| = o zi aproape perfecta | Eugenia Reiter [30.Nov.08 13:50] |
| uite, vezi, textele astea simple ale tale reusesc sa ma atinga. imi place relatia de mediere pamant-cer (salcie, apa, luna) amestecata cu imbratisarea voastra. parca se inchid banchizele si tu te agiti intr-o alta lume, condamnata la necomunicare. un fel de somn controlat autocenzura mi-a placut si "nouazeci", sa stii:) si de la multi ani, Andrei! | |
| + natură aproape vie | ioana negoescu [30.Nov.08 13:05] |
| un text care la prima vedere nu te caracterizează, dar la a doua vedere îmi dau seama că până la a treia vedere nu mai e mult și acolo ești chiar tu strălucind sub lumina lunii. mai mult decât tandrețea îmi place delicatețea textului. mai puțin se încadrează strofa cu așteptarea mai grea decât vina. în rest e ca un tablou din camera unui hotel din moneasa în care nu am fost tare de mult. îmi place mult. | |
| = andule | Mahmoud Djamal [30.Nov.08 13:35] |
| azi ți-pus pe suflet un veșmânt nou, un veșmânt care îți stă f. bine. azi am fost destul de aproape de tine și am privit luna în timp ce îți răsăra de peste umeri. felicitări | |
| + cer instelat | Dana Stefan [30.Nov.08 14:36] |
| un poem simetric, daca vrei, rotit in jurul copacului, element stabil, Axa a lumii, pe care-l regasesc deopotriva ca parte organic componenta si in Femeie si in Barbat, aici. tabloul se intregeste apoi prin alipiri: elemente naturale ce indulcesc insasi contururile naturale aici, intr-un tot unitar: Barbatul si Femeia, temelie a lumii. astrul lunar consimteste prin rotund implinirea. si asa, intram in cosmogonie prin poemul acesta de dragoste.. si imaginea o asemuiesc cu cerul instelat al lui van gogh.. acest poem nu ma surprinde ca e sub semnatura ta. tu esti acelasi, barbatul care se tine de Femeia Copac -femeia lui- pentru ca fara de ea nu mai esti tu. cu placerea lecturii, Linea | |
| = un haiku mai vechi de al meu | Mahmoud Djamal [01.Dec.08 02:25] |
| sălcii plecate- pe albia râului o lună plină. | |
| = chiar așa, de nouăzeci de ori? | Adrian Firica [01.Dec.08 19:03] |
| "... iubita mea amiral cu care împărțisem câteva porții bune de absint s-a întors pe partea cealaltă ca o corabie-aliată și mi-a spus cam peste umăr iar nu citești! e și ăsta un punct de vedere ea obișnuiește să adoarmă cu ochii ..." | |
| = somnul | Andu Moldovan [02.Dec.08 01:15] |
| Daca a scris Firica aici acum o sa trebuiasca sa recit iertarea de somn de nouazeci de ori. Ma apuc de maine, 2 decembrie, ca alegerile tot gata-s si o sa facem laba cu doua maine drepte. Ca nu mai sunt in stare insa, asemenea lui Apolodor din Damasc, e alta poveste... Iar voua Ioanelor si Danelor mele ce as mai putea sa va mai zic din cele nespuse inca? Hmm... Il las pe Potra inainte sa-l paleasca somnul si pe el. | |
| = o lună aproape plină | Doru Dorian David [02.Dec.08 02:21] |
| Un poem jos cu palaria! plecaciuni! si ca sa-l supar totusi pe batranul poet spun: "cum stăm așa îmbrățișați privind să ne răsară de peste umăr fiecăruia din alte ape o lună aproape plină" un gand bun! | |
| = ce suparare? | Andu Moldovan [02.Dec.08 02:35] |
| Dorule, zici bine, dar marea mea are un fel al ei de adresa fara timbru, ce sa fac, sunt un catar batran si personalizat :-) Multumesc de lectura si de incurajare. | |
| = adaugare | Doru Dorian David [02.Dec.08 03:18] |
| Daaa! ma gandeam la strofa: "eu văd salcia mea luminată de o apă iar tu îmi povestești despre marea ta cu alge care luminează copacii" dar vaz ca nu avui dreptate... fir-ar! si cat am vrut sa tulbur apele! Un gand bun! | |
| = stones! | Adrian Firica [02.Dec.08 03:26] |
| agentul Stuart a venit s-a introdus ce vrei să schimbi? stația de metrou asta vreau să schimb domnule Rolling Stones dacă nu vă este cu supărare. | |
| = inegali...între gol si plin... | ioana matei [02.Dec.08 15:39] |
| aici creatorul *înghite* creatorul...iar mesajul înghite mesajul...aici nu apar bărbatul și femeia...ci *neintalnirea* lor...aici vorbeste barbatul...pe trepte...pentru că separările dor...si pentru că la originea oricărei separări se afla o cutremuratoare nevoie de întreg (plin)...iar la originea nevoii de intreg stă constiinta/*amintirea* intregului...cam asa a ajuns la mine un poem ce-mi pare a fi foarte profund... cu plecăciune, o ioană matei | |