poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 73 .



Smeritul
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dafinul ]

2017-09-11  |     | 



Ăsta al lu’ Puțică… I se spune așa pentru că a moștenit-o din neam, de la tac-su mare mică, miiică. Săracul n-are nicio vină. Nu auzise el de Adler, dar complexul de inferioritate îl rodea. De înciudat ce era, i se opăreau măruntaiele în el. Mai rău ca o cobră scuipa venin. Așa pricăjit se voia, ca tot omul de soi, și el mare. Iar pentru asta îi tot mușca pe ceilalți din jur. De pe unde putea, de preferință din dos. Să-i mai micșoreze și astfel să devină și el vizibil.
Se ruga, biata mă-sa, de el să se astâmpere. Ba, chiar s-a dus la biserică să dea acatist poate, poate s-o liniști. Nevasta îl amenința și ea că îl lasă… Și așa ședea, săraca, cam degeaba cu el. Că de, de unde nu e ce pretenții să ai? Noroc cu vecinii, oameni de treabă! Cu ei își mai răcorea și ea din când în când pe unde putea, prin zăvoi, prin porumburi, așa pe apucate, oful! Da’, căpos nevoie mare, bărba-su nimic. Nu renunța, domnule, la obiceiul ăsta nici să-l pici cu ceară!
Însă, de atâta întrebuințare, cu timpul i s-au tocit dinții. Ba, chiar au început să-i cadă. Până a rămas chel, chel precum căpșorul ăla mititel, mititel dintre cele două c…e. Că nici cu alea nu se poate lăuda.Ultimii doi dinți i i-a scos cu un pumn, într-o seară pe șanț la prăvălie, ăla mare al lu’ Labie. Ehee, când oi avea io timp… Și cu ăsta e de povestit!
De atunci nu mai iese de pe uliță. Și-a făcut un scaun la poartă. Și de dimineață până seara nu se mișcă de pe el. Nici cu tractorul nu poți să-l târăști de acolo. Nu e unul să treacă pe drum fără să-l umple el de zoaie. De data asta, însă, numai în gând.
Dar… ca lumea să creadă că e încă puternic, însă pașnic. Atribulul înțeleptului. Și-a cumpărat o cutie de scobitori. Și toată ziulica rumegă câte una între gingii. Cu economie, că la banii lui și alea sunt scumpe. Se scobește așa fudul, în văzul public, ca după cine știe ce friptură savuroasă. Lumea știe că e sărac lipit. Trăiește din pensia lu’ socră-su, pe care se laudă că-l întreține. Să-l vezi cum pleoscăie din buze, cu scobitoarea în colțul gurii! Cine trece să își închipuie că încă mai poate, are cu ce să muște. Da’ nu vrea!

.  |











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!