pun pariu pe toate scrierile mele
că oamenii de la sat sunt mai poeți
decît orășenii
adică au mai multă inspirație
adică trăiesc mai pe pămînt

nu circulă zilnic cu ascensorul
nu se plimbă pe străzi îmbîcsite cu nicotină
nu stau sîmbătă în rînd după zece oameni
într-un supermagazin de la periferie
înzestrat cu zece case
și un personal competent
care în majoritate
paradoxal
nu pronunță prețul cu voce tare
de oboseală și de lehamite
și nu cunoaște limba de stat

oamenii de la sat sunt liniștiți amabili puternici bronzați
deștepți
ei au prieteni de copilărie

experimentat pe propria piele
eu nu am scris în ultimele trei sau patru luni în oraș
cît am scris astăzi în locșorul ăsta prăfuit și cuminte

8 iulie, Puhăceni