| = non sens | Bogdanovici Andreea [02.Jul.07 19:11] |
| Interjecția din începutul poeziei mi se pare puerilă și non sens. De obicei ea trebuie să fie o punte între 2 stări: cauză și efect. Aici, în poem, există un dezechilibru. + faptul că "ocean imens" :) oceanul este imens, alăturarea adjectivul nu aduce nicio informație în plus. Oceanul fiind definit chiar ca o "întindere nemărginită". Deci redundanță. + aici ar mai fi de adăugat și imaginea oceanului purtat pe creștet, nu doar că strivește prin greutate, dar refuză să-și verse apele. Oceanul nu are ape. Eventual este o singură apă. Există oceanul planetar care este format din cele patru bazine etc. + "mâinile mele veștede ca două aripi " mâinile veștede reprezintă un clișeu, la fel ca și comparația cu aripi. Aici, trecând peste clișeu, ar fi de evitat astfel de figuri de stil forțate. Dacă erau comparate cu frunze, mâinile puteau fi veștejite. Dar aripile fac parte dintr-un corp viu în esența lor, sunt simbol "platonic", dacă pot spune așa. Prin urmare imaginea este construită cât se poate de slab. + "secat mă simt niciun nor" la începutul poeziei se specifică faptul că "acest ocean imens ce-l port pe creștet refuză să-și verse apele" deci, eul liric poate fi însetat mai degrabă decât setat. "doar ecoul acesta ce mă împinge din spate și-mi dea avânt să erup din mine zburând" Aici se rupe poezia din toate părțile ei componente. Contrastul dintre foc (dat de verbul "erup") cu aerul ținând cont de faptul că în mare parte subiectul poeziei a fost apa mi se pare ilegitimă și non sens. + Când există acțiunea de a împinge pe cineva... primul efect este căderea și nu eruperea, nu zborul. Eruperea vine din măruntaiile pământului (aici în poem din absolutul referitor la spirit, neatins apoi atins că nu prea se înțelege :D ). "ecoul acesta"... care ecou? Ecoul meu sau al eului liric? Nu există similaritate. Sunt trăiri pe care un cititor nu le poate simți la fel ca eul liric. De preferat doar "ecoul" simplu. "mă împinge din spate și-mi dea avânt" cred că este "să-mi dea avânt". :) aici sunt 2 acțiuni în contradicție. Cum adică? Împinge să dea avânt? Eu vă împing de la fereastră să luați avânt? Sună ca naiba mai ales că nu-mi sună corect deloc. Prin urmare: SiP, Sep , premise , concluzia este că: Poezia este slabă și non-sens. S-a dorit doar crearea unor imagini care să epateze. Nu mi-a plăcut. | |
| = și | Bogdanovici Andreea [02.Jul.07 19:30] |
| nici titlul nu e ok. | |
| = Andeea | Mahmoud Djamal [02.Jul.07 20:53] |
| Andreea, îți mulțumesc de trecere și pentru critica ta care nu m-a convins deloc, te-a supărat cineva ?probabil, de;i ai încercat să argumentezi dar cred că eșuat . te mai aștept dar mai calmă și mai echilibrată | |
| = erata | Mahmoud Djamal [02.Jul.07 20:56] |
| erata ai eșuat deși ai | |
| = :) | Bogdanovici Andreea [02.Jul.07 21:34] |
| whatever | |
| = Andreea | Mahmoud Djamal [02.Jul.07 21:50] |
| Andreea, oricum îți mulțumesc pentru efortul făcut încercând să-mi interpretezi poemul. Să știi nu sunt genul care se supără și sincer te mai aștept cu drag. | |
| = parere | Bogdan Nicolae Groza [02.Jul.07 22:04] |
| Eu sesizez altfel poemul. Acest "ah" spus parca cu naduf, e chinuitor. Strigatul strapuns de sete e unul extrem de acut. setea poate avea multe intelesuri si interpretari. De aici si constientizarea poetului asupra neputintei lui de a-si potoli aceasta aceasta insetare. Iar " ocean imens " nu il vad ca expresie pleonastica, ci percep acest "imens' ca ceva necuprins care te copleseste, care te sufoca, care de inspaimanta. Aici exrpresia "imens" e hiperbolizata. Da senzatie unui ocean care nu se mai sfarseste, caruia nu i se cunoaste adancurile si marginile. Si spaijma de acest ocean e cu atat mai mare cu cat acesta "refuza sa-si verse apele" adica sa purifice, sa dea viata. De aceea, cu tot oceanul din jur, cu toata imensitatea lui, spiritul, sufletul, se simte secat. E chinuitoare aceasta singuratate launtrica, ce pustieste. In rest, ecoul auzit de poet si care-l impinge din spate e singurul pe care-l mai aude. Un ecou inselator, un fel de fata morgana care-i da iluzia de eliberare, de nemarginire, de zbor. Totusi, ca si alcatuire, parca ceva n use leaga in acest poem. O fi de vina poate acest "erup" care ma duce cu gandul la vulcan nicidecum la ocean? Nu stiu. Doar autorul e cel in masura sa stie de ce a scir asa si eventual sa clarifice el nedumerirea mea. :) | |
| = erata | majeri andrei tiberiu [03.Jul.07 00:46] |
| cred c-ai vrut sa zici "dandu-mi avant sa zbor" , nu "dandu-ma vant sa zbor",sau ma insel? cu stima , andrei | |
| = Bogdan Nicolae | Mahmoud Djamal [02.Jul.07 23:11] |
| Bogdan Nicolae Groza, îți mulțumesc de trecere și pentru comentariu. Te mai aștept | |
| = majeri | Mahmoud Djamal [03.Jul.07 02:01] |
| majeri, îți mulțumesc de semn. ok | |
| = ... | silvia caloianu [03.Jul.07 05:52] |
| vad ca ai scos "norul", desi il puteai lasa, modificand, eventual, ceva pe acolo, pentru a obtine impactul, pe care l-am sesizat eu: "secat ma simt / cerul e fara de nori / un ecou ma impinge inca din spate". mie imi pare de remarcat un ecou in stare sa ne impinga din spate. expresia respectiva e plina de sensuri. chiar sa nu fi fost ultimul rand, e mult spus. | |
| = silvia coloianu | Mahmoud Djamal [03.Jul.07 09:35] |
| silvia coloianu, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, onorat de această vizită. cu multă stimă | |
| = poem | Carmen Manuela Macelaru [03.Jul.07 14:31] |
| poemul e super, si ca orice poem trebuie sa sugereze, sa ne faca sa gandim, sa incercam sa observam cu finete ceea ce autorul a dorit sa exprime si daca in jurul acestui limbaj subliminal care se vrea poemul gasim o o portita spre noi insine inseamna ca pentru 1, 2 secunde am fost fericiti. mcm | |
| = carmen | Mahmoud Djamal [03.Jul.07 14:38] |
| carmen, îți mulțumesc de vizită și pentru apreciere. te mai aștept cu drag | |
| = nu | Carmen Manuela Macelaru [03.Jul.07 14:41] |
| nu mie trebuie sa imi multumesti ci poemului. mcm | |