| = Flori agonizând... | ILIESCU EMIL [26.Feb.08 00:17] |
| Între soarele negru din ochii muribunzi ai bunicului și soarele, încă viu, din sufletul nostru, al celor rămași, se interpun urmele pașilor noștri, flori agonizând după rădăcinile ce le-au dat viață... | |
| = Iliescu Emil | Mahmoud Djamal [26.Feb.08 07:15] |
| va multumesc de citire si pentru semn. va mai astept cu drag | |
| = Mahmoud Djamal, florile își plâng rădăcinile... | Teodor Dume [26.Feb.08 06:06] |
| un poem asumat, cu strigăt puternic, -rădăcinile un poem cu accent pe durerea din suflet "ultimul geamăt din gura bunicului se întinde spre geam privind cerul în timp ce florile din mâinile mele își plâng rădicinle înfigându-se în ape " pentru mesaj și final aș da o stea. eu pot să dau doar una de suflet cu bucuria lecturării unui text bun, onorabil stimă și recunoștință, teodor dume, | |
| = sa fie vorba | ștefan ciobanu [26.Feb.08 11:34] |
| de trecerea print-o eclipa personala? finalul ma asteptam mai altfel, ca o prelungire in protagonisti nu in niste ape care nu au ce cauta aici, decat ca o sugerare a trecutului trecut in inconstient(a se lua sensul psihologic al cuvantului) numai bine | |
| = raspuns | Mahmoud Djamal [26.Feb.08 14:29] |
| Teodor Dume iti multumesc de trecere si pentru steaua ta de suflet, aprecierea ta ma onoreaza. Stefan ciobanu, inctat de vizita cu stima | |