poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 62 .



Sub acoperire
proză [ ]
[transcrieri 2013]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mishu ]

2017-12-06  |     | 



De vreo câteva zile, mi s-a împlinit visul cel mare. Am devenit invizibilă.
Mi-am imaginat cum ar fi încă din copilărie, când trebuia să stau în capătul mesei și să fac pe bufonul la petrecerile date de părinții mei, iar mai târziu în fiecare situație pe care, deși îmi displăcea, nu o puteam nici părăsi pur și simplu. Închideam o secundă ochii și eram în altă parte, singură, nevăzută de nimeni, liberă.

Și iată că într-o dimineață, urcând în autobus, oamenii nu s-au dat la o parte să ajung și eu la aparatul de compostat bilete și nu au reacționat la scuzele mele, iar controlorul m-a ignorat cu desăvârșire, privind undeva prin dreapta mea. La serviciu, am nimerit într-o ședință unde colegii tocmai anunțau că nu am ajuns încă și este deja foarte târziu, hotărând să înceapă fără mine, iar apoi, pe parcursul zilei, s-au purtat ca și când nu aș fi fost acolo; din când în când, mă sunau să mă întrebe ce fac, unde sunt, și închideau chiar în momentul în care răspundeam. Toată ziua am avut sentimentul că mi s-a înscenat o farsă din care nu știam ce să înțeleg. Nu am primit nimic de lucru și am plecat acasă pe jos, fiindcă taxiurile treceau pe lângă mine, goale, în ciuda semnelor – disperate de la un punct – pe care le făceam. Până și câinele s-a apropiat de mine circumspect, dând nehotărât din coadă, și a fugit schelălăind când am întins mâna să îl mângâi.

Acasă nu era nimeni. Pe telefon aveam câteva apeluri de la părinți, un mesaj de la soț “Ce se întâmplă, unde ești? E totul în regulă?”. M-am așezat la calculator și am trecut în revistă știrile; am scris un comentariu în dreptul unui articol, dar nu a apărut; am așteptat; a sosit într-un târziu și el și, plângând, a început să completeze un fel de cerere. Am privit peste umărul lui. Era o sesizare către poliție. Despre dispariția mea. Și atunci mi-am dat seama. Nu m-am bucurat. Îmi construisem între timp o viață plăcută din care acum eram dată afară pe neașteptate și fără drept de apel. M-am dus la culcare, sperând că visez sau, dacă nu era vis, că dimineața lucrurile vor reveni la normal.

Nu s-a schimbat nimic, evident. Sunt în continuare invizibilă, familia și prietenii mă jelesc și mă pomenesc de parcă aș fi murit. Oare am murit? Azi pe la amiază, în casă a apărut un sicriu. Apoi a apărut și cadavrul. Găsit în râu, aproape de nerecunoscut. Poartă pe inelarul de la mâna stângă verigheta pe care, de când am devenit invizibilă, nu o mai găseam nicăieri.

.  |











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!