Doar un suflet spânzurat
De un bâlbâit
Dispreț,
Timid și fără grabă,
Regrete
Stăpânește,
Asociind eroarea
Cu adevăr răzleț
Ca să suporte bine
Ceea ce-l ispitește.
Dacă ridică vălul
De pe trăirea-i
Stâmbă,
Secretele frustrante
Îl năpădesc plenar,
Umplându-l cu dorințe
Cuprinse-n cânt
De drâmbă
Ce-l ispitesc estetic
Pe ritmuri de cobzar.
Nu se poate-ascunde
În stele
Căzătoare,
În umbra gârbovită
Ce-i mângâie
Delirul,
Că are-o existență
Celui de Sus
Datoare,
Trăind fără speranță
Pe unde crește
Pirul.