| = Corneliu traian | Mahmoud Djamal [14.Feb.07 10:31] |
| Imi place primul haiku in el gasec lupta intre tacere si strigat, iluzie si speranta prin vioara dar in haiku-ul 2 versul cu marul copt in coptor ar trebuie schimbat, "in" se repeta in haiku-ul 2 de două ori. Cu respect Djamal | |
| = Corneliu | Cristina Rusu [14.Feb.07 12:22] |
| da, primul are ceva deosebit. este scris cu grija, cuvintele parca sunt alese, are forta. ele curg intr-un anumit ritm. se porneste de la "suier", apoi "vuiet" si "abur". au o linie melodica. sunt frumoase. cu prietenie, cristina | |
| = Corneliu | Magdalena Dale [14.Feb.07 14:34] |
| Frunzele ca o vioară, iar vântul arcușul care se târăște pe strune deoarece sunetul este ușor strident (șuier). Este haiku-ul care îmi place cel mai mult pentru că mi se pare cel mai sugestiv. Adjectivul uscat adăugat șuierului accentuează senzația auditivă de scrâșnet, de ceva dizarmonic așa cum este de multe ori vântul toamnei ca și în anotimpul vieții umane. A remarcat bine Cristina gradația. Șuierul se transformă în vuiet apoi totul se pierde în abur. Primele două haiku-uri sunt legate de vânt, eu aș spune vântul vieții ca apoi degetul de copil să deseneze pe geamul aburit conturul lunii pline. | |
| = opera aperta | Corneliu Traian Atanasiu [14.Feb.07 15:53] |
Modestia haiku-ului constă tocmai în faptul că nu ambiționează să fie ceva închis și terminat, el are nevoie de participarea activă și intensă a cititorului. Focalizînd asupra unui fapt, amorsează doar capacitatea de rezonanță a fiecărui lector. Atrage doar atenția spre ceea ce pot spune lucrurile celor ce au exercițiul și voluptatea contemplativului. Djamal, am schimbat versul. Sper să fie mai bine. Cristina, poteca ta este demnă de a fi urmată. Magda, tu ai urcat în șaua sugestiei și ai luat-o la galop. Înaripat. Și nu m-ai lăsat nici pe mine pedestru. (Vouă vă spun că știu că sinteți discreți: haiku-ul este o alăturare de țevi de orgă, fiecare trebuie să-l citească alipindu-și (z)buciumul de celelalte.) | |
| = inspirat de toamna prelungită | Maria Tirenescu [14.Feb.07 21:37] |
| Am citit comentariile. Ciudat, dar eu nu m-am gândit la mărul copt în cuptor, ci la cel copt de pom. Mirosul mărului proaspăt cules, al frunzelor și florilor de măr sunt inconfundabile și pot reveni în minte imediat ce auzim cuvântul măr. Frumos ai scris această secvență! Parcă inspirat de toamna asta prelungită... Cu prietenie, Maria | |
| = anotimpurile | Corneliu Traian Atanasiu [15.Feb.07 09:22] |
se maturizează abia prelungite în nostalgie, Maria. Acolo sînt reînsuflețite de farmecul pe care îl dăm regretelor. | |