poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-16 | |
Vreau să te strivesc ca pe un gândac, să îți simt zeama viermuindu-mi printre degete… Vreau să o sărut, să o sorb, să o scuip și să te creez din nou. Ca să te pot ucide încă o dată. Ca să te pot avea încă o dată. Totul este vid sau așa mi se pare. Vreau să raționez și nu pot, vreau să nu am sens, să nu caut sens, să aiurez, și nu pot. Plutesc între realitate și vis. Nu pot să mă pierd în niciuna, ramân blocată într-un amalgam de gânduri care mai de care mai ieftine și fără pic de pragmatism sau relevanță. Vreau să fiu înțeleasă și nu vreau. Vreau să fiu pe plac în mod universal și vreau să fiu înțeleasă într-un cerc restrâns. La fel de ieftine pe cât îmi sunt gândurile îmi sunt și faptele, acțiuni cotidiene îndreptate spre a mă distrage de la propriile-mi nemulțumiri. Ieftină îmi e viața, și cu toate astea, nu știu de ce, vreau sa mi-o vând scump. De ce ai vrea să vinzi scump ceva ce nu are valoare nici măcar în ochii tăi ? Nu simt nimic, iluminarea aia bruscă și spontană nu vine de nicăieri. Las-o. Nu există. Nu am scop. Nu voi avea. Nu vreau să am. Vreau să ma admiri sau să mă recunoști ca pe un seamăn-reflexie. Vreau să te intrig, dar să nu iți fiu în totalitate indescifrabilă. Vreau să îți dau iluzia că mă înțelegi. Vreau să o spulber imediat după aceea, dar să te țin în priză. Vreau să fiu super-om. Dar să-mi păstrez o fire sensibilă. Vreau să vreau. Vreau să pot. Vreau să știu că pot. Vreau să mă entuziasmez.Vreau să te entuziasmez. Vreau să fiu unică, dar să mă integrez. Vreau să fiu volubilă, dar să nu mă pierd pe mine. Vreau să fiu spirituală în conceptul modern, dar imaginația mea să nu funcționeze doar într-o direcție. Vreau să fiu singură. Nu te vreau aproape de mine. Nici nu știu dacă vreau să vorbesc cu tine sau cu mine. Nici nu știu dacă vreau să vorbesc cu voi sau cu mine. Nu pot fi singură cu mine, asta doare. Vreau un simulacru de audiență. Vreau aclamații, dar nu prea stridente sau entuziasmate, nu vreau să fiu de fapt in centrul atenției. E supărător. Verbul meu nu e « a fi », e « a vrea». Și nu în sensul pozitiv. Mi se scurtcircuitează creierul azi…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate