| = mood | Alice Drogoreanu [22.Jan.07 20:29] |
| poate sunt eu in the mood poate n-am știut să te citesc altădată nu știu să-l iubești pe cel de lângă tine așa cum e el sub un strat de iertare ca pielea crescută în urma unei arsuri s-a lipit florin cum ai spus tu aici s-a lipit ceva | |
| = părere | Bogdanovici Andreea [22.Jan.07 20:34] |
| Poezia este construită bine. Elementele textului sunt închegate. Cursivitatea ideilor se datorează în primul rând limbajului poetic, stilului natural, concret. Poetul delimitează foarte bine spațiul poetic, singurele entități simțite de cititor fiind poetul și cititorul. Se evită automatismul, astfel că mesajul se transmite fără distorsionare. Folosirea adecvată a figurilor de stil, ceea ce creează un echilibru în poezie, "aerisește" poemul. Am remarcat finalul. O poezie bună. | |
| = Alice, Andreea | florin caragiu [22.Jan.07 21:40] |
| Mulțumesc de trecere și semn, Alice, ești un oaspete de onoare al bordeiului meu virtual :) Cuvintele tale le-am pus la inimă. Andreea: Mulțumesc frumos pentru generozitatea comentariului cursiv și elevat. | |
| = daca m-as juca un pic si daca nu | Florina Daniela Bordieanu [22.Jan.07 22:26] |
| te-as supara, as scoate strofa a doua de tot as mai peria putin textul cam asa as face:): "nu se mai poate face nimic prabusirea e-n ochiul deschis iubire de jur-împrejur fără vreo evidență ca și cum tăietura din suflet și trup adoarme sub un strat de iertare pielea crescută în urma unei arsuri" o joaca, Florin. joaca mea de cititor | |
| = ganduri | Uln Aron Alex [22.Jan.07 23:39] |
| Da adevarul este ca nu se mai poate face nimic(oare)... dar sa ne gandim si la omul simplu... de pilda Uln.. crezi ca el nu mai poate face nimic... nu ma calugaresc nu devin safant cu mine si in fata oamenilor...de altfel sunt bucuros ca mor... prietene... viata este dumnezeul nostru... daca vrei sa discutam... esti liber , dumnezeu te iarta...ulnc enoriasul | |
| = Florina | florin caragiu [22.Jan.07 23:50] |
| E valabil jocul tău, cum să mă supăr, Florina, mă bucur că ai trecut pe la mine. Mulțumesc frumos. | |
| = Uln | florin caragiu [23.Jan.07 00:26] |
| Cineva a venit la un părinte duhovnicesc și l-a întrebat: Ce putem să mai facem ca să-l cunoască oamenii pe Dumnezeu? El i-a zis: Nu poți să faci nimic, intră în inima ta și roagă-te, apropie-te tu de Dumnezeu, curățește-te și împărtășește-te, fă din viața ta prelungire de Liturghie. Întipărește-te și contaminează-te de iubirea Lui și las-o să se reverse mai departe în jur făcând toate "ca și cum nu le-ai face". Fără darul, lumina și sfințenia lui Dumnezeu în suflet și trup toate actele sunt sărace în miez. Un alt Părinte duhovnicesc spunea că "smerenia e sentimentul că ești iubit"... Viața creată nu e Dumnezeu dar are pecetea lui Dumnezeu, noi avem pecetea Chipului lui, semn al menirii sfințeniei, al menirii de "ființă întru comuniune". Părintele Savatie Baștovoi spune și el că doar iertând putem să iubim și să ne lăsăm atinși de iubirea dumnezeiască. De la "fără Mine nu puteți face nimic" și până la "ceea ce la om este cu neputință la Dumnezeu este cu putință" duce acel mod al dăruirii de sine sau lăsării în voia lui Dumnezeu care nu mai e o simplă încredere într-un simplu activism militant și îngrijorat, ci un simț al transcendenței. Un simț al prezenței personale a lui Dumnezeu în Treime amețitor de aproape, în întrepătrundere cu noi, împărtășindu-ne liturgic și mistic taina comuniunii. iar responsabilizarea dată de acest simț e mai profundă, mai durabilă, mai roditoare, stabilă și unitivă decât cea dată de simpla grijă de a face ceva. Deși aceasta are și ea uneori valoarea ei, ce nu merită a fi desconsiderată. Deci a nu mai "face" nimic poate fi o deschidere spre "a fi" așa cum te-a "gândit" Dumnezeu, icoană vie și dumnezeu creat în unire cu El. | |
| = analiză | Dana Mușat [23.Jan.07 17:04] |
| Dacă Andreea a făcut un comentariu general asupra poemului, concretizând aspectele de suprafață, o să încerc să mă opresc asupra părților tehnice și asupra sintagmelor folosite, la fel...concret:) Nu o să spun că poemul ascunde o stare de negare continuă, pentru că din câte știu eu tu nu ești un negativis. Așadar starea asta de 'nu' continuu se pare că este doar la o primă vedere..apoi ea dispare. Cred că acest negativism aparent este doar o mască ce ascunde substratul poemului. Intru imediat în detalii, explicând la ce substrat m-am referit. Referitor la versul 2 : 'când totul se prăbușește în ochiul deschis' cred că aici incluziunea lexemului 'ochi' se realizează pt a sublinia ideea de cunoaștere, în formele ei primare, în formele de început. Cat despre : 'să te simți iubit de jur-împrejur fără să ai nevoie de vreo evidență' aici se vrea reliefarea unei iubiri totale, dăruită și exprimată cu totul, cât și evidențierea faptului că a iubi nu înseamnă a te lăuda cu asta('fără vreo evidență') 'fără a rupe din scoarța copacilor o fâșie să-ți acoperi gaura din piept' și 'peste tăietura din suflet și trup adormită' arată că drama durerii născute din iubire nu e una așa de mare dacă știi să iubești cu adevărat pentru că oricum trebuie 'să-l iubești pe cel de lângă tine așa cum e el'. Și iată că finalul vine și cu explicația, un fel de deznodământ poetic: 'sub un strat de iertare ca pielea crescută în urma unei arsuri'. Aici asistăm la o explicație extraordinară. Înțelegem de ce e așa cum e poemul și nu e altfel:) Iertarea e un proces dureros, dar mult mai bun decât suferința produsă de o despărțire. Sper că nu am bătut câmpii prea tare, dar așa am văzut eu. Toate cele bune! | |
| = din nimic a aparut viata | Oana Rovența-Micu [23.Jan.07 17:21] |
| cu alte cuvinte, sa iubesti si sa fii iubit neconditionat...si nici atunci nu se mai poate face nimic, daca destinul altfel vrea :-) | |
| = Dana, Oana | florin caragiu [23.Jan.07 18:10] |
| Dana, comentariul tău foarte acurat, limpezitor și cu pătrunderi la miez mă onorează, e o încântare. Mulțumesc de trecere, cum să bați câmpii, ai luminat pagina :) Oana: E o taina si cu destinul ăsta, eu văd că Dumnezeu e deasupra lui, și cum aici pe pământ totul se incheie cu moartea, nu poți cere de la acest interval finit de viață să rezolve totul. Așa că eu cred una și bună: ceea ce este, și este menit a fi veșnic, e mai mult decât aparențele, decât ceea ce pare a fi, decât ceea ce se scurge ireversibil, și deși chipul lumii acesteia trece ceva ne-mai-pomenit ne așteaptă. Câtă iubire, atâta (câștig de) ființă! Ceea ce se pierde prin așa-zisul destin, de fapt nu se pierde, îl vom regăsi nou și îmbogățit în lumina lui Dumnezeu, pe măsura a cât ne deschidem iubirii-agape divine și omenești. Aceasta e părerea mea. Mulțumesc mult de trecere și semn. | |
| = "gaura din piept" | silviu viorel păcală [23.Jan.07 20:33] |
| Pe drum în timp ce mă întorceam spre Slatina de la cenclu unde ne-ai citit poezie, am aflat de pe un post cultural că lacrimile picură din rănile sufletului. Iar această sintagmă m-a dus tocmai spre poezia ta. Mulți au zis "poezie religioasă", eu nu m-aș hazarda, tu scrii cu tine însuți care ești o creatură a Domnului și ceea ce scrii e parte din har. | |
| = Silviu | florin caragiu [23.Jan.07 23:46] |
| Silviu: Mulțumesc de cuvintele de încurajare. Într-adevăr starea poetică e în primul rând o realitate concretă: viață, mișcare, comunicare, conștiință, memorie, limbaj, abia apoi se așterne în versuri ce pot fi încadrate într-un zis domeniu. Trecerea ta mă bucură și mă onorează. | |
| = Florin Caragiu | Mahmoud Djamal [24.Jan.07 13:44] |
| Un text simplu cu un mesaj creștin aș zice religios deoarece toate religile ne îndeamnă să ne iubim aproapele și să iertăm luiminându-ne sufletul și ca atare vedem totul prin prisma luminii sufletului nostru. Un text direct lipsit de sugestii aș zice plăcut dar departe de a avea nevoie de atâtă analiză că să fie înțeles. Cu stimă Djamal | |
| = Djamal | florin caragiu [24.Jan.07 14:34] |
| Mulțumesc, Djamal, de trecere și cuvintele sufletiste, într-adevăr textul nu se reduce la analize și este gustat în mod unic și personal de fiecare. | |