Alb

Sufletul unui copil e locul unde se aşează Dumnezeu, atunci când simte nevoia să se odihnească...

Crochiu

Cuvintele înşirate pe aţă n-au tâlc decât pentru acela care ştie ce înseamnă să se decoreze cu şiragul lor. O mână decorată cu un şirag de cuvinte, un inel din fir de iarbă răsucit după deget, de şapte ori şapte...

Tacerea care-l scalda..

Dacă întrebi un pictor prin ce analogii ar putea asemui, de exemplu, zborul unui fluture, ca să-l poată vedea şi un orb, artistul ar spune: zborul fluturelui să-l vezi ca aroma bostanului copt toamna în cuptor... E ciudat cum lumile pot fuziona pe margini... Bostanii copţi în vatră - armonii presimţite, ecouri de bucium zbătute de porţi, sfâşietoare miresme de amintiri ce picură mărunte în ochii de pe aripile fluturilor adormiţi de-acum, în aşternuturi de cânepă…
Să nu risipim aroma... pentru că oamenii care n-au văzut niciodată fluturi să şi-i poată imagina zburând, adulmecând bostanii…

Noaptea e jumatatea

...apele ochilor tăi negri, prin care locuitorii pământului din tine pot să privească noaptea mea înstelată...

Tabloul cu o barca, al femeii lui Zobar

Vreau sa ştii, bărbatule ce meştereşti în cuvinte, un dar e parte din cel ce dăruieşte şi minunea e atunci când acela ce primeşte darul şi-l asumă, păstrând în buzunare feliile celuilalt.
Nu te mira de nepotrivirea cerului cu barca, acceptă darul, ca să ai şi tu partea ta de legănat dintr-o femeie atât de generoasă, ce se mulţumeşte din drag de tine doar cu o simplă aromă de cafea...
...şi sunt apoi o mie şi una de nopţi încolăcite, pe care sufletul le poartă pe sus, ca pe nişte seminţe de păpădii...

Elixirul dumnezeiesc

Sticla închisă etanş este casa spiritului ce provine dintr-o rămurea, de vreme ce ai esenţa ta vie, păstrată în el. Eşti sticlă de Murano…Cât despre dulceaţa cireşelor amare…e suficient să-i întinzi aroma culorii ei îmbătătoare, cu un singur deget cu inel, pe o farfurie...

Iubire-stranie vorba

Sub fire de iarbă ale gândului meu-colorofilă... Terra verde, alternanta jocului de roşuri pământ... Şi noaptea-i mai albastră şi florile mai roşii aţipind pe frunze şi licuricii galbeni, scăpărici roind…

Albastru eternitate

Ochiul negru, verde, sau căprui, e tot albastru pe dinlăuntru, pentru că prin ochii albaştri ai ochilor negri, verzi, sau căprui, se priveşte sufletul ca în oglinda unui lac...

Foc intr-un altar..

Fierberile pământurilor din noi întreţin focurile veşniciei, cred eu…
Roşul nocturn - focul miezurilor noastre…

De dor...

Gând tăinuit, păstrat ca între filele unei cărţi de rugăciuni către Dumnezeu, închis în cuib al peliculelor străvechi, ce se aşează din mlădiţe şi frunze ale Lumii Pierdute, protejând nopţile florilor de câmp, ce nasc din ouă, secrete…

Oranj-Albastru

Se scutură albastrul de-atâta necuprins şi cad portocaliuri mărgele înşirând...

Pamantul asa cum si-l imagineaza nebuloasele

Mai presus de steluţa pe care-o agăţ de tichia albastră - formulele magice pe care mi le dăruieşti şi convingerea că dacă sufletele ar hălădui să se regăsească în nebuloasele pe care noi pământenii le privim acum şi ne minunăm, ele s-ar simţi tot ca şi pe pământ, şi tot aşa cum ştiu aici să se înalţe, zburătăcind la două palme de nisip…

Grafii nedefinite…

O ciudată alcătuire, privelişte ireală, când noaptea încrengăturilor de ramuri ultramarine îşi cheamă în şoaptă poezia...
Copacul eşti tu, în dumbrava ta minunată, Lizuco...

Cand se inchide o usa, se deschide intotdeauna un geam

O bucată de aţă are, din loc în loc, noduri. Aşa îţi tot vine să faci dacă ţii un capăt de aţă în mâini şi îl suceşti după deget…
Un nod îi urmează apoi altuia, distanţa dintre noduri nu contează, important e ca degetele să se oprească pe zgronţurile acelea ca pe nişte mătănii, pentru că altfel aţa, cu cât e mai fină şi de mătase, taie ca lama de cuţit.
Sunt solidară cu cei care iubesc aceleaşi lucruri ca şi mine, (oh, şi ce lucruri şi nuanţe câte şi mai câte)...
Şi-atunci, printre zăbrelele paşilor noştri solitari, creşte iarba.

Casa din mar

Uite:
Dacă locuieşti într-un măr, ai parte de miezuri, ai sâmburi aşezaţi în cuiburi în formă de stea, ai zemuri cu care să-ţi lipeşti şi să-ţi repari sufletul, ai jumătate roşu şi jumătate verde ca să te îmbraci... tu eşti înzestrat să ţi se cuvină să locuieşti într-un măr, ai harul lui Dumnezeu pentru a ţi-l dori şi ai libertatea să te cuibăreşti om - spirit în pulpa fructului tău...
Eu nu pot însă decât să-ţi ofer un măr, ca tu să ştii să faci apoi în aşa fel încât doar pe două fire de iarbă să ardă dumnezeieşte albastruri.

Sa-ti spun un secret

- Spune-mi o poveste...
…să nu-mi mai simt tăcerea atât de adânc… să nu-mi mai fie dor...
- Noaptea florilor de câmp, naşte din ouă secrete...

S

Litera S este dispusă pe verticală, începând cu vechile ornamentaţii. Ea face parte din familia de forme ce au născut spirala, o mişcare ce face legătura între cer şi pământ, munte şi vale, valuri şi vârtejuri. Ceea ce o domină este unitatea de mişcare ce stabileşte relaţii între fiinţe, compatibilităţi de elemente şi niveluri diferite, prin deschiderea de sus, sau curbura întoarsă în jos, depinde cum o priveşti… Aşa spune dicţionarul de simboluri.

Deci acum am tot dreptul din lume să mă uit eu la tine şi să-ţi spun: mulţumesc pentru deschiderea mea de sus, domnule rudy valentino.

Iubirea metal, apa si lemn si foc si pamant…

iubirea în Ochiul Metal, frânturi de albastru, din cer mineral,
iubirea în Ochiul Lichid, oceanul oval şi-un copil adormit,
iubirea în Ochiul de Fag, săruturi de arbori, încâlciţi din prea drag,
iubirea în Ochiul de Foc, nuanţe de roşuri, mestecate-n ghioc,
iubirea în Ochiul de Lut, pământuri ce fierb când aşezi un sărut,

iubirea-n Copilul Cuvânt, cu albastru cerneală, un copil pictând...

Sapte miezuri de matase

Sunt tentată să deşir cuvintele, ca să am din ce face un ghem. Cuvintele sunt superb răsucite după sensurile lor...
Ne invadează toamna, chiar mai pregnant decât toată grija noastră de a-i face faţă aşezând toate anotimpurile noastre, scut... (toamna întotdeauna te aduni în tine, din ce-ai rămas din vară)...
Bruma-ne-ar verdele aromei tale, hăţiş de vânătoare al peretelui din dreapta mea şi roua argintată laolaltă a ghiocului de scoică în mătase diluată purpuriu, licărind umbre albastre, într-un samovar…

Semn

Respiră pădurea albastră cărări de mult părăsite, păstrează aroma verzuie prin pori selenari de mătasă, e galbenă toată suflarea şi perele zemuie coapte şi toate în suflet s-aşeze…
…Simţi toamna?! Simţi toamna cum suie?!

O ANUME nuanta de rosu

Brun violoncel (acorduri grave), umbră arsă (ciocolată amăruie), siena (substanţa zidăriei), ocru auriu (preţiozităţi şi rafinamente), cadmiu (şăgalnice priviri), garanţa (albastru cerebral), roşu englez (prestanţă).
ROŞU IMPERIAL, starea desăvârşită a roşului conştient de nelimitatele sale nuanţe ce-l compun.

O luna noua orice trup devine…

Luna, timpul viu ce-l măsoară Iepurele Alb, mestecându-l noaptea din ierburi de vrajă şi descântec, în mojarul său de argint...

Sidef
…Îţi spuneam, ce ciudat fuzionează lumile pe contururi...
…Câtă satisfacţie să priveşti tu, artistul, CE din tine este cuprins în alt contur...
…Cum se citeşte migala cu care adunăm noi de pe plajă scoicile cu sideful cel mai neatins de priviri al firului de nisip învelit în smălţuitele irizări ale apei ce ne inundă… căutări, secrete, grafii, adieri filigranate pe umeri, zboruri şi licăriri, o pofta şi un dor fără de gând...