Învaþã de la toate

Învaþã de la toate, sã ai statornic drum
Învaþã de la flãcãri, cã toate-s numai scrum
Învaþã de la umbrã, sã taci ºi sã veghezi
Învaþã de la stâncã, cum neclintit sã crezi
Învaþã de la soare, cum neclintit s-apui
Învaþã de la piatrã, cum trebuie sã spui,
Învaþã de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniºtit sã treci.

Învaþã de la toate, cã toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaþã
Cum poþi frumos sã mori,

Învaþã de la vierme, cã nimeni nu-i uitat,
Învaþã de la nufãr, sã fii mereu curat,
Învaþã de la flãcãri, ce-avem de ars în noi,
Învaþã de la ape, sã nu dai înapoi.
Învaþã de la umbrã, sã fii smerit ca ea.
Învaþã de la stâncã, sã-nduri furtuna grea.
Învaþã de la soare, ca vremea sã-þi cunoºti,
Învaþã de la stele, cã-n cer sunt multe oºti;

Învaþã de la greier, când singur eºti, sã cânþi.
Învaþã de la lunã, sã nu te înspãimânþi;
Învaþã de la vulturi, când umerii-þi sunt grei.
ªi du-te la furnicã, sã vezi povara ei...
Învaþã de la floare, sã fii gingaº ca ea,
Învaþã de la soare, sã ai blândeþea sa;
Învaþã de la pãsãri, sã fii mai mult în zbor,
Învaþã de la toate, cã totu-i trecãtor.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Sã-nveþi din tot ce piere - cum sã trãieºti pe veci.