în clipa asta dorința mă toropește ca o mașină de scris lent
și precis un loc liber de parcare noaptea la două iar mîna
peste tine-n contact. de pretutindeni mireasmă prin geam
umple camera de parcă în noaptea asta orașul întreg

și-a propus. eu omul și degetul peste buzele tale lipsite de
zgomot: s-o facem în liniște fără să trezim întunericul fin
lipit de sînii tăi într-o mîngîiere pe cearșaf agale. eu căpitan
de roabă în umbra cerului oglindit pe varul peretelui un joc

de-a sărutul și umezeala și un singur deget de apăsat adînc
noaptea. să vină peste noi apă acoperiș să vedem stelele
mai aproape și o drujbă cu aripi de fluturi să taie în carne și
moartea: e din ce în ce mai sănătoasă și bronzată ne scrie

din insule. și noi te iubim și nu uita să mergi mai departe
iar trupul meu învață pe de rost pe al tău - un copil cățeluș
cu părul creț. fur curbele cu mașina mea ca și cum aș tăia
serpentine printre oameni și cad în ochii tăi - în ochii tăi

mă sprijin pînă buzele se golesc de respirație. e momentul
să iei o notă joasă și una mai înaltă și apoi mîna ta se-mpinge
în umărul meu parcă înmoaie vagoane de păcură-n foc. eu sunt
lumina de absint blue ce înlăuntru-ți linge pielea și pleoapa și

ploile. peste sînul tău zbor de buze spus în liniște înfăptuiește
o pasăre cît ochiul mării plin de mirare ce se-adună prin porii
amirosind a cer fabricat din lame pe vene de soare. să tăcem -
e dragostea: o amiază în vis la un bar pe notele lipsă în piept.