| = tocmai...., | Elis Ioan [07.Mar.06 17:52] |
| Ela, Mă transformi în anotimpuri după bunul tău plac Sunt primăvara cu geamurile larg deschise prin care zboară aripi și iarna cu stele de mare strânse în podul palmei până îmi înfloresc depărtările Mă uiți, dar îmi amintești ca sunt toamnă cu zâmbetul sâmburilor de măr în timp ce zăpezile din iulie sunt din ce în ce mai apăsătoare. cu drag | |
| = frumos | Florina Stan [07.Mar.06 19:08] |
| "ca si cum am iubi /in diacritice scrise marunt/la masina unui timp absolut" - sunt versuri speciale care definesc dorinta unei iubiri patrunsa pana la detaliu de armonie si firesc.Intreaga poezie e o infuzie de pur in culoarea timpului. | |
| = titlu si continut | mardale stefan [07.Mar.06 21:29] |
| Zilele trecute umblam pe texte doar sa aleg poeziile cu titluri deosebite.Foarte putine din pacate , nu trebuie sa cotrobai prea mult ca sa gasesti poezii cu acelasi titlu.Important e continutul , sunt de acord . Desi nu gasesc la poezia ta acordul intre titlu si continut , imi plac amandoua. | |
| = Niciodată 'acela' | Elena Luminita Bouleanu [07.Mar.06 21:51] |
| un anotimp fără poeți este ca un ghiocel care a înflorit (după atâta trudă) și nu-i nimeni să-l privească. mi-a plăcut foarte mult imaginea: 'încât îmi amintești de un bucium fără munți' lipsa aceasta, pe care o resimt în poezia ta, este lipsa elementului privitor, primitor de minuni. 'cel acoperit de toamnă' nu va simți niciodată mirosul de liliac înflorit, de salcâmi.. el va rămâne doar 'cel', nu va fi niciodată 'acela'. cu drag Elena | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [07.Mar.06 21:59] |
| Elisabeta, există în noi un anotimp, se numește poezie, singurul care ne lasă libertatea de a topi cuvintele în lumină. Florina, de-ar fi armonia atât de firească, aș respira martie în fiecare zi. Și atunci când va fi să fie, îmi voi aminti de ce ai văzut aici. Ștefan, titlul are și corespondență în conținut, cumva sunt lăsate două anotimpuri, o toamnă, o primăvară, însă poezia am scris-o cu câteva minute înainte de a pleca la o prezentare de carte, a Antologiei poezie.ro, din cadrul Festivalului "Primăvara poeților". Elena, trece uneori cel ce pleacă, dar cum va fi să fie acela, primitor și dătător de minuni, salcâmi și liliac, las primăvara să răspundă. Ai auzit bine cuvântul nescris. | |
| = o "invenție" de poezie | Petre Moldoveanu [07.Mar.06 22:34] |
| Aici e doar un amalgam de cuvinte, anotimpuri, primăvara nu-i ca toamna. Sau nu am priceput eu, sau poezia asta nu are nici un mesaj și e scrisă la normă? Sau e... "invenție", tu ai zis-o. Nu pot schimba "tonul", pentru că am ureche muzicală slavă Domnului și nu eu sunt acela care "cântă" fals. Voi mai veni să te "ascult" când vei scrie poezie, Ela dragă. | |
| = Petre | Ela Victoria Luca [08.Mar.06 00:16] |
| Ia tu din Vivaldi atunci vara și iarna. Și nu schimba tonul dacă atât se poate. Poezia este și inventivitate, și creativitate, și imaginație, și suflet, și... Mult mă miră, însă văd și înțeleg, cumva, în okeanos. Ela | |
| = Să nu iubești în diacritice mărunte! | Dumitriu Florin Constantin [08.Mar.06 02:59] |
| Să nu iubești în diacritice mărunte, Cînd ning, durerile tăcute sînt pe frunți, Iar cînd evoci iubirea-n amănunte Doar buciumul dogi-va fără munți. Eretic, viețuind transcedental Împins în caudinele mistere, Se-nscrie arcului din jocul orbital Cu diacritice bolnave-n catetere. Un alter-ego recitînd a jale La masa cea tomnatică exclam: „Nu primăvara rătăcea pe cale, Ci doar ecoul dintr-un gol talam!” drag FLORR! | |
| = prolifice. | dan mihuț [08.Mar.06 03:22] |
| nu pot să nu-ți spun că-ți admir modul de a scrie. faci perte dintre cei care scriu foarte "ușor", cei care par să respire poezie. ceea ce e, fără îndoială, un dar de neprețuit. doar că, uneori, mă gândesc la unu' care spunea că tot secretul poeziei constă în a scrie puțin. cred că un pic de condensare nu ți-ar strica, dar mai bine nu mă lua în seamă. oricum, aștept zilnic picătura-ți de poezie. asta am vrut să spun. | |
| = Florr, Dan | Ela Victoria Luca [08.Mar.06 10:35] |
| Flor, mulțumesc pentru dar, este un neașteptat sonet lăsat ca un semn de frumos. Și aud încă versul: "Cînd ning, durerile tăcute sînt pe frunți". Și admir întotdeauna când inspirația te face să scrii mai frumos decât sursa inspiratoare. Păstrez poemul și aveți darul de carte încă la mine. :) Dan, știu ce spui, mai știu încă că poeții ce doresc să rămână în poezie autentică scriu în orice clipă a zilei, îi încearcă scrisul oriunde ar fi, ca și pictorii, ca și muzicienii sculptorii, ca și balerini, actori etc. Dincolo de talentul inerent, e un travalaiu creator continuu, o prelucrare interioară, o procesulitate care, la foarte mulți dintre cei ce sunt în arte, se desfășoară fără "doză": o tușă pe zi, trei pagini la cinci zile, patru aprtituri pe lună etc. Ești sau nu în ceea ce creezi. Chiar dacă multe sunt doar încercări, ceva rămâne, se esențializează. Da, "picătura" aceea despre care scriai, ea rămâne. Mulțumesc, fac parte din aceia. Ela | |
| = ela | amirpur shantinagar [08.Mar.06 13:45] |
| "incat imi amintesti de un bucium fara munti" Uneori inconstientul ne joaca niste feste...dar si asta face parte din poezie;poate chiar cea mai importanta parte... poem suav asa cum numai o femeie frumoasa il poate scrie | |
| = Anotimp | Deleanu Dragos [08.Mar.06 13:45] |
| Ela, chiar tu esti un anotimp! Foarte multe trairi in aceste versuri scrise perfect. | |
| = Amirpur, Dragoș | Ela Victoria Luca [08.Mar.06 14:43] |
| Amirpur, incoștientul are o bogăție și un spațiu infinite, iar jaoca de feste rămâne une din cele mai faine manifestări ale sale, deși cea pe acre eu o prefer este creația din adânc-înaltul său izvorâtă. Mulțumesc. Dragoș, nu poate fi nimic perfect în astă lume, ar însemna în următoarea secundă să nu mai fim. :) De aceea, versurile sunt modelabile, până la capătul firului. Esențial este să devină... esențe, vibrație luminoasă, frumos. Mulțumesc. | |
| = Caută-ți un anotimp compatibil... | Tudor Negoescu [08.Mar.06 15:01] |
| Ela, drumul e perfectibil, dar capătul lui e bătut în cuie, previzibil pentru noi, muritorii. Uneori, ne purtăm ca și cum am fi trăit... Între tine și toamnă e un spațiu gol. Caută-ți un anotimp compatibil...Tu ești o primăvară! | |
| = Tudor | Ela Victoria Luca [08.Mar.06 15:11] |
| Mulțumesc, aveam prin septembrie parcă o poezie care începea "după toamnă, vin eu...". Și râdeam când cititorii mă întrebau dacă eu sunt iarna. Nu, eu nu sunt iarna. Ai dreptate. Și știu că suntem în toate perfectibili, până la capătul firului. Ela | |