Comentariile membrilor:

=  Textele citite și supuse criticii	Pușcă Ioan Gabriel [06.Jul.07 07:08]
Textele citite și comentate Sunet de piatră În clopot de piatră răsună trecutul. Prezentul frământă arcuri de sunet. Iau forma tăcerii căutând infinitul și frunzele stei spre cer se aruncă. În salturi ce par a fi zboruri mărunte, regăsim libertatea cuvântului frântă. Din clopot de piatră răsună chemarea spre viață sau moarte Unite contururi de umbre și șoapte... Cuțitul taie adânc Printre degete, cremene arsă de firave flăcări alunecă tandru, înfiorându-mi gândul. Cuțitul taie adânc cuvintele nerostite. Un vârf dispare în sensuri... Altul, bate tacticos clapele durerii. Așterne cenușa pe pietrele uitate de izvor. Pedepsite sunt, de lumină... Una câte una se adună în cerc. Frânt arc, luat de ape, înrobește iubirea în adâncuri. O frunză împletește nervurile toamnei în ritmul iluziilor. Părăsesc dorul pe o creangă de măr. Uit moartea în cornul lunii... Plec să-mi aprind țigara de iarnă. Aleg ritmul singuraticului trunchi. Îi număr inelele... Impas Sufletul meu a uitat să mai scrie versuri. L-am împins spre focul de mii de ani aprins într-un ciob de vis... E timid acum și pașii îl dor. Are degetele umflate de gânduri. de idei, de frunze agățate haotic, ruginind greu... Din când în când pocnește un mugur și speranța cântă melodia siguranței. Iluzie optică, bucuria strănută. Printre buzele cărnoase izbucnește câte o floare de colț,de clipă... Cerne rouă cerul. Sita e spartă și viața alunecă grăbită printre lumini, umbre, crengi... Să ating luna o clipă... Armonie să fur printre genele umede. Pleoapele să o mângâie încet, încet... Descântă-mi… Descântă-mi gândul! Va striga lumii că ești piatră... Fericit, vei lua raza lunii o vei păstra o clipă în palmă și, mi-o vei dărui împreună cu ciobul de sticlă... Care? Cum? Nu mai știi că fericirea se clădește pe vinele colorate din sticlă? Din cioburi de lumină și ferestre de durere. Nu mă păcălește strălucirea. E trecătoare. Când lumina fuge în interiorul humei, ciobul devine doar o pată, cu reflexe cenușii. Atunci ziua rămâne noapte și noaptea, zi. Intră! E liber! Dar scoate pantofii de dans. În miez se poartă pasul liber... Alege ritmul! Sau, dacă vrei, urmează sunetul mut. Sau poate, creșterea sămânței de iubire te va adormi sau calma... Nu contează! Armonie să fie. Descântă-mi gândul! Va adormi odată cu tine în brațele muntelui rostogolind idei pe panta visurilor. Liber vei fi, învăluit în lumină... Inutilitate Să stai să privești un spațiu închis între ziduri înalte fără ecou... Să asculți trosnind în colțuri ideile și să pleci, trântind în umbre speranța... Visul închis în palme furios, izbucnește în sunete clare. Cauți să furi sentimentele false scrise în forme ciudate pe fiecare rostogolire a orelor, a secundelor de singurătate. Apăsătoare viață... Apăsătoare dorință de pierdere în nisipul cuvintelor. Un dor de-a pleca te cuprinde în fulgerări de lacrimi. Miroase a carne de înger cu aripi tăiate uniform. Scaunul tace iar degetele amorțite înșiră pe ața vidului locurile neștiute unde tu, formă fără contur vei ajunge poate, într-o zi... Libertatea de-a fi Rostogolindu-se-n larg sunetul crește odată cu undele mării înghițit de tăcere. Te pierzi infinit într-un spațiu prea strâmt. Izbucnești simfonie în albii imense... Libertatea de-a fi, vuietul apei atingând pentru un vârf, focul nestins al luminii prea albe... Într- o clipă te stingi, rușinat te ascunzi printre umede fire ca apoi să revii mângâiere sau tunet. Până când Până când lumina va uita să mă uite, voi fi piatră învelită de sărutul apei. Până când apa va uita să mă uite, voi fi nisipul umed călcat de pașii tăi. Până când vom uita să uităm, ne vom fi picături de ceară străbătându-ne în cuvinte. Până când sunetul va uita să mă uite, voi fi vibrația gândului tău. O simplă alunecare în alt cer... Când mă vei fi uitat, să nu te uiți... la conturul îndepărtării mele. Nu mă voi întoarce să te uit. Voi uita pur și simplu... Până la urmă… Ziua, fântâna îmi citește privirea. Triste clipe se adună în jurul straturilor de piatră. Furate bucăți rotund așezate în trupul ei... Ziduri. Ziduri de piatră ucisă, înviată de limpede apă și...eu. Eu? Un stei special amenajat cu brațe cerșind picături de viață, uniform destrămate în conice vase de lut. Aspre lumini varsă cerul în conturul de piatră. Și piatră rămâne cuvântul în buza secundei. Același sens. Mereu același sens jucat, pe acoperișul de tablă încins de apus. Același joc. Darabana minciunilor dansând ritmul învechitelor temeri... O singurătate , a doua singurătate și poate, regăsire... Eu,tu… O întrebare nerostită lăsa zeilor libertatea mândriei. Eu,tu, două nimicuri împletind un simplu strigăt. Bucuria unei secunde se înălța stupid ca un ștreang cu funii de mătase. Coboram eu,urcai tu… Mereu nesătui de minciuna iubirii sufocate de aerul greu al visurilor. Două poduri, nu unul, creștea între noi... Eu visam pașii trecutului. Fine amăgiri de tandrețe. Tu chiar măsurai pașii prezentului, până la muchia disperării mele apoi, săreai peste amănunte. Într-o clipă erai departe... Știu doar că... Simt iubirea piatră ascuțită alunecând odată cu lumina... Rotunjește sufletul în trepte adânci. Spiritul fuge spre înalt, clopot stingând lent tăcerile. Bătaie prelungă aduce simțirii oglinda opacă a adevărului sec. Arunc falsității haina zâmbetului. Dezvelesc visul deschizând poarta cerului... Odată, vei ajunge nor alb conturând sensul adevăratei iubiri... Imposibila înălțare Alunec în sunetele desuet atingând limitele existenței... Scurg ultimile forme aspre ale gândului. Arunc inerției strigătul sumbrelor trăiri. Învelesc timpul în ceara lumânărilor stinse. Iubesc pietrele râului în forma perfectă a zbaterilor... Inutile frământări descopăr în luminile rampei. Scena se umple de esențe. Amețesc. Zâmbesc nălucirilor, în unghiurile imposibilelor idei de înălțare. Salut cerul. Închid poarta albastră și mă retrag cuminte în cutia în care, doar palmele îmi aduc fericirea. Să mint? Impasibile gesturi alunecând în liniștea gândului Dezghețări repetate ale durerii... În brațe simt lumina amorțind încheieturile. Întind palmele să-ți caut invizibila aură. Ești prea departe să te aud, să te simt. Acum geamătul surd al iubirii încetinește răsuflarea. Se stinge o clipă de înălțare. Se aprinde focul lăuntricelor frământări. Nu e supărare, nu! E doar amar presărat în fade lovituri abia resimțite uneori... Alteori bici plesnind echilibrul precar al lumânărilor din nisipul clipelor de bucurie. Tac. Nu vreau să spulber bruma de fericire a secundelor glasului tău alunecând speranță în inima mea. Nu vreau să tulbur izvorul prieteniei... Lumina îmi poartă mereu pașii în preajma ta. O las să-mi cuprindă blând chipul,trupul,brațele... Să izbucnească șuvoi de fericire spre contururile așternute de gânduri curate. O liniște nesfârșită lasă în urmă... Fără umbre,fără pete cenușii înghețate, arse în flacăra verde a neputinței. Aproape departe Ca o lumină simțeam umbra timpului alunecând mângâiere. Uneori greșeam și simțeam durere. Alteori, înfășuram podoabele secundelor de fericire, în ploi. Una câte una, lacrimile lor ștergeau căile nebătute ale destinului. Prin coama lor, pădurile simțeau vântul schimbărilor ca o plesnitură de bici. Printre crăpături,singură, strecuram bucuria glasului. Îmi strigam patimile... Iubirea aștepta mereu plină de esențele fericirii sau durerii. Clipele se împleteau singure în miezul ființei, în miezul lacrimilor, în mijlocul rugăciunilor alunecând în și spre cerul ascuns undeva în sufletul meu... Rămâneam mereu Eu și Lumina "Mine" era doar umbra... În derivă Mă voi scurge tăcere în firul profund al neliniștilor mele. Pe calea luminii voi regăsi adâncitele sensuri ale Eu-lui meu. Singurătatea este unic țărm iar iubirea, o iluzie cu rădăcini prea lungi ca să o pot cuprinde... Simt teamă și frigul mă înconjură nemilos. Devin sămânță în locuri neștiute aruncată de clipe. Înfloresc în aer iar tulpina încovoiată de visuri abia mai susține corola. Să mă pierd? Să mă arunc în uitare? Să prind picătura de ploaie sau falsele culori ale fericirii dăruite odată de răsărit? Să rămân sau să plec neștiută de nimeni? Poate într-o zi, mă vei regăsi pe un dâmb de nisip și vei încerca să mă redescoperi... Îmi vei pune un nume. Voi râde știindu-te atât de bine... Tu, nu vei recunoaște glasul meu și vei relua jocul sunetelor. Vom vorbi altă limbă. Cea a omului și a florii. Odată albastră,odată albă... Acum, galben trandafir. În derivă... Vei admira parfumul meu și poate, înclinarea plină de eleganță a corolei. Îți voi spune adio, când degetele tale vor aluneca blând pe tulpină, zdrobind la plecare și ultimii spini. Un cuvânt abia susurat va rămâne încrustat pe o frunză... Anne Marie Bejliu
=  .	Bogdanovici Andreea [06.Jul.07 09:39]
slabe poemele citite și comentate.
=  închidere tag	Bogdanovici Andreea [06.Jul.07 09:39]
sper că s-a închis tagul
=  Anne Marie	Mahmoud Djamal [06.Jul.07 10:14]
Colegei noastre Anne Marie îi doresc multă inspirație și perseverență. Succes
=  felicitări!	Mădălina Maroga [06.Jul.07 10:21]
Felicitări pentru Anne Marie Bejliu. Câți mai mulți cititori și multe succese. mulțumim Gabriel pentru cronică. sper că am închis și tagul :) Madim
=  ptr. Madim	Pușcă Ioan Gabriel [06.Jul.07 13:50]
Heeei heei.. Madim mai traieste..:) Sper ca bine..:) vezi ca sambata AnMar are lansare la Cluj. Poate dai si tu o fuga. Vor fi mai multi prieteni de-ai nostri acolo..
=  d-lui Mahmoud Djamal	Pușcă Ioan Gabriel [06.Jul.07 13:52]
Multumim si bucurosi de trecerea ta pe aici. D-le Mahmoud, ii voi transmite textual poetei AnMar urarea dvs. Poate data viitoare ne onorati si cu un comentariu pe text.:)
=  Andreea Bogdanovici,	Pușcă Ioan Gabriel [06.Jul.07 13:53]
ma bucura ca ai o opinie despre poemele citite, comentate si tag dar -daca ai observat- in C.D.S. (Cenaclul De Seara), ca loc liber de cercuri, este bine venita orice evaluare atat timp cat este sustinuta de o demonstratie coerenta.Vezi Cronicile! Cred ca valoarea spiritului tau critic nu se opreste doar la o afirmatie ca cea de mai sus, sau ..ma insel? :) la buna vedere.
=  Gabriel	Mădălina Maroga [06.Jul.07 13:57]
Gabriel, mulumesc mult pentru invitație. îmi pare nespus de rău dar sâmbăta viitoare trebuie să ajung în alt oraș, departe de Cluj. :( îmi doresc mult acest volum. mă bucur mult pentru AnMar, îi doresc o lansare ca-n povești. salutări și îmbrățișări oltenești tuturor. Madim
=  Zana cea buna , Madim	Pușcă Ioan Gabriel [06.Jul.07 14:19]
Am sa incerc sa ma ocup de problema ridicata la fileu. Voi comunica autoarei dorinta ta si poate Zana cea Buna va avea timp sa iti indeplineasca dorinta. Poate ajungi atunci intr-o sambata la Bucuresti si facem o zi de cenacluri. Incepem cu ora 11:00 la cenaclul Orpheon condus de Ioan Ratiu,la 14:30 mergem in Deko la Agonisti si terminam in in tihna de la17:30 cu Cenaclul de seara la M.L.R. Pare un program frumos... Imbratisari si tie.
=  uff	Bogdanovici Andreea [06.Jul.07 15:12]
ce nu pot eu să sufăr când tot numele meu e la *Concluzie-Rezumat. de parcă eu aș fi nucleu ideii. mă stresează. nț nț nț
=  o cronica buna	Fluerașu Petre [07.Jul.07 11:27]
Da, o cronica buna, care respecta cu fidelitate ceea ce s-a spus. Felicitari petre
=  Petre	Pușcă Ioan Gabriel [07.Jul.07 13:29]
Multam Petre. ma bucur ca mi-ai dat de stire ca ai citit cronica..Incepusem sa intru la indoieli ca nu mai intri pe net..:) Cu prietenie, Autorul..:)