( semi-inturenic, o masa in centru si o lumanare aprinsa in mijlocul mesei; langa lumanare, o penita veche, lunga, gotica. La masa, ea…sau eu)

“Doamne, daca-as avea puterea sa-l strivesc sub ochii Tai, as face-o si daca mi-ai spune “Sa Nu Ucizi” Ti-as stiga ca el s-a nascut numai pentru a fi ucis…sau a ma ucide el pe mine prin mine, cu mine, in mine! Off!
(ia penita in mana si se joaca cu ea printre degete, melancolic).
Da, l-as strivi cu penita vietii mele pe care el o scrie in fiecare zi, l-as transforma eu pe el intr-un cuvant si l-as numi “Uitare”, numai ca sa inceteze sa mai fie “Eu”, sa inceteze sa-mi mai scrie destinul ruginit si Tu, Doamne, sa ma lasi sa ma botez din nou “hybris” pentru ca nu merit sa port numele de Om! Si nici nu vreau sa fiu Om, e prea banal, prea simplu, ahhh, prea multi Oameni in ziua de azi. Eu sunt altceva, nu sunt Om, pentru ca daca-s fi mi-ar fi imposibil sa gandesc. Oamenii de azi nu gandesc…mimeaza ganditul pana cand ajung sa-si creada rolurile, se cred focuri cand de fapt sunt cenusa, se cred mari cand de fapt sunt doar niste litere intr-un dictionar.
Cum as putea sa ma numesc Om cand imi mint mereu sufletul spunandu-I ca e al meu, cand ucid…cand ucid iar si iar celalalt suflet care e in mine si care ma cheama plangand din Cer?! Il omor mereu cand ma fac ca nu-l aud…
( sufla in lumanare scurt, o stinge si ofteaza )
Auzi, lumanare?! De curand am descoperit ca am 3 suflete! TREI! Doamne, altul! Al treilea, urcand din Infern, mi-a ramas agatat de o idee in cap si asteapta furtuna din adancuri nu ca sa se desprinda si sa moara, nebunul, ci ca sa se polenizeze si sa devina dintr-unul – mai multe suflete iar capul meu sa-I fie boboc ! Uite! Il vezi cum rade? Il vezi?!?!
Mi-e frica pentru ca mi-a zis cineva ca poate o sa ajung sa am mai multe suflete…unul in ochi, altul in ureche, altul in gura si mai multe in obraji.
( trage lumanarea, tot stinsa, inspre ea )
Cum cine? Cine mi-a zis? Am uitat, lasa!..
( nedumerita )
Tu mi-ai zis? Ba nu, mincinoaso!
Cu un suflet o sa simt lumea ta, cu altul vocea lui, cu altul gustul vietii, iar cu restul o sa-l ating pe el si o sa-l botez “uitare”. Asta merita!
Da, vreau “uitare”! oare cum ar fi sa-mi uit sufletele si sa devin el? Sa fiu si eu “uitare” iar el “hybrisul” meu, sa ne unim amandoi intr-un cliseu violet si sa zburam in fata lui Dumnezeu unde sa-l strivesc eu pe el pentru ca mi-a invadat fiinta, si sa-l fortez la un catharsis demonic in care sa urle cu disperare, cu frica pentru ca nu-I place sa fie rebotezat si nici sa-I creasca aripi doar pentru ca asa vreau eu.
( vrea sa se scoale de la masa, dar se razgandeste, se aseaza iar, si ia in mana lumanarea. O aprinde si I se vad ochi conturati cu negru, mari, rotunzi, speriati )
De ce n-as putea? Aici jos, eu sunt pentru toti un ceva mult prea material ca sa porneasca doar din mine, sa stii, nu sunt asa puternica! Sigur e mana lui aici. Cum? Eu sa fiu eu fara el? As fi invizibila daca nu mi-ar da el culoare sarm, durere, culoare,sarm, putere! NU!
Hai, spune-mi tu, al treilea suflet, spune-mi TU de ce fiecare din voi ma vreti si mai zi-mi de ce nu ma spargeti o data ca… m-as simti mai bine sa fiu prima cascada de suflete. Hai spune-mi!
( la lumina lumanarii, se incrunta a nemultumire )
Cum? Eu nu ma sparg? Mincinosule! Nu te recunosc!
Tu, tu sufletul meu adevarat, spune-mi tu de ce I-ai lasat pe toti sa intre in mine? Asa... Stai jos!… ce rece esti, suflete! ( tresare in semn de retragere si-si misca mana undeva inapoi decat era pana acum ) hai sa ne botezam, doar tu si eu,, noi doi, sa devenim hybrisul dual intr-o lume singulara.
( tremurand )
CUM?? Am mai creat un suflet?!? Mincinosule! Tu, cu care m-am nascut, tu, care esti al meu, le tii partea?!?
AHH! Alt suflet! Ma doare sa-l nasc, ma dor porii imaginatiei mele si asa invizibile cu care ma chinui in fiecare zi s-o ucid, doare respiratia gandului cu care l-am botezat pe el “uitare”… Hai, vino, intrusule! Da, da, tu! Nu te mai ascunde dupa mine!
( zambet ironic ) Tu esti cald… mmm…
( ia penita in mana, o ridica triumfator in aer, se uita la ea cu ochii mari, rotunzi, speriati, si si-o infige in ochi. Nu curge nimic )
Gata… ma cheama Oedip. Mi se vor usca sufletele si o sa calc peste ele sa le sfarm, sa le ingrop in mormantul altcuiva. Nici unul nu era al meu, cu toate ca au cazut din mine.
Ahhh…doar tu, Uitare, ai scapat! Cum ai reusit?
( atent, se face ca asculta ceva. Dupa putin timp, uimita peste masura…)
Ce?
Si eu sunt doar
un alt suflet?
Cum?
Tu m-ai nascut
pe mine?
Eu sunt… doar un alt suflet al tau?
Si tu,
esti Eu?
Ti-am crescut in palma?
Si atunci,
cine scrie acum ?!?

( se scoala de la masa, ia lumanarea stinsa acum, face cativa pasi si o aruca spre margine. Zambeste cinic, sfidator, si vorbeste parca cu o alta voce…)
Te-am mintit! Nu ma chema Oedip!