ochii lui pustii
şi transparenţi
că puteai să vezi peretele
din spate
vena îi era plină
şi dadea afară surplusul
se sprijineau unul de altul
şi norii veneau doar la ei
ca la nişte sfinţi
în mâni ţineau jurnale
pe care le vindeau
pentru trei doze zilnice

Dumnezeu mă iubeşte
a zis marat
eu nu mă iubesc
şi ochii i se facuseră tulburi
ca marea în furtună

marga doar dădea din cap
a moarte
şi pletele ei nespălate
fluturau în vânt

nu
nu
mama tot mă iubeşte