poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3162 .



Actul al II-lea
proză [ ]
Volumul al II-lea

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul Bogdan ]

2009-01-31  |     | 



Actul al II-lea

Personaje:
- Harut,
- Marian,
- Slăbuțul



(Scena înfățișează la început o cabină strâmtă și insalubră a unui veceu turcesc din Gara de Nord. Gresia este mizerabilă. Cazanul de apă, suspendat deasupra lui Harut, este din fontă vopsită în verde iar sfoara, care leagă pârghia prin care se ridică flotorul, este ruptă de sus. Nu știu dacă este indicat ca regizorul să reproducă și mirosul acid al urinei amestecat cu clor. Grimasa de pe fața lui Harut ar trebui să indice acest lucru.
Lumina este obscură. Iar cele câteva corpuri de iluminat at trebui ascunse în așa fel încât razele de lumină să treacă prin fumul de țigară de proastă calitate dintr-o parte în alta a scenei: haotic, impropriu, de jos în sus, din colțuri spre ieșire, aiurea.)



„Gabi, pasiv... ” și un număr de telefon. Alături, scris cu carioca sau creionul, pe toată suprafața gresiei infecte a cabinei veceului turcesc, alte și alte mesaje, prin care i se ofereau tot felul de servicii sexuale. Își închipuia cum scribii mâzgăleau grăbiți acele misive pe suprafața lucioasă, separați de forfota Gării de Nord de o ușă verde de pfl, închisă pe dinăuntru cu un zăvor minuscul. Își încheie prohabul și, deschizând ușa cu umărul, se apropie de chiuvetă privind rozeta de inox, cu antebrațele ridicate din coate, ca un doctor cu mâinile sterilizate, întrebându-se dacă nu este de preferat să nu se mai spele.
Alături, în fața altei chiuvete, aranjându-și părul cu degetele ude, un tip slăbuț îl privea prin oglindă. Chiar în momentul când i-a surprins privirea, slăbuțul, zâmbind degajat, îl întrebă dacă mai are timp până la plecarea trenului.
Stomacul i se strânse într-o fracțiune de secundă și un gust iute îi urcă din burtă până în cerul gurii. Îl ocoli pe slăbuț aproape în fugă, înjurând-o în gând pe femeia care vindea bucățele de hârtie igienică la nici un metru distanță de această fază, complice la tot ce se întâmpla în haznaua aceea. Urcă scările în fugă și se liniști abia când ajunse sub cerul liber.

(Scena se schimbă pentru câteva secunde doar în imaginația lui Harut. Pentru spectatori această schimbare nu este vizibilă dar Harut retrăiește o scenă din Ierusalim, de la Mormântul Maicii Domnului. Grădina Ghetsimani. Multe scări. Penumbră. Lumânări pe toată lățimea scărilor, de jos până sus. Harut este îmbrăcat în negru. Se pregătește pentru Liturghie.
Se apropie de el un diacon pe care o să-l numim: Muzicianul. Acesta îl salută pe Harut, dă mâna cu el și îi șoptește la ureche, continuând să îi păstreze mâna în strânsoare: „Știi, părinte, starețului nostru îi place de sfinția ta. Ar dori să aibă o relație de prietenie mai specială cu dumneavoastră.” În timp ce vorbește, Muzicianul îi mângâie palma lui Harut cu arătătorul mâinii. „Ar putea avea grijă de sfinția ta. Mai un bănuț, mai o excursie în Eghipet... nimic ce poată să bată la ochi. Discreție totală!” a continuat muzicianul, împrăștiind peste Harut un miros de ceapă și măsline verzi „Și asta doar pentru a-i acorda din când în când plăcerea de a vă suge mădularul. Un fleac, zău!”.
Spectatorii, care nu au văzut această scenă, nu văd nici cum Muzicianul stă în genunchi în fața lui Harut, cu o grimasă de durere pe chip, și nici nu aud cum îi pârâie oasele mâinii.
„Grota”, în care se află cei doi, se umple de o lumină neagră. Nu se mai văd nici icoanele, nici pâlpâirile flăcărilor din candele. După câteva clipe de beznă totală, în mintea lui Harut încep să apară câteva raze de lumină gri, ca trecute prin apă, izvorând din marmură spre tavanul afumat de milioane de lumânări.
Multă vreme Harut va simți în palmă semnul de recunoaștere al homosexualilor.
Scena revine la normal. București. Ziua apariției volumului Arevahar. Spectatorii nu vor ști niciodată la ce s-a gândit Harut în acele câteva clipe în care acesta fugea pe scările toaletei publice.)



Abia aproape de ieșirea din gară realiză că ține mâinile tot sus, așa cum îl surprinsese întrebarea, de parcă păstra între palmele deschise, depărtate, o măsură de material, ca într-un banc pe care-l uitase demult și despre al cărui final nu-și mai putea aduce aminte.
Marian (care îl așteptase în mașină): Am uitat să-ți spun că veceul Gării de Nord mișună de homosexuali. Ceva experiențe? Continuă privindu-l rânjind.
Harut(Exclamă iritat în timp ce încerca să readucă mașina în trafic, dând cu spatele de pe bordura înaltă pe care cocoțase Fordul în grabă, cuprins de febra nevoii de a ușura într-un București supra-aglomerat, lipsit de cabine publice de W.C): Experiențe... pe mama lor! Data viitoare mă piș pe mine! (continuă Harut, făcând semne disperate înspre mașina din spate pentru a-l lăsa să intre pe bandă).

(Scena se privește din mașină. Habar nu am cum o să încapă publicul pe „locul mortului”! Cert este că va sta acolo și va avea centura de siguranță pusă.
Se desfășoară astfel, ca povestită de autor: După câteva zeci de minute de bâjbâit prin cartierul Giulești și după ce au traversat Podul Grand de câteva ori, ajunseră la depozitul firmei transportoare, de unde trebuia ridicat coletul cu cărți sosit de la tipografia din Iași.
Coperta cărții nu era atât de reușită pe cât și-a dorit. Chipul copilului de pe copertă era neclar, iar când îi întorceai suprafața sub razele de lumină, umbre de contur negru dovedeau calitatea îndoielnică. Și-a ascuns nemulțumirea. În fond, publicase această carte ca pe un preambul și singurul motiv de bucurie era acela că, pe una din primele pagini, avusese curajul de a-și recunoaște fiica: Pentru fiica mea, Anahid.
Nu știa ce reacție o să aibă episcopul și nici enoriașii săi. „Un copil?” se vor întreba. „Chiar ai un copil?” vor continua nedumeriți și poate mâniați la gândul că arhimandritul lor, cel care depusese cândva jurământ de castitate, poate declara public, și încă printr-o operă literară, faptul că avea un copil. Nici nu îi mai păsa de aceste lucruri. Poate ar fi putut convinge că este ficțiune și că toate personajele sunt pure invenții, dar dedicația de pe copertă nu era altceva decât o mărturisire și acesta era scopul său: de a arăta comunității în care trăia părțile sale cele mai ascunse. O întoarcere puerilă înspre tradiția bisericii primare).

Marian(consolându-l și scuturând de pe copertă câteva fire imaginare de praf): Lasă că nu a ieșit chiar rău. (După care duce cartea la nas și continuă cu jumătate de glas și ochii închiși, cu gura acoperită de volum): și chiar miroase a carte. Ce mai puteai să îți dorești?
Numărară cărțile și le încărcară în portbagajul mașinii și pe bancheta din spate. Apoi, strecurându-se prin mațele puturoase al Bucureștiului de periferie, se îndreptară spre târgul de carte unde Harut, vrând să își taie toate căile de ieșire din această situație, dorea să expună cartea în standurile editurii, supunându-se astfel definitiv oprobriului public.
(Actul se încheie doar cu Harut în mijlocul scenei, gândind ultima frază, transformându-se rapid într-o baltă ce se scurge prin crăpăturile scenei undeva. Nimeni nu știe unde. Publicul stă nedumerit, claie peste gămadă, pe un singur scaun, încă legat de acesta cu centura de siguranță)

Sfârșitul actului al II-lea






.  | index











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!