Elena Luminita Bouleanu

și pentru că erai și eu știam fără-ntrebări te-am lăsat să pleci cu aripi mari prea mari pentru aproape îmi spun că numai zborul te cunoaște dar mint mi-e dor fără răspuns o spun doar azi –

când te iubesc se adună gândurile și se roagă pentru mine când te iubesc strigă iarba numele tău și marea pe-al meu când te iubesc atunci doar atunci mă aflu cu adevărat doar atunci răsar

odată ți-am sărutat palma stângă și de atunci port pe buze linia vieții tale când mi-e dor o sărut cu palma dreaptă apăsând a tăcere atunci plouă atunci macii incendiază lanul (ce dacă-i iarnă

nu știu să trăiesc altfel (chiar dacă e banal) îmi iubesc îngerul și-i spun în fiecare seară vin către tine ieși înaintea mea să nu rătăcesc prea mult am vise normal de bizare mă trezesc

nu mai am întrebări, nici nu aștept vreun răspuns. mă nasc, în fiecare semen și am rămas numai uimire între pași. îmi flutură luminile în urmă, se bulgăre iubirea înainte-mi și nu mă opresc

dragoste cu semnul crucii dragoste ce-o cântă cucii din duminica din vară pân\' la plânsul dinspre seară frământată-n vatra pâinii descântată-n cupa mâinii și udată-n lacrimi toată dragoste

nu te mai chem adun doar în palme trecerile tale apoi le sărut le pun în sân și apăs tare cine să știe că fiecare linie a trupului este o trecere a ta sărutată dacă m-aș răni aș

câteodată brațele se deschid cruce apoi se adună vertical ploaia îmi alunecă de pe umeri cerul se risipește deasupra pământul se condensează albastru încă o dată brațele uită de

e o liniște pâcloasă înghit să-mi desfund urechile nimic doar aerul intrând pe nări aici glăsuiau măiastrele le-am strigat pe nume le-am chemat în palmele mele au venit și mi-au cântat în

până la tine un pământ până la mine o mare între noi gânduri chemate sau doar venite îmi aplec fruntea sub sărutul tău niciodată început îți primesc în palme capul neîntrebând dacă

nicicând nu te-am văzut mai frumos decât în noaptea asta sfântă în care m-aștepți cu mâinile-mpreună pe cuvinte. rămâi o clipă cum te afli, tăcut, cu ochii cufundați în mine, să-ți modelez din

te-am auzit venind și-am pregătit cuptorul cu pâine caldă, aburind. în grabă am umplut ulciorul cu vinul roșu, aprig, de festin. am spus vântului să sufle-nspre apus să simți mireasma

se retrăgea în ghețuri de teama nealbeții punând zăpezi să-i facă haină roată o văd sorbind din roua dimineții cu ochi visând atingeri fără pată și-adulmeca gutuia dacă-i coaptă dar simte crud

mi-e gândul asurzit de așteptare și ochii mei privesc dulce-amărui un foșnet vălurind culori în zare mă tulbură-n adânc și tu-mi apui cu ultima sclipire săgetând ale mele gânduri visul

din curiozitate m-am preschimbat în femeie descântecul? \"privește opalul învață-i lumina ascultă tăcerea dintr-un ou chihlimbar ia raza smaraldului (o-ntâmplare că-i piatră) înmoai-o în

flori, dac-aș învăța de la voi dăruirea ... mări, dac-aș fi atât de frumoasă-n adânc ... ce-i, inimă? zi-mi la ureche

susură ora prin meandrele nopții copaci singuratici își leagănă cerul cuprins între crengile goale ca morții și-i ghear-ascuțită de furie gerul o gură de fiară-și înghite festinul cu colți de

Alerg, nălucă în alb, printre frunze, iar brazii în verde veșmânt mi se pleacă. Lumina albastr-a lunii-o să facă să-mi crescă iubire în păr și pe buze. Aud naiul magic, descântec în

dacă aș fi pasăre, aș vrea să fiu lebădă. lebăda cunoaște deopotrivă plutirea și zborul ... deși, cu glas fără de cântec, ea spune celor ce-o privesc despre blândețe, despre frumusețe, dar

Daca as fi intrebat Ce moarte as vrea sa cunosc, As spune c-asa as muri - Ca zapada de anul trecut. Agale sub soare sa scad Patrunzand in ogorul arat Sa simt coltul ierbii crestand Inghetatele