(in progress)


I. Regele mazare

Cand eram mic mi-am dort sa fiu. Ceainic. Obisnuiam sa umblu cu orele pe strazi in cautarea mea si nu reuseseam niciodata sa ajung acasa sub forma de ceainic... astazi regret si fara sa stau pe ganduri, mi-am propus sa-mi maltratez tastatura pana la negru complet, in speranta ca macar in timpul asta imi pot permite sa devin ceea ce mi-am dorit din totdeauna... un ceainic.

Sa incepem:

Regele mazare urmeaza sa se retraga, fapt pentru care te sfatuiesc de pe acum sa ai grija ce sosete incalti maine. Nu stii niciodata daca iese soarele pe dupa garduri si te trezesti iarna fara compot. Regele mazare e nemilos. Adica nu are mila. Regele mazare.
Pentru fiecare din noi, cel mai si cel mai important lucru din lume e sapuniera... nu cred ca are rost sa intru in detalii... toti o stim. Incercand sa iti explici alegerea mea, te vei trezi din lumea pe care ti-o propun, deci ia fiecare afirmatie de-a mea ca pe-un adevar de necontestat. Adica, un adevar care nu poate fi contestat, pus la-ndoiala... da? Bine...
Regele mazare, spuneam, s-a infuriat tare de tot si si-a spus ca e ultima zi la birou... vrea sa se retraga intr-un tinut al imaginatiei... regele mazare, insa, nu are o imaginatie extraordinar de bogata... iti poti da seama de asta dupa lumea pe care si-a imaginat-o pentru pensionarea lui; In lumea lui fiecare pastila de guma de mestecat are sentimente si te-njura cu tot sufletul la fiecare masticatie... in lumea lui, soarele e un alt vecin care, la modul cel mai serios, vine dimineata pe la el si sera pleaca acasa... si ii place dansul; in lumea regelui mazare fiecare orhidee stranute marunti – de 2 bani, de 10 si de 50... nicio orhidee insa nu stranute vreo moneda de 1 ban. Dar niciuna. Sunt atatea de spus despre lumea regelui mazare de dupa pensionare incat am impresia ca ar fi trebuit sa le ordonez in vreo lista sau, stiu eu... sa imi organizez cumva informatia... dar mi-am propus acest exercitiu si nu ma abat sub nicio forma de la el. pentru niciun rege si nicio orhidee. Decat pentru mingi de ping-pong. Pentru o minge de ping-pong, sau doua, maxim doua, m-as abate de la orice regula. Dar asta e un amanunt pe care nu trebuie sa-l stii inca, e mult prea devreme.
Incercarea de a intelege te va face confuz. Cuvantul confuz contine cu siguranta litera F. F e o litera. Ea se gaseste in forma aceasta doar in astfel de propozitii, in rest e ombratisata de multe alte litere precum C sau O sau N sau U sau Z, care, spre surprinderea fiecarui eunuc din tinut, sunt tocmai literele care compun cuvantul... CONFUZ. F se mai gaseste si in alte cuvinte, dar nu mi le amintesc acum si am sa merg mai departe cu povestea mea! Care, da, exista. Niciun punct.
Astazi incepe aventura vietii tale. Asta e momentul in care iti spui: “da, poate sunt satul de claxoane si dead-line-uri”/ “da, am si eu mazarea mea” / “da, ma gasesc si eu cateodata cu degetul in nas, fara sa-mi dau seama”... Astazi incepe sarbatoarea fiecarei amintiri pe care o ai si pe care ti-o vei forma de acum inainte.
Prima regula a copilariei: joaca-te! Poate o a doua regula ar fi: joaca-te DAR invata ceva... sa luam 5 cuvinte, sa zicem: pahar, constantinopol, miriapod, dop, saliva si nor... si sa ne jucam cu ele pret de o noapte! O noapte intreaga vreau sa-ti supui creierul la fierberi inimaginabile, vreau sa-ti numeri cuvintele din vocabular si sa te lauzi maine pe strada cu numarul impresionant de cuvinte amintite si uitate dupa aceste randuri, vreau sa auzi cafea si sa te gandesti automat la asternuturi umede, vreau sa iesi dintre randuri si sa ajungi literalmente in gura ta! Vreau totul sau nu vreau sa am de-aface cu degetele tale! Asdar, trateaza-ma ca pe o fata pe care, poate, regreti c-ai adus-o acasa, dar nu poti s-o “lasi sa plece” inca, sau ca pe iubirea pe care stii ca o ai/cauti si nu ai cum s-o ignori! Deci?
Spuneam, pentru a treia oara va fi cred, ca regele mazare se lasa... si urmareste sa lase tinutul in aceeasi liniste pe care a gasit-o cand a urcat la tron. Pe vremea cand regele era o simpla boaba intr-o pastaie, scaunul ii apartinea nemaipomenitului fir de par, ce nu si-ar fi inchipuit nici in cele mai negre visuri ca poate fi detronat de un biet bob de mazare. Da, acum e bob. Asadar, pe-atunci nimeni nu si-ar fi inchipuit ca regele mazare ar putea fi rege... era la fel de verde si de rotund ca si toti ceilalti si cand spun asta, nu fac nicio analogie, nu incerc niciun fel de fabula, era doar la fel ca toti ceilalti. Dar, cumva-cumva, a ajuns rege... da..da... ce bine e sa ai fraiele penitei, sau tastele la discretia ta... poti scrie orice si cu suficienta putere de convingere, vei trece drept veritabil in randul celorlalti molestatori de taste. Divaghez.
Regele mazare, pentru a patra oara, se lasa si vrea ca totul sa fie in regula pe cand pleaca. Pe cand se pensioneaza. Mi-ar fi mult mai usor, cu siguranta, daca mi-ai pune intrebari despre regele mazare, ti-as putea raspunde mai prompt, asa va trebui sa astepti pana ajung eu la fiecare detaliu care te-ar putea interesa cu privire la mazarica asta micu`.
Regele mazare nu mai avea frati sau surori, decat un nasture cu care se plimba in fiecare seara prin piscinele regale, pe care obisnuia sa le goleasca de apa, pentru ca nu stia sa inoate. Dar ii placea sa se plimbe prin ele, cu toate ca avea de coborat in piscina, urcat in piscina, coborat in piscina... si tot asa. Nedumiririle regelui si ale sfetnicului sau nasture, planau in jurul apei... cine umplea piscinele? Ei le goleau, cineva le umplea... ma rog, si cam asta faceau ei in fiecare zi... Problema asta, la modul cel mai serios, n-ai sa poti sa o rezolvi chiar daca ai fi cel mai priceput matematician, si stii de ce? Pentru ca nu vreau eu; pentru ca daca regele nu a putut sa o rezolva, tu cu ciguranta n-ai sa poti, deci eu nu fac decat sa te scutesc de-un efort... si-apoi, nu ai toate datele, deci ti-ai pierde vremea de pomana. Regele sufera de amnezie. Acest mic si fragil bob de mazare, uita adesea pana si faptul ca e rege... poate deveni foarte frustrant... foarte deruant... asa ca cel mai adesea, cand uita de propria-i coroana, si auzea trambita, urmata de “majestatea sa, regele!”, statea nemiscat si astepta sa treaca regele... si ceilalti la fel... si da, toata lumea statea nemiscata pana cand regele isi amintea ca rege...
si nimeni nu intervenea vreodata, din doua motive: primul, regele mazare era totusi un rege si al doilea: erau o adanutara de bureti de baie... intreaga curte regala, era o adunatura de bureti de baie... mici, mari, roz, galbeni, albi... dar niciodata negrii! Nimeni nu a vazut vreodata un burete de baie negru si asta pentru ca regele mazare nu suporta culoarea. Si aici ne oprim, pentru ca nu se face... nu poti pomeni negru cand regele spune clar: “daca e sa fie, sa le spunem totusi altfel... gasiti voi, va descurcati!”. Acum, pana si amanuntul asta, in viata ta de zi cu zi ar fi insignifiant in momentul in care ai acceptat ca un bob de mazare e rege. Nu te mai gandesti la nimic altceva. Daca e rege, are toate coordonatele unui rege, nu e normal asa? Adica vede, aude, isi sufla nasul, mananca, trage apa, vorbeste... a? cum e? cum e un bob de mazare care vorbeste? Pe unde vorbeste? A? daca e rotund, pe care latura sa ii desenam gura? Si-apoi ce deschidere are gura lui? Pai depinde! Depinde! Ca daca mai punem si ochii la socoteala, fie taiem din spatiul pentru gura, fie facem ochii sa leviteze... nu stiu...
ce-avem in frigider? Daca pui o salata verde langa o rosie si o portocala, poti face omul din fata frigiderului sa creada ca e semafor? Si sa stea pana una sau doua dintre ele pica? Si stii ce-ar fi intr-adevar crud? Sa pice portocala si salata... doamne-doamne, ce ma mai distrez...si stii de ce? Pentru ca niciodata n-ai sa stii cum e sa stai sub o bicicleta mov, pana cand nu ai stat intr-adevar dedesubtul unei biciclete mov!
“Mami, mami, mami!” – canta regele prin curtea regala in ultima sa zi de domnie, amintindu-si de o melodie de pe cand era doar un pistrui pe fata unui mar ionatan... “ionatane”! Il striga lumea pe-atunci... marul neavand gura, trebuia sa vorbeasca el, desi ura sa vorbeasca... dar a ajuns rege. Si asta numai si numai pentru ca s-a tinut de promisiune si a citit “La tiganci” pana la capat. E un pariu castigat cu viata!
Recitind cinci dintre randurile de mai sus, mi se rupe inima sa vad peste cate povesti am trecut, dar ma consolez cu ideea ca regele mazare e suficient de interesant incat sa nu permita intrigi adiacente..
Regele Mazare. Sa-i dam cezarului ce-i al cezarului. Cu M mare de-acum, ca e rege si niciodata nu se stie. Cu o gratie specifica fiecarei sardine la menopauza, intra pentru prima data atat in mintea mea cat si in campul tau vizual, o oarecare consoarta a regelui, o amintire a masculinitatii pe care acest bob de mazare si-o cauta cu atata ardoare la orice colt. Si daca eu imi inteleg ironia, si o salut de bun venit in paginile astea, te invit sa faci acelasi lucru, cu mentiunea ca oricand te poate parasi...
Erau tristi ei amandoi. El isi propusese o viata de haiduc. Auzise de la pastaia mama de niste vremuri, in care cei ca el erau vanati de... nu, nu se poate... am facut o mica pauza, m-am uitat peste ce e aici si am cel putin cinci aliniate care incep cu regele mazare. Ceea ce inseamnca ca deja am vorbit prea mult despre el... pentru ultima oara pomenit, regele Mazare moare la o cina romantica. Cu sos. Sa-i fie tarana usoara! S-o ia vantul! La propriu


II. Fluviul reincarnat


Fluviul reincarnat s-a decis, ieri... inainte de pranz, sa mi se alature cu povestea vietii lui... Si corul: care dintre vieti? Ma’ta! Aia! Cea mai mare problema a vietii fluviului reincarnat era ca lumea adesea il striga flaviu.
Despre flaviu... flaviu nu e in niciun caz maro. Ar fi vrut candva sa fie important, dar in cele din urma s-a multumit cu un sac menajer. Lumea il iubeste! Acest fluviu reincarnat moare putin cate putin, ceea ce nu se poate spune si despre cel cu care urmeaza sa schimbe viata... Dincolo de lumea asta, fluviul reincarnat urmeaza sa intalneasca o coaja de mandarina, cu care sa schimbe viata. Coaja trebuie sa curga mai bine si fluviul sa cedeze mai usor... sunt lucruri si lucruri.
Problema e ca nimeni nu stie exact cand urmeaza sa moara coaja de mandarina si toti cei care ii sunt aproape fluviului reincarnat, se... nu stiu, roaga... chiar nu stiu... se roaga, sa zicem, ca el sa nu moara inca. Are atatea si atatea de oferit. De pilda, anul trecut, fluviul reincarnat a castigat un concurs de silabisire. Premiul oferit de organizatori nu a fost tocmai pe masura asteptarilor... a castigat o salopeta de lucru.
De cealalta parte a povestii, se afla coaja de mandarina... mi-ar face o deosebita placere sa va vorbesc despre acest stalp al societatii, in termeni civilizati, dar e o carpa si nu mi-e rusine s-o spun. E singura cunostinta a mea pe care imi doresc sa n-o fi cunoscut vreodata. E penibila. Si daca ar fi dupa mine, as face tot posibilul sa o elimin din peisaj, ca in felul acesta, fluviul reincarnat sa isi duca la bun sfarsit misiunea. Aceea de a putea coase 3 nasturi concomitent. E o sarcina grea si as face orice sa il ajut, chiar daca asta cere sa ma murdaresc putin pe maini.
Ok, trebuie sa recunosc ca daca inca esti cu mine, daca inca citesti aceste randuri, ai extraordinar de mult timp liber, la fel ca mine, de altfel. Sa continuam, pentru ca e in natura noastra s-o facem. Iaurt de capsuni. Seara, pe veranda. Cosbuc si Minulescu se cearta pe ultima bere! Sa ne traiesti, nene Iancule, ai tai am fost si om mai fi, ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti! Sau... da!
Astazi, fluviul reincarnat si-a inceput viata sexuala. Tot ce am putut scoate de la el e ca nu s-a simtit tocmai in apele lui... in tot timpul asta, ea, o manusa crem, a stat. Atat. Si asta, la aprecierea fluviului reincarnat, e primul lui contact sexual. Foarte bine! Sa il aplaudam si sa ii uram numai de bine! Bravo, fluviule reincarnat, bravo...
Frustrarea mea, insa, e aceeasi cu a tuturor semenilor mei: de unde vin si cat stau unde stau. Unde ma duc, depinde de mine, deci nu e nicio frustrare in asta. Si ca o paralela, intreb fluviul rencarnat acelasi lucru, la care nu poate sa imi raspunda nimic. primul instinct e sa presupun ca nici el nu stie de unde vine, cu toate ca n-ar fi foarte greu de descoperit si mai mult, nu are nici cea mai mica idee cat sta aici... Ma consolez cu ideea ca nu am cum sa fiu mai luminat decat acest personaj admirabil al meu, si in consecinta ma multmuesc stiindu-ma unde sunt, cu aproximatie de 1-2 kilometrii. Ninge.
Poate imi doresc sa iti creez(i) o imagine, sa stii cum si ce se petrece de la degete in sus, ce ganduri am vis-a-vis de acest fluviu reincarnat, unde il plasez in spatiu, timp, ce anturaj are, ce vicii are... ei bine, raspunsurile sunt cat se poate de evidente pentru mine, si daca iti dai putin timp, urmeaza sa le descoperi. Stiu ca asta ai asteptat toata ziua, dezvaluirea care sa iti rastoarne intreg sistemul de valori si sa te redefineasca implicit... ei, bine... fluviul reincarnat e tabagiu`. E de-al lor si se bucura de fiecare clipa pe care o are alaturi de tigara. O uraste din tot sufletul lui de copila (e greu sa ii determini sexul, drept pentru care te rezumi tot timpul la titulatura lui originala. Mi-am permis totusi, acest “copila” pentru ca fluviul reincarnat e adesea cel mai efeminat personaj din lumea asta. Poate chiar gay, nu stiu, dar nestiindu-i sexul, n-am cum sa-mi dau seama daca e gay sau cat se poate de normal in relatia cu manusa...). am inchis paranteza.
Odata depasit popasul virginitatii, fluviul reincarnat mi s-a plans de dureri de masea. Cred cu tarie ca e o problema generala si nimic nu ma face sa imi schimb parerea. Decat daca as reusi sa elimin coaja de mandarina, asa sigur mi-as schimba parerea.
Nu am nici cea mai mica idee, cu privire la ce stii pana acum despre fluviul reincarnat, fapt pentru care am sa iti povestesc despre familia lui si o scurta trecere prin viata care l-a adus nu o data in pragul mortii... Fluviul reincarnat s-a nascut intr-o familie de sase frati, dintr-un ambalaj de alune si o tigla sparta. Nu l-a deranjat niciodata ca face parte dintr-o familie mixta, fapt pentru care s-a si decis sa se faca fluviu si nu antrenor (decizia nu a fost una usoara; fluviul a trebuit sa se gandeasca luni intregi inainte de-asi da seama ca e facut pentru a fi fluviu si in niciun caz antrenor). I-ar fi placut totusi sa antreneze o echipa de ochi drepti, ca mai apoi sa se dueleze cu carcasa televizorului care i-a distrus tineretea si care, evident, antrena o echipa de ochi stangi. Concurenta a fost intotdeauna acerba, dar fluviul reincarnat a luat decizia corecta si si-a vazut de viata care (intr-un fel) i-a fost pregatita... plecaciune, plecaciune, daca-i multe, e alune. Ca asta e pluralul. Si nu aluni! Sa se lamureasca odata pentru totdeauna problema asta: alun / alune.
Familia lui, asadar, l-a crescut in spiritul “stai si-n cap din partea mea, ca de cumnparat, tot nu ti-o cumpar!”, fapt pentru care fluviul reincarnat s-a decis sa se inroleze in armata, sa gaseasca disciplina care intr-o familie de sase frati a lasat de dorit pe alocuri si sa devina incet incet... barbat! Dar, cum bine stim si o spune si zicala – “din fluviu nu scoti barbat nici la p*livara”, din fluviu nu scoti barbat nici la la p*livara... Asa ca, silit fiind de circumstante, dar si de propria-i natura, fluviul reincarnat s-a lasat de armata cam la 3 minute dupa ce i-a trecut gandul prin cap...
Si-apoi de unde disciplina? Cand te trezesti si te culci alaturi de alti 5, care mai de care mai stricati si mai prafuiti... fratele cel mai mare a fost de cand se stie lentila stanga de la o pereche de ochelari, pe care nu i-a gasit nici in ziua de astazi, si despre care crede cu tot dinadinsul ca ar fi parintii lui adevarati; un alt frate, mai mic de asta data, a visat dintotdeauna sa zboare, sa pluteasca, orice numai sa fie in aer... dar n-a reusit... a stat toata viata in acelasi loc si acolo il gasesti si astazi poate... aceeasi guma de mestecat lipita de trotuarul ala, deja de mai bine de 26 de ani.. era alba, acum e neagra si nimeni nu face nimic in privinta asta... oricum, cert e ca guma nu mai viseaza sa zboare, asta de prin al optulea an, am impresia, cand cineva i-a spus ca o guma nu poate sa zboare... i-a strivit sufletul, asta e cel mai trist... si-apoi fluviul reincarnat nu era langa el sa-l consoleze... s-a nimerit ca exact in aceeasi zi, era in vizita la una din surorile lui, cea mai mare... o frunza de artar, care cu fiecare zi ce trecea, era tot mai rau... si care, din nefericire, a pierit la scurt timp inainte de a scrie aceste randuri. ( ) Acesta a fost momentul de liniste pe care il merita orice frunza octogenala trecuta in lumea de dincolo... Se pare ca, pana la urma, frunza a fost cea care s-a reincarnat in coaja de mandarina si nu fluviul reincarnat...
Toata viata lui s-a laudat ca e reincarnat, ca asa si pe dincolo, cand el inca traieste si mai mult, nu a fost reincarnat nici macar o zi in viata lui! Cu asemenea personaje nu e bine sa-ti faci de lucru.