poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 171 .



Timpul
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OctavSemarian ]

2018-08-25  |     | 



Te întrebi ce este timpul...
Pentru a înțelege ai nevoie de multă deschidere, nu în sensul de a înțelege noțiunea în cauză, ci în acela de a accepta lucruri care, unora li se par absurde, de neconceput. În acest sens ar trebui să te uiți bine în jurul tău, ca apoi să încerci să-ți „ridici” privirea spre lumile de origine, acolo unde timpul nu există. Ar trebui să pornești cu înțelegerea de la ideea că lumea fizică este ultima formă de manifestare a unei realități pe care omul nu și-o prea poate închipui. În acest sens, tot ceea ce vezi în jurul tău nu ar fi decât aceea substanțialitate, necreată, primordială, aparținând acelei „lumi primordiale” care, în faze succesive, faze care țin de mari cicluri de evoluție, își pierde din „calități”. Am să iau ca exemplu esența spirituală, pentru că ea este cărămida universului nostru. Un astfel de ciclu evolutiv se manifestă în șapte faze (ar fi de comentat aici dar nu vreau să complic lucrurile). Trei dintre ele, precum și jumătate din ciclul de mijloc, ar urma un principiu involutiv (în sensul procesului de condensare pomenit mai sus), pentru ca, a doua jumătate din ciclul de mijloc (cel în care suntem noi acum), precum și următoarele trei, să revină, treptat, la starea inițială, stare care va fi însoțită, însă, și de aportul evoluției corespunzător întregului ciclu (Alfa și Omega). Fazele involutive sunt caracterizate de o condensare a „substanțialității” spirituale, cum spuneam, astfel încât, ea se va regăsi, aici, la noi, sub forma cea mai condensată, ca materie fizică amorfă. Prin această condensare calitățile inițiale nu dispar, ci doar amorțesc, și mă refer acum, în special, la conștiență. La nivelul cel mai ridicat, acolo de unde începe procesul de condensare, se poate spune că... „existența” se desfășoară într-o lume a permanenței. Asta ar însemna că, între cauze și efecte, generic vorbind, nu există diferențe temporale, ele fiind simultane. Deci, acolo nu există timp, și nici spațiu, desigur. Prin condensarea despre care îți vorbesc, calitatea asta de permanență, reflectată în decalajul nul, cum am spus, dintre cauză și efectele ei, se pierde pentru simplu motiv că încep să apară... forțe de rezistență la manifestare, ca urmare a densificării „substanțialității primordiale. Astfel încât, între cauză și manifestarea efectelor pe care le generează, încep să apară decalaje. Acest decalaj este timpul, iar el va fi cu atât mai mare cu cât durata între manifestarea efectelor și cauza care le-a produs, va fi mai mare, datorită creșterii... cum spuneam, a „densității” substanțialității spirituale, care determină forțe de rezistență din ce în ce mai mari în procesele de manifestare. Din acest motiv, timpul are un moment al apariție și nu este același, ca durată, peste tot. Cu cât urci, el este mai scurt în manifestare, pentru că acea... „densitate” despre care îți vorbeam, este mai mică, astfel încât, și forțele care se vor opune vor fi și ele mai mici și, ca urmare, decalajul, între cauză și efectele ei, va fi și el mai mic. Să înțelegi din asta că, în următoarele mari etape evolutive ale Pământului și ale omului, etape care, de acum vor fi ascendente, ca urmare a resublimării treptate a substanțialității spirituale, timpul își va pierde treptat din durată, urmând ca el să dispară la un anumit nivel. Asta pentru noi, cei care ne vom întoarce. De fapt, nu vorbim de o întoarcere la propriu, ci de o sublimare treptată a întregului nostru sistem evolutiv, ca urmare a propriei evoluții. Noi nu vom reveni într-un loc de unde am plecat, ci, prin evoluția noastră, lumea spirituală își va mări granițele incluzându-ne și pe noi, adăugând și lumea noastră. Un fel de Schengen spiritual. Mai mult, pe această curbă a evoluției, constituită din cele șapte mari etape, curbă care are forma unei parabole, timpul are două sensuri în derularea sa. Are un sens la coborâre, pentru ca la urcare să și-l schimbe. Lucrul ăsta se întâmplă și cu omul după moarte. În ceea ce numim purgatoriu, timpul se inversează. Omul își va parcurge existența de la vârsta morții spre cea a nașterii. Doar că, durata reîntoarcerii la clipa nașterii nu va mai fi aceeași, ci cam de trei ori mai scurtă, pentru că, acolo, din diverse motive, viețuim doar perioadele în care corpurile fizic și eteric au fost separate de corpul astral și de eu pe timpul somnului. Acolo omul întinerește, astfel încât, va reintra în lumea spirituală, la un decalaj mult mai mic față de clipa coborârii, decalaj comparat cu durata vieții lui. Oricum, acolo, timpul are și el alte dimensiuni, din motivele pe care le enunțam mai sus. Revenind acum la marile cicluri evolutive, faptul că timpul se scurge pe parcursul lor în etape cu sensuri diferite, se va reflecta și în raportul dintre creație și manifestarea ei. Creația are loc în acea lume a permanenței, în care timpul nu există, să-i zicem lumea divină, pentru ca, apoi, să coboare treptele manifestării în lumea spirituală, pentru ca ultima treaptă, cea mai de jos, să fie aici, în lumea fizică. Faptul că timpul apare pe o anumită treaptă, se... „lungește” pe măsură ce „insistă” în coborâre, pentru ca apoi să-și schimbe sensul, odată cu începerea ascensiunii, face posibil ca, ceea ce numim Creația divină și manifestarea ei să înceapă în același moment și să se termine tot în același moment. Ultimul moment, momentul final al evoluției, pe ansamblu, ca manifestare a ei, va coincide cu momentul sfârșitului Creației divine, care, datorită simultaneității fenomenelor, din lumea respectivă, va fi și momentul încheierii ei, doar că, din punct de vedere calitativ, ceea ce revine... ceea ce a parcurs eoni de evoluție, este superior din punct de vedere evolutiv, această superioritate fiind dată de calitatea conștienței, pentru că, în final, despre asta vorbim, despre evoluția conștienței. Dacă reușești să cuprinzi cu mintea ideea, vei constata că, prin această modalitate de manifestare existențială, luată pe ansamblu, mai pot fi explicate și alte „mistere” de nedezlegat, cum le numesc unii. Aș pomeni aici despre raportul dintre necreat și creat, adică raportul dintre Creator și creația lui, care poate fi lesne înțeles și din ceea ce am spus mai sus, apoi la înțelegerea ideilor de determinare și nedeterminare, traduse în ceea ce ar însemna libertatea sau nelibertatea umană. Și, de ce nu, prin forțele de rezistență care apar datorită densificării substanțialității spirituale, putem explica și dualitatea bine-rău. Mă rog, ar mai fi multe de spus. Până una alta... Doamne ajută!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!