| = ganddenoaptebunadimineata! | mihaela visalon [06.Feb.06 02:06] |
| le voi aminti eu copiilor că nu întotdeauna existența are gust de măr Stiu, ea are uneori gust de portocal. Mai ales cand ranita miroase a pacat, si continentul e despartit de aleea cu pietre de un ocean de lacrimi. | |
| = MiCa | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 09:43] |
| De ar fi avut gust de portocal, nu ar fi fost un alt drum, spre alt continent. Și e bine că sunt a mării, e locul meu. Fiecare, în altă parte, scriam cândva, "iubim mereu în altă parte". Mulțam, nu am văzut încă oceanul, nu, nici pe cel de lacrimi nu vreau să-l "văd". Ela | |
| = Alt drum poate | Elena Luminita Bouleanu [06.Feb.06 10:08] |
| intervin aici pentru că nu mai pot ține mâna să nu scrie. aseară am citit "portretele" iară și iară (cu comentarii cu tot) și am stat ca un spectator într-o sală de concert ascultând cu răsuflarea tăiată pianista, apoi viorile, apoi violoncelele ... ce poate înlocui durerea unei deziluzii (căci numai o iluzie a fost dacă s-a terminat)? ceea ce "este", durează o veșnicie. copiii au o intuiție mai pură decât noi (căci au venit mai de curând dintre îngeri) și vor ști singuri de ce fructe să se ferească. | |
| = aproape off | mihaela visalon [06.Feb.06 10:17] |
| Nu tu "trebuia sa vezi" oceanul de lacrimi ci Adam, inainte sa asculte de Eva si sa ne alunge din rai. Pai nu despre "pacatul barbatului" este vorba, nu de la el a pornit exocizarea timpului pierdut prin poezie???:D | |
| = Elena, MiCa | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 10:22] |
| Elena, fiindcă știu eu cumva din ce mi-au văzut ochii până aucm că ți-ar plăcea, pe tema deziluziei, este o cărticică "Ieri dimineață luna a dispărut. Scurt tratat de dezvrăjire" de Jacques Cain și Brigitte Anselme, o îmbinare reușită de psihanaliză și literatură, scrisă fain, și acolo se poate regăsi oricine a avut de ales să își spargă iluziile - fapt necesar spre a merge pe drumul său. Mulțumesc, vor mai fi portrete. :) MiCa, tu știi că eu am înțeles, eu am dus ideea mai departe, ca să prinzi firul unei ape dinspre mine. Da, uite că ai "văzut" și "exorcizarea", și sublimarea "pierderilor". Altfel nu ai cum păși senin mai departe. Mulțumesc. Ela | |
| = alt fel de drum | Monica Mihaela Pop [06.Feb.06 11:19] |
Sper să nu te supere jocul cu versurile tale. Iată ce-a ieșit: "- nu întotdeauna existența are gust de măr - le voi aminti eu copiilor în fiecare mână purtând păsări cu nume necunoscut tu mergi în drumul tău fără uitare în ranița vei purta harta unui continent ca o himeră a iernii eu aleg ceva mult mai real și mai pietruit poate câteva întâlniri fericite așa cum îmi este casa vinul gândul pe o plajă unde am înghețat prea curând întind mâna stângă să te primesc dar în loc de zece degete am astăzi dureri și îmbrățișez încă o dată o prezență pierdută de mine m-ai iubit doar până la un capăt și nu vei mai lega cuvintele de ochii mei printre drumuri prea des făgăduite" Drag! | |
| = Monica | Ela Victoria Luca [06.Feb.06 13:11] |
| No, tare mi-o plăcut, mai că îmi vine să înlocuiesc cu "jocul" tău de versuri. Ceea ce s-ar putea să și fac, nu azi, curând. Mulțam mult. Ela | |
| = purtând numele păsărilor | Mihai Tita [07.Feb.06 13:47] |
| foarte frumos "tu m-ai iubit doar până la un capăt în loc de zece degete astăzi am dureri" numai gandindu-ma la tinerea capului in maini ma trec fiori :) dorinta de puritate, rascolirea perfectiunii "nu întotdeauna existența are gust de măr" :) nu-mi place inghetul:) totusi, se poate respira foarte misto poezia | |
| = Mihai | Ela Victoria Luca [07.Feb.06 14:33] |
| Cât de bine ai văzut acea imagine, pe care am ascuns-o cumva. Fiindcă e ca o veghere. Mulțumesc, m-ai lăsat fără alt drum prin cuvinte, acum. Ela | |