poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-09 | |
Munca, după cum se știe,
Poate, firar ea să fie, Să-ți aducă bogăție. Dar se-ntâmplă, din păcate Ca, muncind pe deșelate, Să nu te-alegi cu nimic. Să fii veșnic un calic. Pentru că, sunt oameni care, Profitând de-o-mprejurare, Te-amăgesc, te mint, te fură, Îți iau pâinea de la gură Și-uite-așa, doar peste noapte, Se-mbogățesc, au de toate. Dar necazul cel mai mare E c-aceste „exemplare“, Care nu sunt deloc rare, Le găsim printre cei care Ne sunt șefi, așa încât, Nu poți să-i înfigi mâna-n gât Și să-l scuturi puțintel Până iese untul din el. Și cum altcineva n-o face Decât rar, „zmeul“ doarme-n pace. Așa fiind, unui om de rând, Cam ce credeți că-i vine-n gând? Dacă X care s-a-nfruptat Dintr-un ceva nemeritat, Și a rămas nederanjat, De ce să nu mă-nfrupt și eu Nu vreau să fiu calic mereu. Și cred că n-ar fi vina mea Dacă voi proceda așa. Că spune-o vorbă din popor: Exemplul rău e molipsitor. Când poți să tragi un mic folos, Orice scrupul e de prisos.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate