| + deosebit | Leonard Ancuta [07.Dec.09 17:47] |
| A fost un eveniment deosebit. Multa caldura, la propriu si figurat, emotie, traire. Fotografiile mi se par foarte graitoare, de fapt imaginile vorbesc aici mult mai bine decat cuvintele. Ma bucur ca s-a reusit aceasta cronica in imagini. Si mai ales ca reuseste chiar sa suprinda bine ceea ce s-a petrecut acolo. | |
| = . | florian stoian -silișteanu [07.Dec.09 18:58] |
| Frumoase le fotografii îmi spun că a fost minunat și mă bucur. Îmi place locația și mă bucur că ați înșiruit din bucurii.Felicitări! | |
| = Frumos | Liviu-Ioan Muresan [07.Dec.09 19:13] |
| Da, imaginile zic multe. Felicitări participanților. Se vede o atmosferă deosebită. LIM. | |
| = et in Virtualia ego | George Asztalos [07.Dec.09 19:53] |
| așa e Leo a fost o ediție super. am încercat să pun pozele în ordinea în care au avut loc luările de cuvînt sau de note muzicale. plus de asta cred că introducerea nu e chiar lipsită de importanță ci are și ea locul ei bine-venit în special pentru cei care n-au fost. apropo: tuturor care n-ați fost pot să vă spun doamnelor și domnilor...realitatea e dură. sunt george asztalos. cine nu mă citește n-are cultură dom-le! n-are cultură!...:) | |
| = Florian și Liviu | George Asztalos [07.Dec.09 20:03] |
| un veteran al Virtualiei care a lipsit de data asta și un bistrițean pe care nu pricep ce-l oprește să vină...fraților : a fost de milioane...pe unde umblați bre? eniuei: să fiți iubiți de să nu vă vedeți...asta contează! mersi fain de aprecieri poate data viitoare ne vedem dacă dă sfîntu'...:) | |
| = Sărbători fericite tuturor | Mahmoud Djamal [07.Dec.09 20:30] |
| mă bucur că a fost o atmosferă deosebită cum spuneți și cum se vede din poze, mă bucur să-i văd pe unii dintre colgii mei de site și de cenaclu. abia aștept să primesc volumul în care particip și eu cu câteva poeme, vă felicit și vă doresc sărbători pline de bucurii alături de cei dragi. inspirația tuturor la mulți ani | |
| = Mahmoud | George Asztalos [07.Dec.09 21:48] |
| inspirația tuturor să fie! păcat că n-ai ajuns la Iași...dar vine muntele la Mahomed...vorba aia...și pe urmă n-au intrat sărbătorile în sac: dimpotrivă, sărbători fericite și ție om bun! | |
| + Virtualia sub privirea lui Eminescu | Maria Prochipiuc [08.Dec.09 10:44] |
| Virtualia există cu adevărat! Virtualia a existat pentru mulți dintre colegii de aici, a se vedea edițiile trecute:( În multe locuri din țară s-a întâmplat întâlnirea cu poezia, proza, epigrama și cu autorii lor în real, am avut plăcerea de a participa la București în câteva rânduri, la Buzău, la Chișinău, la Cluj și în multe alte locuri ... Întâlnirea de la Iași este anuală ( cu ceva vreme în urmă Virtualia avea două ediții, una de pimăvară-vară și una de iarnă, acum a rămas doar cea de iarnă, care cuprinde în ea toată frumusețea unui an și care se desfășoară în cea mai frumoasă lună- decembrie). Nu e ușor, nu e greu să faci un asemenea eveniment să devină și real. Anul acesta dl. Grumăzescu și-a arătat disponibilitatea găzduirii evenimentului, un cadru plăcut plin de frumuseți ce pot fi nu numai admirate... Evenimentul de la anticariat i-a adunat pe cei doritori de întâlnirea și reintâlnirea cu virtualul în direct a fost dacă pot spune așa încununat de apariția volumului de cenaclu în ediția a opta. De fapt aceast volum cu numărul infinitului este certitudinea că totul trebuie continuat. A fost frumos la Iași o spun eu cea de aici, fiindcă așa vreau să cred că a fost și pentru toți cei prezenți. M-am bucurat de vederea și revederea lui Costin Tănăsescu, George Asztalos, Carmelia Leonte, Katia Kelaru, Anda Andrieș, Șerban Georgescu, Dorin Cozan, Leonard Ancuța, Florin Caragiu, Șerban Axinte, Adrian Diniș, Laurențiu Belizan, Daniel Bratu, Roxana Sonea, Magda Chiosac, Paul Gorban, Ion Diviza, Gheorghe Bâlici, Dumitru Soltan Vasile Larco ... e posibil să ... fi uitat pe cineva, voi reveni după ce voi descărca și eu imaginile. Alina a mulțumit, mulțumesc și eu din tot sufletul tuturor celor ce au făcut posibilă apariția volumului ,,Virtualia 8,, - Silvia Bitere, Maria Gabriela Dobrescu, Andu Moldovan și Vlad Tulbure. Aprind cu tot dragul o luminiță în bradul plin cu poeți, să ne lumineze calea și mai ales sufletul! E luna bucuriei! Lumina să fie și ca semn de apreciere pentru cei ce au fost lansați, dar mai ales pentru opera lor. La o nouă întâlnire sub auspiciile literaturii ! Ai uitat de continuare de după... | |
| = o fi iasiul de vina :) | Roxana Sonea [08.Dec.09 13:54] |
| Maria, poate ca are Iasiul ceva special. Acesta corelat cu atmosfera anticariatului a introdus perfect seara. Asta, si Alma, si simpaticul domn Grumazescu, si noi! Ce stea as mai agata mai ales pentru felul placut, si cald in care s-au desfasurat lucrurile, pentru poezie, pentru muzica, pentru actorul basarabean (imi pare rau ca nu am retinut numele) cu interpretarea lui puternica, pentru umorul delicios al domnului Diviza, si nu numai. Voi reveni cu placere la Virtualia XII (alt numar rotund). Sper sa fim cat mai multi. :) | |
| + Virtualia | Dana Stefan [08.Dec.09 16:33] |
| chiar daca, prinsa intr-un contrapunct, sunt obligata azi sama situez la jumatatea distantei dintre mine si mine, dati-mi voie sa atasez aici inca odata impresiile mele de cu ani in urma, legate de drumul meu pana la voi, din vremea cand calatoriile imaginare se puteau infaptui aievea. asta datorita voua, iesenilor mei dragi. sunt azi intre doua altfel de calatorii, evenimente din familia mea din tzara nu-mi permit acum un minutios popas, scriu pe fuga,las insa un semn de pretuire pentru tot ceea ce insemnati voi, sunt convinsa, nu numai pentru mine ci pentru atatia oameni frumosi si curati ce au legat noduri stranse pe poezie.ro, prin aceste feluri de manifestari cum au fost si sunt, uite, Cenaclul Bucuresti si Virtualia. o mare consideratie asadar si pentru toti cei care s-au straduit sa ne adune aievea intr-un tot. si-acum notele mele de calatorie dintr-un an in care v-ati dovedit, moldovenilor, minunate gazde, minunati prieteni. VIRTUALIA Dacă duci pumnul la ochi transformându-l într-un cornet, sub fina apăsare a vârfului degetului pe resortul imaginar ies din pură obiectivitate mai multe fotografii decât cifra patruzeci și opt și mai multe griuri colorate decât toate cele patruzeci și opt de feluri de inspirație. Eu am încredere în cele patruzeci și opt feluri de a privi. Pentru că întotdeauna toate lucrurile ce sunt demne de o privire, au fost așezate pe o masă. Erau așadar pe masă, atât de multe lucruri mărunte încât mi-a fost greu să mă mai sprijin în coate, să nu le deranjez. Pe lumea aceasta, lucrurile mici sunt probabil inventate pentru mine și cât să mă stârnească să fredonez : sunt mulțumită sunt mulțumită, sunt mulțumită, și chiar dacă aceste lucruri au fost mici și mărunte, sau au existat lucruri care au stat într-un picior, pe mesele acelea lucrurile au avut o strălucire aparte. Ca și cum ar fi fost aduse din te miri ce colțuri de lume ce înainte au fost uitate într-o ambarcațiune al cărui nume eu l-am uitat, dar semăna cumva cu un nume de insulă… Acum, aceste străluciri erau fine datorită unei lumini foarte, foarte…, mici obiecte ce licăreau pe ici pe colo, pe masă, printre paharele cu un lichid colorat, sticlele mici cu apă plată, un mic deget, un cub de ghiață pe cale să se topească într-o lingură de apă, un pahar special cu sirop de cireșe și un pai. Apoi pe altă masă, pachete de tigări, boluri cu salate, trei mâini, două degete ce se jucau leneș cu o brichetă. Pe o altă masă, un șirag de mărgele ce a ornat un sân pitit, patru mâini suprapuse unele peste altele, apoi o hârtie argintie șifonată în mâinile unui bărbat care ar fi trebuit să se nască pictor și nu poet. Pe o altă masă, un zâmbet năpădit de furnici într-un colț lângă o mânecă în mici caroiaje alb albastru. Două priviri. Trei ghemotoace de hârtie, două violete cochete și patru coafuri inelate. Douăsprezece pahare cu picior, douăsprezece burtoase, ultima mărgică dintr-un colier și puțin fum foarte aproape de un pahar, năpădind încăperea din hol înspre un înlăuntru. Toate la un loc, ca un soi de ciorchine presat. Dulceața lui, risipită în aer... Mărgele asemănătoare apelor din vad scăpate după tunel, plete despletite ca dâmburile năpădite cu mușchi, o mică plantă fragedă despicată în două privind după un fum, sporovăieli ca aerul de sub aripă sau ca cele mai netede dintre pietrele defileului pe unde am trecut, și va mai trebui să spun că a mai fost vorba și de o ghitara cu cel mai curat sunet pe care mi l-a transmis vreodată un bărbat.. Un strugure scufundat pe gâtul verde al unei sticle, evocându-mi capetele de verzuri brotăcel din marginea pădurii, pe când încercam să surprind aerul din mers, ca să pot auzi zgomotul viței de vie cât e de asemănător cu picăturile de ploaie pe vrabiile mici. Transilvania mea...Transmoldavia noastra... Și din acest moment, poate din pricina agitației prilejuite în strălucirile mărgelelor din ochi sau în amintirea subită a prafului sclipitor al drumului, strugurele se hotărî să adopte o formă diferită, asemănătoare cumva cu aceea pe care văzuse că o iau sâmburii de nucă într-un material lemnos, ce îi obligă să ia aminte la anotimpurile lungi pe care vor fi obligați să le petreacă. Făcând astfel, el fu obligat să se micșoreze devenind un strugure-nucă foarte mic, din care n-a mai rămas după un timp decât un ciorchine fără boabe, atârnat de o mică îngrămadeală de stele.. Se învârtea ciorchinele ca o frunză de tei în zbor... Și apoi, cu fiecare moment care trecea, se mărea numărul lucrurilor ce le urmăreau pe celalalte ca într-un film despre un fluier cu patruzeci și opt de găuri ce are în fiecare gaură un mic lucru cântat. Am simțit cum ticăie timpul ritmul, foarte aproape de noi. Am simțit câmpul galben de rapiță sub galopul cailor roșii crescuți dincolo de munți.. Patruzeci și opt de sâmburi de struguri s-au transformat apoi în semințe de gînd, și când m-am depărtat, rochiile de bal au devenit o mare întinsă mărginită de umbre ce ne-au îndepărtat de un mal. Cele mai fine ierburi au o parte luminată și una umbrită... Jos, lângă casă, știu locul unde se poate sta cu o ceașcă în mână, tihnit. Acolo pe piatră, o floare stă nemișcată. Dacă apăs cu degetele, zdrobesc boabele de strugure din gustarea mea, și dacă vreau să-mi aduc aminte de Iasi, nu izbutesc să văd decât clipocitul luminii foarte, foarte…, care tremura deasupra unei uși deschise. Un fel de licurici. Undeva, o frunză foarte, foarte altfel de verde, poartă o mică fustă și se învârte amețitor din ea… Linea | |
| + Un eveniment de ținută... | Emil Iliescu [08.Dec.09 17:00] |
| Un eveniment de ținută, organizat de niște adevărați iubitori ai Cuvântului! Într-un oraș cu miresme eminesciene, într-o Moldovă de cugete și măiastre împliniri literare. Și cu participanți care prin contribuția lor scrisă, certificată de tipar, au adus multă lumină și emoție! Felicitări Alinei Manole pentru efort și dăruire! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = . | Costin Tanasescu [08.Dec.09 18:48] |
| În Iași se respiră poezie. Lumea este altfel. E chestie de ADN. Mă bucur că celor care vizitează acest frumos oraș li se întâmplă la fel. Se poate să fiu subiectiv. Însă nu-mi pasă. Spun ce simt. Felicitări tuturor prezenți acolo și mulțumim George pentru prezentare cu fotografii. | |
| = Maria, Roxana, Dana și Emil | George Asztalos [08.Dec.09 19:14] |
| Dragilor voi sunteți tot atîtea mărturii profetice ale Poeziei care s-a făcut trup și a umblat vie printre noi. vă mulțumesc pentru semnele luminoase și aprecieri. încă odată, Virtualia: tu ești Mecca noastră, dragostea și stelele verzi. care vor reveni și mai și. chiar de mîine... La mulți ani, Virtualia! | |
| = Costin | George Asztalos [08.Dec.09 19:24] |
| ai perfectă dreptate: la Iași literatura e la ea acasă. cu plăcere (deși...cam migăloasă treabă) și mă bucur înrucît rar și fenomenal cum e acest eveniment merită scos în evidență ca o bijuterie...:) | |
| + @ | florin caragiu [08.Dec.09 23:10] |
| Ma bucur mult pentru semnal, multumesc, George. O mica observatie: volumul meu recent aparut se numeste "Sentic", si nu "Scentic". M-am bucurat mult sa ma intalnesc cu oameni vechi si noi la Iasi. Cer permisiunea de a lua fotografia cu mine si Serban, s-o pun pe blogul meu, specificand ca e realizata de tine. Se poate? | |
| = Florin | George Asztalos [09.Dec.09 18:33] |
| evident că se poate. încă nu am pretenția de copyright pe pozele mele. sunt ale tuturor. chiar de-mi aparțin n-au farmec decît împărțite la lume. îmi pare rău că am greșit numele volumului tău. o să corectez. e o scăpare datorată grabei de a vă pune pozele pe masă...:) mulțam fain pentru gestul luminos care înmulțește acele stele verzi cu încă una aurie...:) sărbătoarea s-a stins și nu știm oare mîine ce-o să fie? v-ați prins: îmcă o sărbătoare! cu drag neîndoios tuturor, george cel asztalos | |
| = Felicitări | Adrian Erbiceanu [11.Dec.09 22:16] |
| "In absentia", dar prezent prin bunăvoința Alinei Manole și a unei prezentări, mai mult decât măgulitoare, făcute de către omniprezenta Maria Prochipiuc, nu-mi rămâne decât să mulțumesc organizatorilor pentru reușitul eveniment. Locația nu-mi este străină. În vară, bazându-mă pe aceleași bune relații, am fost musafirul de o seară al domnului Grumăzescu; o întoarcere în timp, cu prăjiturele, apă la gheață și poezii, toate sub privirile critice ale marelui Eminescu. Greu de închipuit, de la o așa mare distanță, cum s-a desfășurat întâlnirea anuală a Cenaclului Virtualia, dar îmi place să-mi închipui că evenimentul a fost unic. Atâți poeți la un loc, fiecare cu năzuințele lui, cu căile proprii de percepere a realității și a fenomenelor spirituale, fraternizând, nu este lucru de șagă. Felicitări, o dată în plus, organizatorilor. | |
| = ah | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| aaah, cum de n-am stiut ca vine si roxana sonea. trebuia sa-mi onorez o promisiune cu tequila. va trebui sa provoc pe cineva la duel pentru dezinformarea asta. altfel veneam. caci asa cum spune o vorba mai veche: daca roxana nu e, nimic nu e. si totusi a fost. dar ma revansez cu alta ocazie. | |
| = Virtualia XI... nu glumă! | Monica Manolachi [17.Dec.09 01:42] |
| Cred că a fost o seară pe cinste! Felicitări pentru perseverență! | |
| = chiar asa, mai, tosa :)) | Roxana Sonea [17.Dec.09 17:05] |
| Pai chiar ma uitam confunza-n jur, ca daca Tosa nu e, poezie destula nu e. Si crede-ma ca a fost un recital de soi! Ma asteptam sa sezi pe-acolo, la prezentat de volum, de ala propriu, jur ca-l cumpar prima. Ca vorba aia, Tosa pe hartie tine mai mult decat Tosa, Sonea si-o tequila. Dar astept revansa, nu ti iert, mai, nu ti iert. | |
| = provincialisme | Alena Haiduc [30.Dec.09 22:11] |
| mai, oameni buni, dar toti artistii nostri "mari", oameni buni si ei, nu se pot imbraca un picut mai .. adecvat?! ca blugi - ok, da' sa fie niste blugi mai putin prespalati... si asa mai departe... de ce arata asa de adunati de pe girla?! inclusiv ca atitudine adica, de ce arata intilnirile astea atit de provinciale?! (am participat si eu - nu la asta - la nenumarate de gen) as zice ca avem tone de frustrari (alaturi de orgolii, desigur) sau, pur si simplu, habar nu avem ca s-ar putea si altfel: mai decent, mai onorabil, mai elegant, de ce nu!? nu e o offtopica observatie, ci o amara - tandra constatare | |