoastră văd cum diferențele se estompează cu fiecare secundă.
Burlacu
- Cum ?
Între timp se întoarce Grațiela
Reprezentantul Bammer
- Vreau să zic, sunt enorme aceste diferențe.
Burlacu
- Da, așa m-am gândit și eu.
Se-aud bătăi în ușă. Deschide Burlacu
Un glas de copil: „Tanti v-am adus băutura și sifonul”. Grațiela se întoarce cu două sticle și un sifon. Burlacu interceptează din zbor votca, o desface și bea câteva guri zdravene.
Pentru retina mea !
Soacra
- Și pentru rinichi, nu ?
Burlacu
- Nu, pe ăsta nu-l dau, (amețit) nu mă încurc eu cu toți urangutanii dom’le...
Grațiela
- Mihaile, eu, de când te-am zărit prima oară, în parcul IOR-eului, te-am îndrăgit, ți-am simțit înfățișarea curată, acea sănătate venită din mediul rural, organele tale frumoase, interne și externe. Apoi ne-am căsătorit. Îți mai amintești ? A fost atât de romantic !
Burlacu
- Mai femeie, tu te-ai măritat cu mine sau cu organele mele ?
Grațiela
- Eu iubesc întregul tău, Mihaile, și să nu crezi că-mi vine ușor să consimt la vânzarea rinichiului tău, sufăr mai mult decât l-aș vinde pe-al meu !
Burlacu
- O idee !
Grațiela
- Al meu e plin de pietre, aud eu un zăngănit când merg mai repede, ce-o să zică bietul urangutan când se suie în copac ?! Eu i-am dat rinichi bun iar ea, plin de pietricele. Își schimbă bietul animal impresia despre om.
Burlacu (punând sticla de palincă la gură)
- Să începem cu ceva tare, pentru că viața e atât de... de... restrânsă într-un univers în expansiune...
Soacra
- Bea Ionele, de data asta sunt de partea ta. Pentru că aceste cuvinte ale tale, într-un fel m-au mișcat, (imitând plânsul) nu-i ușor s-accepți sacrificiul celui de lângă tine ! Dar așa e bărbatul care muncește pentru familie toată viața, care semnează, în ultimă instanță, niște hârtii ca să-și scoată familia din sărăcie. (îi face semn Reprezentantul Bammer să-i dea formularele) Familia ta are nevoie de semnătura ta. Poți semna fără grijă. Noi suntem aici.
Grațiela
- Noi știm ce trebuie să semnezi ca să-ți fie bine.
Burlacu (amețit bine)
- Unde să semnez ? Semnez tot, am un curaj nebun ! (se-apucă și semnează pe toate hârtiile din casă, trece la canapea, la scaune, apoi pe fruntea musafirului)
Reprezentantul Bammer
- Și aici în clar.
Burlacu
- Cum adică în clar ? Eu nu semnez nimic în clar la o adică.
Grațiela
- Hai dragă, semnează cu scrisul tău, ca un soț ascultător.(mângâindu-l)
Burlacu (întinzându-se pe canapea și adormind aproape instantaneu)
- Maimuța cu rinichi de om, omul fără rinichi de om, omul cu rinichi de maimuță, maimuța fără rinichi de maimuță.
Grațiela
- A semnat tot ?
Reprezentantul Bammer (consultând dosarele) Să vedem, să vedem, da. A semnat.
Soacra
- Putem să-l operăm acum, doarme atât de profund, nu mai cheltuim nici cu anestezistul.
Reprezentantul Bammer
- Doamnă, e împotriva dreptului medical și principiilor morale. Cu asta, se încheie un capitol, contractul a fost semnat, pe mine vă rog să mă scuzați, treburi urgente privind rezolvarea și finalizarea cu succes a altor contracte, mă determină să plec degrabă.
Grațiela
- Păi ce faci ?
Reprezentantul Bammer
- Oh, uitasem, ne-am înțeles pe treizeci de mii, rinichiul mai mare, vom face bineînțeles toate analizele de compatibilitate, care, deși foarte scumpe, reactanții au un preț prohibitiv, pentru dumneavoastră nu vă costă decât o mie două sute de dolari. Deci din avansul de cinci mii cinci sute de dolari, primiți doar patru mii trei sute, bani care mă pregătesc să vi-i înmânez (scotocindu-se prin buzunare)
Grațiela
- E inadmisibil, nu sunt sub nici o forma de acord, îl jecmăniți. Tot acordul se anulează ! (smulgându-i contractu-l și prefăcându-se că vrea să-l rupă)
Soacra
- Ăsta-i barbarism speculativ intolerabil.
Reprezentantul Bammer
- Cinci mii avans și încheiem afacerea.
Grațiela
- Hai, să zicem.
Cât mă lupt eu, să-i apăr drepturile, și el doarme, ca un nesimțit.
Soacra
- Fără o mână de fier în casă să gestioneze banii bărbaților, fără doar și poate, s-ar duce de râpă familia.
Reprezentantul Bammer (scoate din geantă un fișic de bani pe care Grațiela îi înșfacă lacomă)
- Semnați aici și aici cum că ați primit un avans.
Grațiela (se conformează)
- Dacă e absolut necesar, da.
Reprezentantul Bammer
- Vom veni mâine cu laboratorul, sper că soțul dumneavoastră nu suferă de nimic.
Grațiela
- Nu pot pune mâna-n foc, dar în afară de sindromul talentului, nu cred că suferă de nimic.
Reprezentantul Bammer
- Și ficatul ? Văd că-i place tare mult băutura.
Grațiela
- Ficatul încă nu-l vindem.
Soacra (făcându-i semn fiică-sii)
- Dar dacă chiar sunteți interesați, săptămâna viitoare putem vorbi.
Grațiela
- Puteți să antamăm pentru un mic avans ?
Reprezentantul Bammer
- Ar fi de acord ?
Grațiela
- El nu e de acord cu nimic, la început. Trebuie de fiecare dată depus efort pentru a-l convinge. Am obosit de-atâta efort, așa îmi trebuie dacă m-am măritat cu un om atât obositor și de stresant.
Reprezentantul Bammer (îndreptându-se spre ușă, părăsind încăperea)
- Respectele mele doamnelor și pe curând.
Soacra
- La revedere domnule și vă mai așteptăm pe la noi cu noi propuneri.
Reprezentantul Bammer părăsește încăperea.
Grațiela
- Am o idee.
Ia o cretă și marchează cu norișori, direct pe haine, organele soțului care urmează a fi vândute: Apoi rupe câteva desene de pe planșete și se apucă să scrie pe ele: RINICHI STÂNG - VÂNDUT
FICAT – ÎN NEGOCIERI INTENSE
SPLINA – GRĂBEȘTE-TE CĂ SE VINDE ȘI-ĂSTA !
TOAMNA VINE CU MARI REDUCERI DE PREȚ
Desenele sunt apoi lipite pe corpul soțului.
Soacra
- Să-l așezăm mai spre fereastră să vadă oferta cei interesați.

Scena 5

Soneria sună prelung și insistent
Burlacu (trezit dintr-odată)
- Vezi nevastă cine e la ușă. (îndepărtând nervos etichetele) Ce-s astea, ce mi-ați făcut ? Mă vindeți bucată cu bucată ?
Soacra
- Mie mi-ar fi rușine să vorbesc dacă aș fi în locul tău. Nu vezi cât de puțin valorezi?
Grațiela (se îndreaptă spre ușă, o deschide brusc)
- Da domnule, ce doriți ?
Lefterie
- Stimată doamnă, dacă îmi dați voie să mă prezint.
Grațiela
- Vă dau domnule, ce să fac !
Lefterie
- Mă numesc. Lefterie G și reprezint „Fundația pentru oameni mai sănătoși”. Aș vrea să vă rețin numai câteva clipe. Pot intra?
Grațiela
- Poftim domnule.
Lefterie intră impetuos până în mijlocul încăperii.
Soacra
- Grațiela, te-am avertizat de nenumărate ori că primirea în casă a persoanelor necunoscute este foarte periculoasă, în ziua de azi.
Grațiela (către maică-sa)
- Dar domnul reprezintă o fundație, (către musafir) Chiar așa, ia ieși afară, dacă ești un om periculos?
Lefterie
- Bună seara la toată lumea din această odaie.
Burlacu (trezit)
- Bună seara străine.
Lefterie se așează pe pat. Toți ochii ațintiți asupra lui. Nu zice nimic.
Grațiela
- Deci...
Lefterie
- Ei bine...
Soacra
- Așadar...
Lefterie
- Păi, nu mă tratați și voi cu o dulceață, cu ceva, eu știu că așa se face la musafiri. Eu încă mai aștept.
Grațiela
- Oh da, uitasem bunele deprinderi, m-am pierdut o secundă.
Soacra
- Grațiela, servește pe domnul cu șerbetul de trandafiri care vi l-am făcut toamna trecută.
Grațiela
- S-a mâncat maman, dar îl voi servi pe domnul cu câteva lingurițe de zahar pentru că din zahar se face șerbetul ăsta, zaharul de fapt, este șerbetul natural, original, fără prelucrare. Serviți zahărul împreună cu un pahar cu apă sau sec ?
Lefterie
- Nu mulțumesc, chiar nu vreau să vă formalizați.
Un moment îndelungat de tăcere.
Lefterie
- Vă întrebați probabil de ce sunt eu aici la dumneavoastră.
Grațiela
- Ne întrebăm și noi.
Lefterie
- În urma anunțului domnului Burlacu. Cine este domnul Burlacu M. ?
Burlacu (ridicându-se cu sfială în picioare, mâinile împreunate în față, figură spășită)
- Eu sunt domnule.
Lefterie (măsurându-l cu o privire severă)
- Aha, deci dumneata ești. Și ...?
Burlacu
- Nu știu la ce ar trebui să mă gândesc că v-ați putea referi dumneavoastră.
Lefterie (disprețuitor)
- Ai dat un anunț că vinzi o cornee, probabil ai mare nevoie de bani.
Burlacu
- Am domnule. Într-un fel, așa este. Sunt puțin strâmtorat în momentul de față.
Lefterie (în fața pianinei, bătând anapoda pe clape)
- Văd că ai pe-aici tot felul de picturi, scrieri, partituri... ce ești dumneata ? Ești om de cultură ? (rânjind batjocoritor) Vrei să scoți bani din porcărioarele astea ? D-aia ai ajuns să vrei să-ți vinzi corneea.

Burlacu
- Am vândut-o deja domnule.
Soacra
- A dat-o pe nimic, artistul neînțeles !
Lefterie (măsurându-l din cap până-n picioare)
- Atunci, poate mai vinzi câte ceva.
Burlacu
- Am un magnetofon vechi, o măsuță fantezy, (gândindu-se) un serviciu de cafea de la bunica mea din porțelan filigranat, am spart doar două cești, dar le-am lipit, un record ținând seama de vârsta lui apreciabilă.
Lefterie
- Nu sunt interesat, (studiindu-l) poate ai mai avea ceva de vânzare.
Grațiela
- Soțul meu e sănătos, uitați-vă la el (îi înalță bărbia) un munte mai mic de om, un deal așa, delușor, dar vânjos și zdravăn, duduie organele în el de sănătate. Uită-te la obrajii lui ce roșii sunt, câtă hemoglobină are !
Lefterie
- Ha, ha ! În loc să mă respectați ca pe un musafir deosebit, voi vreți să-mi vindeți ficatul acestui (ironic) „artist” de poveste. (luându-l deoparte cu brațele pe după umeri) Cum stai cu băutura prietene ? Pun pariu că excelent. Nici nu cred că mai ai doi centimetrii buni de ficat funcțional ? Nu-i așa că ți se umflă uneori picioarele?
Grațiela
- Are dom’le mai mult de doi centimetri.
Burlacu (vinovat, arătând spre sticlă)
- M-ajută la inspirație.
Lefterie (pipăindu-l, studiindu-l cu atenție, uitându-se atent la păr, palpându-i organele interne)
- Știu, am întârziat puțin și s-a vândut deja tot ce-i mai bun. Din pipăit îmi dau seama că ce mai aveți înăuntru, nu valorează cine știe ce.
Soacra
- Nu s-a vândut mare lucru, o cornee, un rinichi, și o clauză de preemțiune pentru ficat.
Burlacu
- Dar eu nu mai am nici un cuvânt de spus ?

Grațiela
- Mihaile, tu ești un scump. Lasă-ne pe noi să-ți apărăm drepturile. Nu vezi că toți încearcă să te subevalueze ?
Soacra
- Noi știm să te prețuim.
Grațiela
- Lasă-ne să te vindem la adevărata ta valoare.
Soacra
- Tu dragă nu trebuie să te obosești, trebuie doar să semnezi ce-ți spunem noi.
Grațiela
- Te evaluăm pe gratis.
Soacra
- Știi cât costă o expertiză în zilele noastre !
Burlacu are un dialog mai amplu cu sticla de vin.
Lefterie
- De fapt aș fi interesat de un transplant de scalp.
Burlacu (perplex)
- Cum adică... de scalp ?
Grațiela
- Și-așa a început să-ți cadă părul, peste câțiva ani o să-l pierzi de tot, luăm niște bani pe-o mașină ruginită sub vopsea. Toți adevărații creatori, toți artiștii contemporani, n-au fir de păr în cap.
Burlacu (disperat)
- Dar el vrea scalpul, cu ce-mi mai acopăr cutia craniană ?!
Grațiela
- Am eu un batic fin, de mătase, de la bunica, l-a purtat numai duminica la biserică, nici nu-l simți pe cap !
Burlacu
- O să par o babă masculinizată cu tuleie și broboadă pe cap.
Soacra (apropiindu-se și întregind cercul conspirativ)
- Hai să vedem măcar cât ar da.
Lefterie (degajat, sigur pe el, cu aroganță)
- Te-ai hotărât (batjocoritor) artistule ?
Burlacu
- Nu. Așa ceva nu se vinde.
Lefterie
- Știu că e un joc perfid, ca să măriți prețul, dar văd totuși, în ochii voștri că ați vrea, bineînțeles, pe o sumă rezonabilă, să cadeți de acord.
Grațiela
- Ce înseamnă o sumă rezonabilă, puteți să fiți mai clar domnule ?
Lefterie
- Nu e vorba de nici o sumă, oricât ar fi ea de rezonabilă. Nu se vinde.
Soacra
- Pe dumneata te-a întrebat cineva ?
Grațiela
- Ce tot te bagi în vorbă?
Lefterie
- Binecunoscutele fricțiuni conjugale, care, de cele mai multe ori, întăresc unitatea familiei. Mă scuzați un moment.(scoate un telefon mobil formează un număr și vorbește agitat) Bos, mă aflu în fața unui caz mai deosebit. Cu cât am luat noi ultima dată un scalp. Nu, e viu, nu e vorba de colecția noastră din cimitir. Așa, oho, și cu inflația, da, dacă pot să-l scot mai bine îmi iese și mie ceva, nu ? Sunt niște naivi, nu prea știu, îi fac eu într-un fel, doar mă cunoști, da, e frumos, firul sârmos...
Burlacu
- Hei dar despre ce vorbești dumneata ?
Lefterie (la telefon)
- O clipa, bos.
(spre Lefterie)
- Vorbesc cu superiorul meu, vrei să mă scuzi puțin ?!
(la telefon)
- Da șefu’, spune mai departe, donatorul, da, prostălăul, cică cu cine tot vorbesc, da, e un fel de sculptor, pictor, scriitor, compozitor, nici el nu mai știe, părul e frumos (aplecându-se deasupra capului lui Mihail, cercetându-i firele capilare) n-are mătreață prea multa, incipientă, dar nu s-a extins, cum îi stă bine unui bărbat cu puțină chelie, sigur, dacă trebuie,întoarcem scalpul pe dos, e mai des părul pe partea cealaltă, sunt sigur, un fel de podoabă capilara din piele întoarsă, ține cald iarna la mijloc, dar se umflă vara. Pa șefule, îl fac eu, doar mă cunoști.
(către cei din casă care-l ascultau cu atenție)
- Ce ? Ce vă holbați așa ?! Deci să trecem direct la negociere. Cincisprezece mii de dolari, penultimul preț.
Grațiela
- Cincisprezece mii ? (îl trage zdravăn de păr pe Burlacu) Părul ăsta ?
Burlacu
- Au ! Îi scazi prețul trăgând de el.
Soacra (trăgându-l și ea zdravăn de păr)
- E scandalos de puțin.
Lefterie
- Cincisprezece mii și o bandană profesională.
Grațiela
- Fără douăzeci și cinci de mii, nu poate fi vorba de vânzare.
Lefterie (îndreptându-se spre ușă)
- În cazul ăsta, pe mine vă rog să mă scuzați, deja am întârziat..
Soacra
- Stai domnule, noi în principiu, suntem de acord într-un fel, cu acest preț..
Grațiela
- Care e aproape corect...
Burlacu
- Du-te domnule acasă la dumneata și vinde-i scalpul nevestei dumitale.
Lefterie
- Aș mai rămâne puțin, cu voia soției și a soacrei dumneavoastră. (luând-o deoparte pe Grațiela) Doamna, am o cunoștință care ar fi extrem de interesată de un braț funcțional și sănătos.
Grațiela
- Numai brațul stâng poate fi disponibil. Cu mâna dreapta trebuie să semneze hârtiile.
Burlacu (zdrobit de oboseală) (nervos)
- Afară toată lumea. Afară ! Nevastă, de azi înainte nu voi mai permite nimănui să-mi treacă pragul, voi face licitație cu plic închis, cu anunțarea câștigătorului printr-un anunț oficial, publicat în ziare.
Cortina.

ACTUL 2

Scena 1

O încăpere luxos mobilată, televizor de dimensiuni apreciabile, mobilier stil, canapele din piele, pe una din canapele un frunziș format din mai multe crengi și ierburi proaspete și aromate amestecate cu stuf. În mijlocul încăperii, o anvelopă de cauciuc agățată de tavan. Pe cauciuc se leagănă relaxat Burlacu Mihail, poartă pe cap o bandană, mâna stângă îi este înlocuită cu o proteză cu cârlig, gamba dreaptă cu un ciot de lemn, ochiul drept îi este acoperit cu un petic din piele.
În surdină, sunetul televizorului.
Grațiela (stând pe-o canapea cu picioarele pe-o blană, mâncând fistic și uitându-se distrată la o telenovelă)
- Am chemat servitorii mai devreme astăzi, cred c-am să-i concediez. Împreună cu bucătăreasa. Nu știe nici măcar să-ți decojească câteva banane. Tu auzi, dragă, ce-ți spun ? Oh, am uitat c-ai donat un timpan.
Burlacu
- Bananele mi le decojesc și singur.
Grațiela (se scoală de pe canapea urmărind o dâra pe covor, deschide fereastra și se uită la un cuib de rândunele)
- Iar le-ai mâncat ouăle Mihaile, e al treilea rând de ouă pe care le-au cuibărit sărmanele păsări, iar tu mănânci tot. Cred c-aveau și pui în ele !
Burlacu
- Parcă mi-a ronțăit ceva printre măsele.
Grațiela
- O să fii blestemat de mama rândunică.
Burlacu
- Mai blestemat decât sunt acum ? Hu, hu,u,u ume,uma, tu, tu, tiu, timb, u, u !
Grațiela
- Ei lasă că nu ți-au lipsit niciodată frunzele tale preferate de rambutan, ți-am adus și stufărișul cel mai crud, m-au costat o groază de bani.
Burlacu
- Hu, hu, u, u, ume,uma...
Grațiela
- Faci pe urangutanul când n-ai răspuns la învinuirile mele.
Burlacu
- Hu, hu, u, u, ume,ume, hu, hu...
Grațiela
- Uneori îmi pare sincer rău că te-am lăsat să-ți donezi jumătate de creier, cred c-a fost jumătatea cea bună.
Burlacu
- Dacă îți donai tu creierul, n-aveam de unde alege, hu, hu, hu, hi, hi, hu, hu... (se-agață de cauciucul din mijlocul camerei)
Sonorul televizorului devine mai puternic :
- Cercetătorii britanici au mai făcut încă un pas spre înțelegerea și dezlegarea limbajelor animalelor. Doctorul Barnet a putut învăța un urangutan să rostească, un număr de cuvinte. Anul viitor, faimosul om de știință preconizează să-și înscrie uimitorul urangutan Rangutu, în clasa zero pregătitoare, deși a întâmpinat o neașteptată reținere din partea inspectoratului școlar, cum că ar depăși vârsta minimă de înscriere. Reușita se pare că se datorează unui transplant reușit de organe. Barnet a mai declarat că, deși a încercat ca limba de comunicare să fie engleza, franceza sau germana, maimuța a refuzat sistematic, singurul limbaj acceptat devenind pronunția în limba romana, limbaj care, pare să fie o moștenire ancestrală.
Grațiela
- Doctorul Barnet nu e ăla care ți-a schimbat rinichiul ?
Burlacu
- Hu, hu, ha, ha, ăla cred că este, oricum, seamănă foarte mult.
Grațiela
- Ți-a dat înapoi rinichiul maimuței.
Burlacu
- Cred că așa a făcut, a fost o confuzie. Toți greșim.
Grațiela
- Îi facem proces, cerem despăgubiri de milioane, cerem rinichiul omenesc înapoi.
Burlacu
- Nici nu mă gândesc, mă simt chiar foarte confortabil și relaxat, așa.
Grațiela
- Cum ?
Burlacu
- Mă gândesc să-l schimb și pe celălalt, hu, hu, ha, ha... Nici nu ști ce bine-i urangutan. (se-agață de anvelopă și se leagănă cu dezinvoltură, din pendularea cauciucului prinde o banană de pe masă cu cârligul brațului, o trece în cealaltă mână și-o mănâncă cu poftă)
Scena 2

Sună soneria, se-aud câțiva pași, apoi în ușă apare o tânără, îmbrăcăminte decentă, tunsoare scurtă.
Servitoarea
- La ușa se află un domn care vrea să vorbească de îndată cu domnul Mihail.
Grațiela
- Spune-i că domnul nu este disponibil momentan, dar dacă ține cu tot dinadinsul, îi acord eu nu mai mult de cinci minute.
Burlacu (scărpinându-se cu cârligul pe cap)
- Hu, hu, hi, hi, ba sunt foarte disponibil, spune-i că nu e nevoie să se descalțe.
Servitoarea
- Prea bine domnule, doamnă.
În ușă apare un bărbat uscățiv, înalt, costum de haine maroniu închis la două rânduri, ochelari, ținută impunătoare. Înaintează precaut până în mijlocul camerei, apoi rămâne blocat cu privirea pe Burlacu care se legănă majestos cu anvelopa, într-o mișcare circulară.
Burlacu
- Servești o banană domnule ?
Domnul Blejar
- Nu mulțumesc.
Burlacu (mușcând cu poftă dintr-una)
- Foarte hrănitoare. Hai să-ți arăt pătuțul meu de frunze fragede !
Domnul Blejar (fără să-l bage prea mult în seamă) (către Grațiela)
- Vă rog să mă iertați pentru deranj, am insistat în fața menajerei dumneavoastră pentru a vorbi cu domnul Burlacu.
Burlacu
- Drept la țintă, eu sunt domnul Burlacu.
Domnul Blejar
- Dumneavoastră !?
Grațiela (arătând cu mâna spre Burlacu, a lehamite)
- Închipuiți-vă pe cine căutați.
Burlacu
- Da domnule, după cum vedeți, poftiți mai aproape și mai la dreapta dumneavoastră, intrați în raza ochiului meu stâng, să vă pot vedea.
Domnul Blejar
- Eu sunt domnul Blejar și reprezint teatrul dramatic ORION, în același timp sunt împuternicit să reprezint în fața dumneavoastră și interesele directorului ansamblurilor de balet ale mai multor teatre lirice, în persoana domnului Maurice. Uitați aici procurile de împuternicire și celelalte acte notariale.
Înmânează lui Burlacu un dosar gros de hârtii, care nu ajung din păcate la el, fiindu-i smulse din mâna de soția sa legitimă, Grațiela.
Grațiela
- Probabil este ceva destul de important de-ați binevoit în mod expres, să avem această plăcută discuție.
Burlacu
- Luați loc domnule unde vă simțiți mai bine, îmi pare rău că n-am un cauciuc și pentru dumneavoastră, dar vi-l pot împrumuta pe-al meu.
Domnul Blejar
- Este vorba despre două contracte exclusiviste: unul între dumneavoastră, pe de o parte și faimosul teatrul Orion pe de altă parte iar al doilea între persoana domnului Burlacu respectiv (rânjind) tot dumneavoastră ca deținător al drepturilor de autor și domnul director Maurice, mai marele peste unsprezece ansambluri de balet ale mai multor teatre lirice ce-și desfășoară activitatea artistică în mai multe țări europene și ex-europene.
Burlacu
- Piesele acelea de teatru...
Domnul Blejar
- Cele 4 piese de teatru, da, care vor fi puse toate în scenă, deja s-au, putem spune, războit mai multe teatre pentru cele patru manuscrise.
Burlacu
- Și de cele 2 balete aproape terminate... pe care nu știu să le fi trimis pe undeva.
Grațiela
- Le-am trimis eu darling, fără știrea ta. Eram hotărâtă să le-arunc la gunoi, dar m-am gândit, în ultima clipă, dacă e ceva de ele și luăm și noi ceva bani ?!
Domnul Blejar
- E adevărat, par doar ușor neterminate, tocmai în asta constă noutatea absolută, ați creat un curent artistic stimate domn, „actus artis inperfecto”, care după opinia experților, va eclipsa, pentru mulți ani, actualul, nerelevantul, plictisitorul balet contemporan, cel ce mai e pus în scenă cu săli mai mult goale. Vreau semnăturile dumneavoastră pe cele douăsprezece contracte, iar asta facilitează publicarea în facsimil a libretelor la două mari edituri Gaumond și Esterhard.
Blejar scoate dintr-o servietă uriașă, care seamănă mai mult cu o mică valijoară, o sumedenie de dosare și foi disparate și i le dă spre studiu.
Burlacu (încercând să pară reținut, conștient fiind de valoarea sa)
- La prima vedere, aș putea spune (lungind pronunția cuvintelor) (citind în continuare) că n-am obiecții majore asupra acestor contracte.
Grațiela (cu câteva foi în mână, băgându-se în seamă)
- Da, se pare că nu ar fi observații de esență. Și la cât s-ar ridica valoarea acestor contracte odată semnate?
Domnul Blejar
- E vorba de suma care probabil vi se va părea modică, de douăsprezece milioane cinci sute șaptezeci de mii de euro.
Burlacu (pică pe spate de pe anvelopă, căutând să-și țină cumpătul ca orice mare talent care este obișnuit cu astfel de sume, joc ce nu prea îi reușește)
- Cât ?!
Grațiela (repetând în transă)
- Douăsprezece milioane...
Domnul Blejar
- E adevărat, știu, pare o sumă ridicolă pentru valoarea intrinsecă a manuscriselor, dar asta face parte din prima etapă de contact a publicului cu aceste inestimabile creații, vor urma însă, vă asigur, contracte mult mai substanțiale pe măsură ce comunitatea artistică va lua notă de intrarea pe piață a acestor, să le spunem fără modestie, capodopere.
Grațiela (revenindu-și repede)
- Bineînțeles, e puțin, foarte puțin chiar, ce înseamnă douăsprezece milioane pentru asemenea valori, în fine, pentru prima etapă, cum zici dumneata, să spunem că se acceptă, deși noi ne așteptam la mult mai mult.
Burlacu (părând c-a luat-o razna) (copleșit)
- Mult mai mult ! Mult mai mult, sigur ! Mult mai mult ?
Domnul Blejar
- Bineînțeles, voi avea o discuție cu toți antreprenorii artistici interesați pentru mărirea acestei sume pe care o considerați, pe bună dreptate, minusculă. De menționat, la acest onorariu se vor adăuga sumele derivate din spectacolele premium, exemplu ziua de naștere a Reginei Elisabeta, reprezentarea evlavioasă papală, etc. În total cam 13,7 – 14 milioane.
Burlacu
- Eu zic totuși că-i prea mult..
Grațiela (izbucnind)
- Nu-l băgați în seamă, a donat o jumătate de creier, partea cea bună !
Domnul Blejar
- Aceste sume aproape că se vor tripla dacă acceptați vânzarea drepturilor de autor și a drepturilor de difuzare.
Grațiela
- Adică ?
Domnul Blejar
- O sută zece până la o sută cincisprezece milioane, aproximativ. Din care se scad câteva taxe.
Burlacu
- Nenorociții, încasează taxe la puțin...
Grațiela
- Arată el așa, dar știe ce spune, are partea dreaptă a creierului foarte bună, s-a dezvoltat foarte mult și pe emisfera stângă care a rămas goală după operație, i-au pus un burete cu apă. Acum dreapta a invadat emisfera stângă, aproape că-i ies circumvoluțiunile mintoase prin ureche, e extrem de deștept.
Domnul Blejar
- De la această sumă la care s-a ajuns, în sus, câmpul de negociere a devenit foarte strâmt.
Grațiela
- Păi, să zicem că totul ar fi pregătit pentru semnarea contractului, nu-i așa Mihaile?
Burlacu (puțin tulbure)
- 150 de milioane, actele ...eu ce trebuie să fac ?
Domnul Blejar
- Ar mai fi o mică verificare, aș vrea să am certitudinea că mă aflu în fața marelui dramaturg contemporan și a marelui compozitor și aranjor, Burlacu Mihail, așa e procedura.
Grațiela
- Cum adică ? Mai încape îndoială ?! El este ! depun mărturie eu, nevasta lui, cea care a trăit alături de el și îl cunoaște atât de bine. E un talent înnăscut !
Domnul Blejar
- Mă tem că nu e de ajuns, doamnă. Nu înțeleg, e vreo problemă cu verificarea identității ?
Grațiela
- Îmi pare rău, stimate domn dar parcă sunteți de la poliție.
Burlacu (întinzându-i cartea de identitate)
- Nici o problemă domnule, poftiți actul de identitate.
Domnul Blejar (uitându-se mirat)
- Hm, ar fi necesară o expertiză.
Grațiela
- Ce vreți să insinuați domnule ? Că soțul meu nu este cel de pe buletin ?
Domnul Blejar
- Se poate spune și așa.
Grațiela
- Nu-ți face griji Mihaile, testele ADN vor confirma. Nu cumva ai donat și ADN-ul ?
Domnul Blejar
- Deși studiile mele nu cuprind și științele medicale, aș fi interesat dacă în ultima perioadă de timp ați fost donator de organe.
Burlacu
- Foarte puțin. Asta ca să nu fiu nepoliticos și să-i refuz, nimic important, scalpul, un rinichi, jumătate de creier, un ficat, o cornee, organe neesențiale.
Grațiela
- Neînsemnate, domnule, ca și când ți-ai scoate o măsea.
Burlacu
- Ce vreți să insinuați ? Că eu nu mai sunt eu ?
Domnul Blejar
- Cei cărora le-ați donat organele, pot emite pretenții, presupunând că la operele, fără discuție, de o mare valoare, pe care le-ați creat, au contribuit și ei prin organele interne care v-au aparținut în momentul creației dar care, acum, sunt proprietatea terților.
Grațiela (scandalizată)
- Ne vedem la tribunal domnule !
Burlacu (scandalizat)
- Eu n-am creat cu ficatul domnule ! Eu n-am pictat și n-am sculptat cu rinichiul sau cu scalpul domnule !
Domnul Blejar
- În schimb, ați apreciat intensitatea coloristică și proporționalitatea ciopliturii cu corneea, ați compus muzica de balet, piesele de teatru și cele 3 opere și cu jumătatea de creier care nu vă mai aparține acum, ați auzit melodica operelor prin timpanul donat.
Grațiela
- Văd că sunteți foarte bine informat domnule Blejar.
Domnul Blejar
- Un om care susține interesele altora, așa trebuie să procedeze și nu riscă să fie surprins de notificări și citații în instanță, sunt trecut prin multe procese ca să mai fiu surprins de acest caz, cei drept, puțin mai deosebit. Dacă vreți să-mi ascultați părerea, cred c-ar trebui să vă mulțumiți doar cu o parte din copyrightul artistic. În cazul când veți revendica întreaga sumă de bani, veți avea nenumărate procese pe rol, inclusiv urangutanul care a primit rinichiul dumneavoastră se va constitui ca parte vătămată. După cum știți, a fost testat pentru clasa zero pregătitoare, știe să scrie și să citească, e mândria părinților lui adoptivi, a școlii și a orașului, toată presa va simpatiza cu el, vreau să fiu sincer cu dumneavoastră, fără o înțelegere, șansele dumneavoastră sunt foarte mici.
Grațiela
- Ți-am spus că te-ai vândut pe degeaba Mihaile.
Burlacu
- Îmi voi angaja cea mai bună casă de avocatură !
Domnul Blejar
- Pentru rezolvarea problemelor pecuniare propun o negociere directă, programată peste o săptămână, cu participarea avocatului dumneavoastră și a avocatului urangutanului. Noi, cunoscându-ne interesele, vrem să evităm un proces de durată. Repetițiile la baletele și piesele de teatru care poartă semnătura dumneavoastră, merg înainte iar costurile se cumulează spectaculos. Societățile culturale și artistice pe care le reprezint, nu-și permit să plătească corpul de balet, actorii și filarmonicele, fără certitudinea unor premiere.
Burlacu
- Vrei mă o banană ?
Domnul Blejar (surprins, privește spre Grațiela, parcă cerându-i din ochi, ajutorul)
- Nu, mulțumesc. De fapt, eu acum, nu o să vă mai deranjez, totuși pentru un elementar drept de preemțiune, dacă ați fi de acord contra unei sume modice de cincizeci de mii de euro să semnați acest act.
Grațiela
- Așteptam propunerea.
Burlacu
- Dacă nu antamați această discuție aproape că vă bănuiam de neprofesionalism.
Domnul Blejar (scoțând din geantă câteva foi și un teanc de bani)
- Semnați acest contract, (Burlacu se uită superficial și se conformează) așadar, banii dumneavoastră...
Grațiela (smulgându-i teancul de bani din mâna) (vorbește blând, glas mieros)
- Îi număr eu, cu mâna și ochiul tău, îi numeri mai greu.
Burlacu
- Și-i cheltuiesc și mai greu.
Grațiela
- Te-ajut eu și la cheltuit, dragule că doar în căsnicie trebuie să ne ajutăm, nu ?
Domnul Blejar
- Semnați aici și aici, încă odată. Iată din partea noastră această legitimație prin care sunteți binevenit la toate repetițiile cu orchestra teatrului, la repetițiile corpului de balet și la repetițiile actorilor. O rugăminte, podeaua fiind de lemn, proteza piciorului să se termine cu un cauciuc, la mers, să nu deranjați artiștii de pe scenă. La revedere domnule Burlacu, omagiile mele doamnă. Vă voi ține la curent cu preconizata întâlnire dintre reprezentantul casei noastre de avocatură și avocații dumneavoastră.
Grațiela (numărând în continuare)
- La revedere domnule.
Blejar părăsește încăperea
Burlacu
- Cu optimismul meu contagios, eu cred că vom câștiga procesul cu maimuța.
Grațiela (numărând în continuare)
- Știu și eu ? Dacă juriul va fi format din mai multe femei, așa cum se întâmplă de obicei, cred că vei pierde. Doamnele simpatizează de obicei cu animăluțele. S-ar putea ca procesul dintre un om și o maimuță să fie strămutat la curtea animalelor de casă și să fi judecat de un judecător neutru, de exemplu de un cal sau de un elefant.
Sună din nou soneria. Apare slujnica.
Slujnica
- Domniță, un domn cere să fie primit.
Burlacu
- Cine-o mai fi ? A început să-mi fie frică. Pune banii în seif.
Grațiela
- Spune-i să mai aștepte puțin. Mai am de numărat.
Slujnica
- Da doamnă. Îl pot primi în anticameră ?
Grațiela
- În nici într-un caz, va trage negreșit cu urechea la tot ce vorbim.
Burlacu (coborând din anvelopă șontâc, șontâc, și așezându-se pe un fotoliu)
- Nu crezi că ar fi potrivit chiar să angajăm un avocat să-mi susțină drepturile intelectuale ?
Grațiela
- Știu și eu ? Mi-e teamă să nu fie bani aruncați. (îl privește din cap până-n picioare) Nu pari a fii intelectual.
Burlacu
- Oricum, săptămâna asta am strâns ceva bani. Patruzeci si opt de mii cinci sute pe ultimele 2 romane, plus drepturile de republicare,douăzeci și șase de mii pentru opera bufă doar primele zece reprezentări, plus zece la sută din viitorul turneu european care va face săli pline încă mult timp de-acum în colo așa cum garantează critica, o sută unsprezece mii șase sute, avansul pentru cele trei piese de teatru cu premierele în următoarele două luni...
Grațiela
- Și doar optzeci și nouă de mii pe ultimele două tablouri, nu-ți mai cumpăr uleiuri și pânze, n-ai cine știe ce randament, bani aruncați.
Burlacu
- Ce vrei, de abia sunt apărute, iar eu sunt încă în viață, hu, hu, ha, ha, posteritatea însă ne va răzbuna. Pânzele mele vor valora înmiit !
Grațiela (cu îngâmfare)
- Prea mică recompensa pentru noi, artiștii, trecători prin viață, care-am iubit atât de mult arta. (strângând banii cu putere la piept)
Burlacu
- Gestul firesc era să mă iei pe mine în brațe, nu banii !
Grațiela
- Oh da, scuze ! Mi-a fost teamă să nu-ți rup ciotul piciorului sau proteza mâinii să nu fie ruptă în îmbrățișarea mea pătimașă, plus că o strângere puternică în brațe crește tensiunea pe ochiul rămas funcțional. Dar tu știi cât te prețuiesc !
Burlacu
- A mai sosit ceva ?
Grațiela
- Niște întâietăți de publicare prost plătite și cumpărarea drepturilor pentru primele tale scenarii de film, despre un școlar introvertit care reușește să schimbe filozofia de-o viață a unui pedagog, dacă-ți mai amintești, alt scenariu despre un tânăr dintr-un cartier de proastă reputație care este confundat și reușește să trăiască, până a fi deconspirat, într-o reședință privată de lux. Nouăzeci și cinci de mii plus o sută douăzeci și șase de mii plus șaptezeci și opt de mii, binișor dar nu extraordinar.
Burlacu
- Nu-mi amintesc de nici un scenariu, deși fac eforturi.
Grațiela
- Probabil că totul a fost pe jumătatea de creier pe care ai donat-o.
Burlacu (indignat)
- Dar ăsta e adevărat furt intelectual !
Grațiela
- Nu-ți mai amintești nici că ai semnat pentru ca beneficiarul transplantului să poată folosi toate informațiile de pe emisfera donată ?
Burlacu (învins)
- Ei bine, de ce să mint, nu-mi mai amintesc nimic.
Grațiela
- Ce te-ai face fără ca eu să-ți gestionez toate sumele de bani ? Dacă știam eu Mihaile cât talent zace ascuns în tine, te mai lăsam eu să-ți provoci singur atâtea mutilări ?! Ai semnat repede pentru bani !
Burlacu
- Tu și cu soacră-mea, numai voi două sunteți răspunzătoare de ceea ce mi se-ntâmplă.
Grațiela
- Noi n-am semnat nimic, tu cu mânuța ta ți-ai ales destinul.
Burlacu
- Am putea să cheltuim ceva din banii ăștia pentru a-mi reface corneea pentru a-mi reîntregi ficatul, a-mi pune la loc scalpul, mâna și gamba piciorului. Și creierul ! (bocind) Îmi vreau creierul înapoi ! Vreau emisfera mea preferată cu care gândeam atât de profund de la lucrurile mărunte de zi cu zi, de la aprecierea femeilor până la conjuncturile cele mai dezarmante.
Grațiela
- Nu numai că ne-ar costa o groază de bani, dragule, dar n-ai mai fi tu cel de-acum, la care țin foarte mult, (lingușindu-se ) cu toate micile defecte fizice, care-ți dau în schimb, așa, o personalitate mai individualistă, mai pregnantă, mai puternică ! Ai văzut cum fac pasul în spate oamenii care te văd. Impresionezi prin alura inconfundabilă de personaj legendar pe care ți-o dau aceste mici amputații atât de fermecătoare. Eu țin la tine așa cum ești acum. Ești handicapatul meu preferat. Și pentru ce ai face asta ? Ai proces cu o maimuță numai pentru că i-ai donat un rinichi. Dacă ai beneficia de organele altor frustrați, procesele ar curge gârlă și s-ar alege praful de mica noastră avere strânsă cu atâtea sacrificii. Să nu crezi că mie îmi este ușor să te văd așa zi de zi și să te numești soțul meu, numai la gândul că știindu-te slab la minte te vor înșela cu drepturile cuvenite din copyright, prefer să-i gestionez și să-i cheltuiesc eu, nevasta ta, decât alți escroci, mă sacrific. Ca să nu ni se audă vorbe că am fost înșelați. Și-apoi, cel căruia i-ai donat creierul a murit la două luni, n-a rezistat, începuse să vorbească singur, se-apucase să-i modeleze mătura nevesti-sii cu foarfeca, citea poezii în parc rațelor sălbatice, era dus ! Bine c-ai scăpat de jumătatea aia de creier !
Burlacu
- Modelarea cu foarfeca, a măturii. Ce forță creativă brută !
Grațiela
- După două săptămâni a vrut să ți-l dea înapoi fără pretenții materiale, îți mai amintești, s-a jurat, cine o mai preleva de la un artist ceva, să fie ajuns de blestemele cele mari.
Burlacu
- Îmi vreau creierul întregit !
Grațiela
- Ziceai că te simți bine așa, că nu te mai doare gâtul de-atâta greutate, că inima pulsează mai ușor și nu mai visezi femei în fiecare noapte.
Burlacu
- Și femeile au fost pe partea cealaltă a creierului. Mi-ar mai trebui și mie un pom în care să dorm legănat, agățat de-o cracă !
Grațiela
- Te-ai mai plâns, iar eu ți-am promis că în câteva zile vine o echipă și-ți montează un smochin stufos cu scorbură, cum îți place ție.
Burlacu
- Cred că mă iubești chiar mai mult acum, decât mă iubeai înainte, sărac, dar întreg la trup.
Grațiela (reluând numărarea banilor)
- Evident dragul meu, cum ar putea fi altfel ?! Și am mult mai mare grijă de tine, bineînțeles și de averea ta.
Apare slujnica.
Slujnica
- Doamnă, domnule, permiteți ?
Grațiela
- Zi !
Slujnica
- De un sfert de oră, afara așteaptă un domn care insistă să fie primit.
Grațiela
- Afară plouă ?
Slujnica
- De un sfert de oră, doamnă.
Grațiela
- Bine, atunci mai lasă-l în antecameră încă un sfert de oră, să se usuce !
Slujnica
- Întocmai, doamnă.
Burlacu
- Eu zic să-l lăsăm doar 5 minute să fie totuși puțin umed.
Grațiela
- Cheamă-l după cinci minute.
Slujnica
- Așa voi face, doamnă.
Slujnica iese.
Burlacu
- Hai să-l chemăm, că iar uităm de el.
Grațiela sună dintr-un clopoțel.
Intră în încăpere slujnica.
Slujnica
- Doamnă, domnule...
Grațiela
- Cheamă-l acum.
Slujnica
- Am înțeles, doamnă.
Scena 3

Slujnica iese. Intra în cameră, impetuos, un bărbat mic, chelos, spilcuit, vorbind repede și mișcându-se fără încetare.
Clănțău (ceremonios)
- Bună seara la toată lumea. Mă numesc Paraschiv Clănțău Zornăianu, sunt avocat, și reprezint interesele clientului meu în persoana domnului Ranguțu Maimuc.
Burlacu
- Sună cunoscut Maimuc ăsta.
Clănțău
- E frate-tău de sânge, împărțiți aceiași rinichi, domule !
Grațiela (puțin nervoasă)
- Ce dorești domnule ? Cu ce ocazie pe la noi ?
Clănțău
- Vreți să vă vorbesc oficial sau neoficial ?
Burlacu
- Cât se poate de oficial și scurt.
Grațiela
- Mai bine-l mai lăsam în ploaie.
Clănțău
- Clientului meu, după cum probabil știți, i s-a făcut carte de identitate, învață cu rezultate foarte bune, cursurile scolii primare.
Grațiela
- Cu rezultate bune.
Clănțău
- Cu rezultate foarte bune !
Burlacu
- Vezi, rinichiul meu savant...
Clănțău
- Și a devenit cetățean cu drepturi depline, urangutan european.
Burlacu
- Numai rinichiul meu e european, restul aparține junglei.
Clănțău
- Dumneata ai un discurs rasial, cu frecvente derapaje democratice, opus normelor și valorilor europene unde se promovează înțelegerea și acceptarea.
Grațiela
- Și căsătoriile între mamifere vertebrate ?
Clănțău
- Numai între pongide și hominide, domniță (lingușitor) vreți să vă măritați cu mine?, am o stare materială bună...
Grațiela
- Nu sunteți genul meu preferat de maimuță...
Clănțău
- Pot face ca maimuța dumneavoastră preferată.
Burlacu
- Domnule avocat, n-am de gând să vă țin mult în casă, pentru ce-ați venit, faceți un scurt expozeu.
Clănțău
- Revenind deci, la problema pentru care sunt eu aici, clientului meu i s-a făcut o mare nedreptate care va fi soluționată în instanță, (îndulcindu-și tonul) dacă, bineînțeles, nu cădem de acord. După cum prea bine știți, în urma transplantului rinichiului dumneavoastră, clientul meu a trecut printr-o perioadă dureroasă de metamorfism. A devenit dintr-un urangutan, ființă sălbatică, spontană și periculoasă, un cetățean responsabil al societății noastre, care-și plătește taxele și veghează la bunăstarea urbei. În două cuvinte vom intenta o acțiune în justiție pentru a revendica o parte semnificativă a averii pe care o dețineți acum.
Grațiela
- Dar e de-a dreptul scandalos, unde s-a mai pomenit așa ceva, ca o maimuță să revendice averea unui om ? E strigător la cer.
Burlacu
- Nemaipomenită obrăznicie, nu-mi vine să cred că mi se întâmplă tocmai mie. E o farsă, nu-i așa? Mi-a făcut cineva o farsă, evident.
Clănțău
- Vă asigur că nu e vorba de așa ceva, după prima citație la tribunal vă veți da seama că lucrurile au luat o întorsătură periculoasă, aș putea spune catastrofală, pentru averea pe care o posedați.
Grațiela
- Hai, și așa, neoficial, ce ne spui, repede, până nu te arunc pe ușă afară.
Clănțău
- Oh, sunteți atât de energică, doamna mea. Domnule Burlacu sunt un admirator, fără rezerve al soției dumneavoastră.
Burlacu
- Sunt măgulit domnule. Hai că te dau eu în brânci afară neoficial... (încercând să-l azvârle afară)
Se interpune Grațiela
Grațiela
- Să-l lăsăm totuși să spună ce mai are de spus până la sfârșit, și poate nu-l dăm afară, ci mai întâi îi rupem aici oasele.
Clănțău (mai mult scandalizat decât speriat)
- Doamnă, vă rog, nu mai stau o clipă într-un loc unde-mi este pusă viața în pericol, bănuiam că negocierile vor fi presărate cu incidente, dar nu atât de abrupt ! Furia vă face să neglijați faptul că sunt avocat, și integritatea mea corporală nu poate fi lezată ?
Grațiela
- Da, scrie în codul de procedură penală că avocații nu pot să încaseze pumni. Dar o să-i facem pe loc o ușoară corecție acestui act normativ.
Burlacu
- Hai spune ce mai ai de spus, canalie de tribunal.
Clănțău
- Mai ușor cu epitetele. Epitetele se contabilizează. (notează ceva într-un carnețel, se uită la ceas și notează mai departe) Acum, cu titlu neoficial, (îndulcindu-și vocea) de ce să trecem măi, oameni buni, prin tribunale, s-ajungeți de râsul lumii că aveți înfățișare la tribunal, în proces cu un urangutan, mai bine facem o înțelegere amiabilă.
Burlacu
- Uimitor, o înțelegere cu o maimuță !
Clănțău
- Vă rog să nu-mi jigniți clientul (notează din nou în carnețel) aceste derapaje verbale, această lipsă de respect, vor fi consemnate în fața judecătorului. Clientul meu este un cetățean integrat în societate cu drepturi depline. Cu îndatoriri, responsabilități, dar și cu drepturi.
Burlacu
- Are dreptul să-mi ia averea făcută cu trudă și prin talent. O să cer probă în instanță să producă și el creații cu valoare artistică.
Clănțău
- O să vă mirați poate, dar a și scos câteva acuarele, și-a sculptat o creangă subțire cu atâta măiestrie !
Burlacu
- Ca să-și servească desertul de furnici din crăpăturile arborelui.
Clănțău
- Trecând peste ironiile dumneavoastră ce trădează acumularea unei inimaginabile frustrări, operele lui Ranguțu Maimuc, sunt expuse în holul muzeului Brukenthal, și mai aflați că este pe cale să se materializeze o expoziție itinerantă, sponsorizată de Geo Wild Romania, intitulată „De la Tarzan la Tițian, pariurile maimuței moderne”. De fapt eu și cu Ranguțu am hotărât să acordăm acestui post de televiziune întâietate la transmiterea în direct. Nici nu vă vine să credeți câte trusturi media au cumpărat în avans drepturile de redifuzare a procesului Maimuc contra Burlacu.
Grațiela
- Pe scurt, domnule Zornăianu Clănțău, ce pretinde partea vătămată ?
Clănțău
- Nu bănuiți ce pretinde ? Pretinde tot, adică toate drepturile intelectuale până la ora de față, materializate prin sumele de bani acordate de terți, pentru valorificarea acestui capital artistic: creații lirice, balete, piese de teatru, artă plastică, beletristică, absolut tot, iar noi bănuim că ați compus și muzică populară oltenească și de pahar plin, e-adevărat contra unor sume de bani derizorii.
Burlacu
- Numai de pahar băut.
Clănțău
- Noi considerăm că după transplantul glandei renale, toate acestea aparțin clientului meu. Nu avem însă nici un fel de pretenții la bunurile materiale ce decurg din vânzarea, ulterioară momentului de față, a viitoarelor creații artistice, ce vă vor aparține, așadar, în exclusivitate.
Grațiela
- E scandalos ! E un adevărat jaf !
Burlacu
- E inuman, o practică barbară de stoarcere de bani, escrocherie dusă la limitele absurdului. Un mamifer aparținând regnului animal, să-mi moștenească mie averea !
Clănțău
- Dacă doriți să continuăm procedura de intentare a procesului, nu o să aveți decât de pierdut, casa de avocatură pe care o reprezint, este foarte puternică, în plus, a strâns toate mărturiile, probele, fișele medicale, pansamentele și bandajele transplanturilor, expertizele asupra autenticității rinichiului, totul bine rânduit, va face o impresie puternică juriului, vă asigur. Sfatul meu, deși am pierde sume măricele din transmisiile ședințelor, noi vă propunem zero virgulă doi la sută din drepturile de autor pentru balete, zero cincisprezece, pentru scenariile de dramaturgie și opere și zero virgulă zece din restul creațiilor. Prin reciprocitate vă acordăm și dumneavoastră 50 la sută din câștigurile provenite din vânzarea bățului domnului Ranguțu zis și Maimuc, operă care se va licita la Londra de casa de licitații Saxonbye.
Burlacu
- Bine dar rinichiul actual al maimuței...
Clănțău
- Protestez la folosirea termenului „maimuță”.
Grațiela
- Nu se admite, continuă.
Burlacu
- Rinichiul acestui mamifer vertebrat era al meu, și funcționa la întreaga sa capacitate, când am conceput totul., hu, hu, ha, ha, hu, hu.
Clănțău
- Asta urmează să dovediți, ceea ce va fi foarte greu pentru că plicurile trimise, pe care le-am recuperat de la terți și le deținem ca probă în instanță, au fost expediate ulterior operației de transplant.
Grațiela
- Juriul, sper, va avea capacitatea de a înțelege că nu rinichiul a compus balete ci creierul.
Clănțău
- Sângele care a ajuns la creierul soțului dumneavoastră, a fost filtrat de toxine de rinichiul clientului meu, în lipsa acestei operații, artistul n-ar fi putut să aștearnă pe hârtie, o notă, o literă sau, o pensulă îmbibată în culoare, pe pânză.
Burlacu
- Nici o înțelegere, ne vedem în instanță.
Amândoi soții îl împing forțat spre ușă pe avocat care opune o oarecare rezistență.
Clănțău
- N-aveți nici o șansă, sunteți victimele neînțelegerii procesului de creație artistică ...stați ! (se opresc) Să-mi notez ora când m-ați împins !
Îl smucesc aruncându-l dincolo de ușă.
Cortina

EPILOG (ACTUL 3)

Scena 1

Aceeași încăpere cu mobila puțin mai jupuită, camera neîngrijită, lucruri aruncate peste tot. Un televizor cu diagonala mare la care stă relaxat, așezat pe un cauciuc Burlacu.
Știrile de la televizor
O reporteră transmite de la fața locului, de pe scările tribunalului.
- În urmă cu puține ore s-a încheiat procesul pierdut de artistul dramaturgul și muzicianul Mihail Burlacu. Vă întrebați probabil cine a avut câștig de cauză impresionând juriul. Ei bine, nimeni altul decât cimpanzeul domesticit Ranguțu Maimuc.
Burlacu
- Hu,hu, ha, ha, hu, o s-o dea în judecată, e urangutan, o să spună că e profund jignit greșindu-i specia.
Reportera (continuând)
- Acesta, conform hotărârii instanței de judecată a câștigat optzeci si patru virgulă douăzeci și trei milioane de dolari. Artistul Burlacu Mihail sau cum l-a numit presa artescrocul de succes, este acum, realmente ruinat.
Intră Grațiela și se așează plină de exuberanță și atitudine, în spatele cauciucului pe care stă Burlacu.
Reportera (în continuare)
- O altă lovitură primită de Mihail Burlacu este despărțirea de soția sa și căsătoria ei cu Ranguțu câștigătorul în instanță a fabuloasei averi a controversatului artist. Ea a declarat în exclusivitate pentru postul nostru că a înțeles din timpul procesului cuvintele în urangutană a parții vătămate care prin ha, hu,hi, hu ha, ha, i-ar fi spus cât de mult o iubește si și-o dorește la casa lui ca soție iubitoare și fidelă, amândoi hotărând să-și unească destinele în cel mai scurt timp.
Burlacu (vorbind imaginar cu reportera)
- Ce înseamnă în ziua de azi să știi urangutana, de la mine a învățat-o.
(spre Grațiela) Dar n-o știi totuși, atât de bine.
Grațiela (afectat)
- Am timp s-o învăț lângă iubirea mea, acest minunat și plin de bani, urangutan.
Burlacu
- Și cu mine ce faci ?
Grațiela
- Nu-ți face griji, ești un artist adevărat. Nu mai trebuie să muncești, am aranjat să devii pensionar.
Burlacu
- Eu, să devin pensionar, la vârsta mea ! Nu m-aș împăca niciodată cu ideea asta.
Grațiela
- Dacă ai fost atent la hotărârea curții, ție, pierzând aproape tot, partea vătămată e obligată să-ți asigure locuință și hrană. Am pregătit pentru fostul meu soțior, la care țin încă atât de mult, o cușcă foarte confortabilă care a aparținut viitorului meu soț, iar tu vei deveni pensionarul grădinii zoologice Bucov. Te vor hrăni bine și vei avea timp să compui și balete, și romane, și poezii, vei fi vizitat de mulți oameni mai ales sâmbăta și duminica din rândul cărora vei avea de unde să-ți alegi personajele. Spune tu, nu-i extraordinar ? Ți-am donat cușca fără pretenții materiale, nu trebuie să-mi mulțumești. Încă o dovadă de cât am ținut și încă mai țin, ca proasta, la tine. (îl pupă pe bandană)

Scena 2

Grațiela își aprinde o țigară și părăsește scena. Apar domnul Blejar, Lefterie, reprezentantul Bammer și Paraschiv Clănțău Zornăianu, toți în halate albastre, împingând o cușcă pe rotile, apoi amăgindu-l cu o banană pentru a-l băga în cușcă, lucru care-l și reușesc din prima încercare.
Burlacu (vorbind cu cei patru și mâncând cu poftă banana câștigată ușor)
- Urangutanul ăsta, Ranguțu, nu-i mai bine ca bărbat decât mine. Nu știu ce-o fi găsit la el ! Dar eu o mai aștept. O să se convingă ea la ce-a dat cu piciorul. Hu, Hu, Ha, Hî, Hî. Și-o să se întoarcă, o lună-i dau, maxim un an. Trebuie să treacă ea pe la grădina zoologică, îi recit un poem și-i a mea, ce ziceți mă băieți ?! Hu, Hu, Ha, Hî, Hî, Hu, Hu.
Reprezentantul Bammer (strigă într-una, schimonosindu-se la el)
- Rinichi, rinichi, rinichiul, rinichi, rinichi !
Domnul Blejar (rânjind)
- Am aici niște contracte noi pentru tine artistule (de mai multe ori îi întinde printre gratii un sul gros de hârtie, de fiecare dată trăgându-i-l repede înapoi și lovindu-l peste nas cu el)
Lefterie (zgâlțâind printre gratii o perucă)
- O vrei ? Uită-te puțin ce păr frumos ai avea.
Paraschiv Clănțău imită o maimuță dezvelindu-și dinții și clănțănind întruna. Apoi trece cu un băț peste zăbrelele cuștii, enervându-l la culme pe Burlacu. Acesta încearcă disperat să prindă bățul sau să-l muște.
Grațiela (prefăcându-se că-i ia apărarea) (zâmbet disprețuitor)
- Pentru numele lui Dumnezeu, lăsați-l în pace, în definitiv, e fostul meu soț ! (către Burlacu) te simți bine Mihaile ? Uită-te, ți-am adus niște zarzăre coapte că bananele s-au scumpit.
Cușca face de două ori ocolul scenei înainte să dispară în culise.
Cortina.




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!