poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1251 .



insomniaC
articol [ Societate ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [abcdefghi ]

2018-02-07  |     | 





Încă din cele douăsprezece scrisori către Bucur Țincu este prezentă durerea și epuizarea dinăuntrul lui Emil Cioran. Aceste scrisori compun imaginea unui scriitor cu o disperare sinceră, trăită de el în experiențele din viață. Este prins cu totul în tristețe.

Cultura sa nu provine din cărți, ci din trăire adâncă, din chinul prezent înăuntru, pe care l-a descris în volumul Pe culmile disperării : „ adevărurile sînt vii, produse ale unui chin lăuntric și ale unei afecțiuni organice, iar nu ivite dintr-o speculație inutilă și gratuită. În fața omului abstract, care gândește pentru plăcerea de a gândi, apare omul organic, care gândește sub determinantul unui dezechilibru vital și care este dincolo de știință și dincolo de artă. Îmi place gândul care păstrează o aromă de sînge și de carne și prefer de o mie de ori unei abstracții vide, o reflecție răsărită dintr-o efervescență sexuală sau dintr-o depresiune nervoasă. “ (1) Sensibilitatea pune stăpânire pe gând. Cutremurul din carne, atât de puternic, ajunge în final și pune stăpânire pe interiorul ,, gânditorului organic”. Suferința este cea mai răspândită în nesfârșitele nopți pe care le petrece Cioran.

Își pierde interesul pentru orice lucru aflat în jurul său. Lumea este compusă din serii de elemente ce nu au nici o importanță, ceea ce duce la gândul sinuciderii, dar nici sinuciderea nu pare a fi un moment ce va duce la eliberare. Ion Vartic desprinde dintr-o convorbire a lui Cioran cu Fritz Raddatz ideea că „ bătrânul Cioran gândește tot ca tânărul Cioran, remarcând că după nopțile de insomnii ori de discuții, are revelația că e -la fel de inutil să trăiesc, ca și să mor- ” (2) Este clar că Cioran nu și-a dorit să fie născut, să facă parte din această lume. A fost forțat să ia naștere în acest timp, în care s-a pierdut pe parcurs și pare că ideile sale, în ceea ce privește neputința în lume, sunt neschimbate pe parcursul vieții, tânărul Cioran fiind ușor de confundat cu bătrânul Cioran și invers. Tânărul Cioran nu are parte de evoluție (în ceea ce privește starea de negare și chinul ) în drumul acestuia către moarte.

Chinurile erau pornite de o tensiune intensă cauzată de insomnii. În momentul în care au început insomniile, un moment crucial în viața lui, și-a dat seama că somnul este cel care face viața suportabilă. „ Înainte de a cunoaște insomnia, eram un om aproape normal. “ (3) Când somnul a dispărut, universul / carnal și psihic/ s-a fisurat. Fără odihnă, viața e o continuă încordare printre gândurile nesfârșite și dureroase. Omul nu are tăria necesară pentru a rezista unei vieți fără odihnă. Insomnia este o bătălie continuă cu tine însuți, pierdută de la bun început. Ca să mergi mai departe pe drumul vieții, trebuie să uiți. Somnul este cel ce aduce uitarea. Noaptea este pauza mult așteptată de organism.
Insomnia a pus stăpânire pe scriitor, forțându-l să fie lucid și conștient într-o stare de veghe permanentă. Așa s-a format orgoliul, iar pe parcurs acesta a crescut, plasându-i destinul departe de destinele celorlalți. De aici pleacă un sentiment de mândrie și în același timp nefericirea pură; de asemenea, disprețul și invidia pentru restul oamenilor care puteau pentru un timp să nu aibă conștiință. Acesta este motivul pentru care drama conștiinței este o temă importantă în cărțile lui Cioran.
Vidul care bântuie nopțile îl aruncă într-o senzație stranie și nemiloasă. Noaptea este „un univers în doliu, o măreție de ireparabil. Izvorul cosmic al groazei purcede din noaptea fără de început cu care Dumnezeu a dat întîia bătălie. Pe jumătate a biruit, căci a reușit să alterneze ziua cu noaptea. Omului i-a rămas să înfăptuiască ziua plină și el n-a reușit să înfrîngă noaptea decît prin gînd. “ (4)

Emil Stan descrie suferința lui Cioran ca pe un rezultat al sentimentului inutilității combinat cu deznădejdea și ,,luciditatea tăioasă a iremediabilului”. Tentațiile cele mai mari, pe parcursul vieții lui Cioran, au fost sfințenia și sinuciderea. Acestea și alte tentații l-au îndreptat spre o criză a conștiinței, iar prima formă a acestei crize a fost insmonia, care ,,devine astfel spațiul privilegiat de manifestare a ființei muritoare, care are conștiința că este muritoare și acceptă toate consecințele condiției sale.”(5)




(1)Emil Cioran, Pe culmile disperării, Editura Humanitas, București, 1990, p. 32
(2)Ion Vartic, Cioran naiv și sentimental, Editura Polirom, Iași, 2011, p. 17
(3)Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți: E. M. Cioran – Apocalipsa după Cioran, trei zile de convorbiri - 1990, Editura Humanitas, București, 1995, p. 77
(4)Emil Cioran, Lacrimi și sfinți, Editura Humanitas, București, 1991, p. 168
(5)Emil Stan, Cioran. Vitalitatea renunțării, Editura Institutul European, Iași, 2005, p. 77



vuNxp

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!