poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Puișorii și oul de Paști ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-22 | |
Omul prometeu
Se-mplântă în mine un urlet din lume, Durerea croită pe-al omului nume. Coboară din munți, pe văi și torente Ce-a fost hărăzit pe-ale zeilor trepte. Privirea-mi ridică spre cel ce-i legat Cu lanțuri de stânca ce l-a-ngenuncheat, Spre pasărea crudă cu ciocu-i de fier Ce rupe din carnea crescută în el. Și mâini îmi înalț, să mă rog însă cui? Durerea s-aline în pântecul lui. Și lacrimi se scurg din ochii-mi ce plâng O soartă prea crudă ce pumnii îmi strâng. Genunchii-mi se frâng, sub povară striviți, Iar fruntea-mi se pleacă spre cei adormiți. Îi caut în gânduri, din nou să-i trezesc, În brațe să-i strâng, în ochi să-i privesc. De ce, să întreb, a omului soartă În lumi de dureri și de plânset ne poartă? Să-ntreb dacă-acolo, de unde-au venit, Sunt zeii mai buni și să râzi nu-i oprit. Mormântul ce-mi sap sub ploaia de sânge, Cu mâinile arse-n sudoarea ce curge, Mă cheamă spre el, alte lumi să-mi arate Dar mă-ntreb: pentru om... nu la fel vor fi toate?
|
|||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||||
![]() | ||||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | ![]() | ||||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare și confidențialitate