abia acum e ora 14:00,
vreau să te aştept la colţul căminului.
mereu uit că nu vei veni sau
nu mă aştepţi

nimic nou sub pietre
acelaşi nisip, doar spleen

şi mâinile ce-mi transpiră
[nu pot scrie]
capul bubuind a bass
inima accelerând de la 0 la 100 în mai puţin de 3 secunde
respiraţia sacadată
-toate aşteaptă un bloof de proporţii

nu mă pot concentra, cuvinte nu am să-ţi spun
somnul mă sufocă,
scrijelesc foi pe masa tavernei
ca un efect, radu ţipă că nu are chef azi
aud doar vocea ta sigură, de nervi tremurând
şi lacrima ce ţi-a căzut pe covor:
„de ce naiba când întâlneşti persoana perfectă nu o poţi iubi ?!”

ecou în transformare,
sânii tăi lovindu-se de pieptul meu

în fiecare zi de ieri te-am văzut dormind – păreai înger

imagini, flash-uri
-nu mai vin în cămin seara asta. noapte bună!

trei pachete de ţigări în patru ore
dureri de cap acutizate

apa pe care o aşteptam la robinet
înainte de ora 16:00
-primeam doar nisip

şi toate divagaţiile mele împletite total greşit
cu dulcegării
-nu aveam de unde şti că pe dulceaţa din fructele iubirii
mucegaiul se formează atât de repede!


îţi zâmbesc acum
a ironie
tu îmi răspunzi dezamăgită

agitat, nefericit – nu trebuie să îţi pese ţie,
nefericrea mea să fie fericirea ta prin necunoaştere de cauză

şi umbra pe care ţi-o ştiam se pierde definitiv pe culuoar.

am asociat sufletul cu mintea
- de fapt, e un complex:
întâi inima mă chinuie, durerile de cap sunt obişnuite

pauză. inspir.nu pot. ţip

tu unde naiba te ascunzi în mine?