Joc – întru înfrânarea trupului celui de carne doritor

estimp încheiată împrânzirea
hangița trebăluind în preajmă
aplecatu-s-au ochii miei asupra coapselor
din privirea lor născută dorința
păcatul nu fuse vreodat’ mai aproape
visând la carne de fecioară inima
mirul binecuvântat al iubirei slobodzi
dar necurat gândul cui îndrăznește, îmi spusei,
a măcar și cu o floare atinge est trup
fără a-l face mai întâiu iubit dara și-n cuget

altminteri
fecioara porumbii lăsând preste masă
cu roșii buze întreabă-mă au nu mai voiesc din ulcică vin
și numa ce acestea rostite-s cu ochiul semn face-mi
”în odaie cald patul ne așteaptă" zicând
numaidecât fără de zăbavă mă pornii eu pe trepte
și uite-acuși dintre ai ei porumbi îmi zboară, des-dimineață
est gând păcătos către domniile voastre a vă știința
unde duroarea în suflet după carne zace
slobozește-o străine și nu lăsa muierea a tânji
căci acolo unde al ei trup noaptea în singur pat zace
vinovată toată suflarea bărbătească este,
oareșce înțelepți bine au vorovit