poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ noi, oamenii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-05-21 | |
Stăteam întinsă, în prag de toamnă,
în iarba încă verde din a Cozanei poiană. Contemplam cerul cu o sete nebună de dorul liniștii ce aveam împrejuru-mi. Numai vântul răcoros ce ușor se simțea, frunzele muribunde să plutească lin ajuta. Ca într-un tangou ,al iubirii supreme, spre cer le ridica și cu patimă apoi într-un vârtej le rotea. Mergând cu privirea un pic mai în zare am văzut un vultur ce voia să-mi arate, prin triumfalul său zbor atât de departe, că e rost a zbura către soare, că e-un rost a plana dupa pradă cu aripile-i întinse, cu ochii săi ageri. Am coborât ochii de la cer spre pământ și auzeam oameni amintiri depănând și cu pofta râzând. Mă priveam de departe c-un zâmbet senin și îmi dădeam seama că nu mai simt acel venin ce-mi sugruma sufletul cu o povară nespusă. Căci o luasem în palme și-o suflam ca pe cenușă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate