dom’lor, ia, urechile pâlnie aici
dacă scrieţi poezie
aflaţi că nu pentru cititori scrieţi
ci pentru poeţi
şi nu pentru orice poeţi
ci pentru cei fe fe fe exigenţi
care vor strâmba din nas
la fiecare volută metaforică
la fiecare epitet mai jucăuş
la fiecare semn firav de ritmică
de sentiment pur, insuficient camuflat
care nu pică fix la micron peste
socotelile estetice ale mărimilor lor
cunosc eu neşte specialişti d-ăştia care
desfiinţează tot
dintr-o simplă smucitură de index
să vă ferească sfântul a le ieşi în cale
v-aţi scos
veţi face penitenţă vreme de un homer
şi una mie una versete satanice
vă veţi blestema ziua în care vi s-a năzărit
că sunteţi poeţi
veţi fugi la chiuvetă cu ditamai nodul în gâtlej
şi îl veţi priponi de robinet
într-un fel de diacronie neuropoetică de genul:
de câte ori voi scrie îmi voi dezinerva
pilorul şi-l voi spăla cu jeturi de apă sfinţită
să-mi treacă pofta de poematică

la urma urmei
de ce nu vă sinucideţi?