= mama în căutarea fiilor și regăsirea sau reunirea indiferent de moment | cretu-rosca draguta [14.Feb.09 01:30] |
figura exponentiala MAMA ,care pare a fi în căutarea regăsirii a ceia ce cândva i-a aparținut, și ale căror urme sunt încărcate cu poeme care sunt destinate de a-i păstra imaginea , cât și rolul său avut în cursul existenței fiilor. La trecerea în neființă doar trupul este cel ce pășeste în lumea umbrelor,căci parte din ceia ce viață ți-a dat continuă să existe, prin însăși eistența celora pe care i-a procreat."Poemele umide"poate semnifica lacrimile care îzvorăsc din suflet sau din ochi pe motiv al pierderii iubitei mame. | |
= cretu-rosca | Mahmoud Djamal [14.Feb.09 10:53] |
iti multumesc pt trecere si pt eforturile tale de-mi intrepreta poemele. mă bucură prezenta ta aici. la multi ani si viata plina de iubire Djamal | |
= Djamal M | cretu-rosca draguta [14.Feb.09 23:28] |
Djamal,multumesc pentru urarea de: La multi ani!Cum am sărbatorit 32 de ani pe 10.02,am rămas surprinsă de faptul că nici un familiar,frați și cumnați si nici mama nu m-au sunat,deși nu se aflau în această împosibilitate,mi-am scris o poezie,mi-am dedicat-o,îți recomand citește"Vântul,emisar al tatălui meu". Multumesc pentru gând! | |
= poezii cuminti | Anca Roshu [15.Feb.09 09:32] |
dar adanci, asa vad eu poemele tale, djamal. si, desi nu prea am lasat commenturi in ultima vreme, de citit, te-am citit si te citesc tot timpul, fiindca imi place foarte tare cum scrii. de data asta, fiindca poema asta a ta m-a atins foarte tare, m-am decis sa-ti si spun asta. m-a cutremurat imaginea mamei care mergea pe urmele fiilor, ce-i duceau sicriul pe umeri. o sa-ti rasfoiesc in continuare poemele, atat de cuminti si de frumoase. cu placerea lecturii, anca | |
= ***** | Marina Nicolaev [15.Feb.09 12:45] |
Poemul generează exponențial o imagine surealistă asupra morții, șocantă poate, ce amintește ca impact emoțional de poezia Angelei Nache Mamier "mon père sur la route traversière" (și eu găsesc, și poate nu numai eu, o teribilă asemănare spirituală între cei doi poeți), - această dislocare violentă de ființa dragă sub amprenta unui exil interior/exterior feroce - și de pictura lui René Magritte "Golconde" sau chiar de cea a pictorului Dărăștean ("The Mirage Time" - http://www.darastean.com/Dag/99_99.html) pe care îl recomand ca un surealist român contemporan de excepție care nu ar trebui să lipsească din nicio casă și care are succes în Olanda, mai ales). Titlul e straniu pentru că duce la o interpretare numerică bizară, diabolică, nu e doar un simplu titlu... (observ chiar și asta e o coincidență stranie, asemănarea titlului cu link-ul lui Dărăștean)... Textul acesta nu e doar o poezie (și aici amintesc de ceea ce René Magritte însuși spunea "Il faut que la peinture serve à autre chose qu’à la peinture";) nu este o poezie ci proiecția unui bocet remanent malign generalizat în toate fibrele, este durerea inexprimabilă, incontrolabilă ce devoră total interiorul sufletesc. O lume aparent inversată a simțurilor, a poemelor vii, organice, parte din trupul mamei sfâșiat și sfâșietor pe care le găsim impregnate în structura cromozomială (estetic vorbind) a autorului "eu îmi răsfoiam poemele/împiedicat de pielea mea/de pantofii mamei/pe care i-a pierdut mergând/pe urmele noastre/în timp ce-i purtam sicriul/pe umeri", împietrită lacrimă într-un Poem de mare profunzime. | |
= Marina Nicolaev | Mahmoud Djamal [15.Feb.09 19:32] |
mă bucură vizita ta, îți mulțumesc de trecere și pt acest elaborat com. cu stimă | |
= Anca | Mahmoud Djamal [16.Feb.09 09:17] |
mă bucur că ai trecut pe aici, îți mulțumesc pt aprecieri sperând să fiu mereu la înalțimea așteptărilor. să fii iubită | |